⬅ ÎNAPOI

To link or not to link? Framing vs. intralinking Concluziile Avocatului General în cauza C-392/19

intralinking framing

Framing, hyperlink și intralinking sunt concepte vechi în piața creatorilor de conținut și a dezvoltatorilor de site-uri web, însă nu au surescitat foarte mult interes până în ultimii 5-10 ani

Care e starea de fapt? 

Cauza vizează relația contractuală dintre Stiftung Preußischer Kulturbesitz și Verwertungsgesellschaft Bild-Kuns (SPK) și Verwertungsgesellschaft Bild-Kunst (VG) . 

SPK e o fundație germană care operează o bibliotecă digitală, Deutsche Digitale Bibliothek. Biblioteca are printre scopuri popularizarea și punerea la dispoziția publicului opere culturale. VK este o societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor. Aceasta se ocupă de licențierea, protejarea și în general de buna administrare a drepturilor de autor pe care mai mulți titulari le dețin. 

Printre operele pe care SPK dorea să le pună la dispoziție publicului se numără și unele pe care VG le administrează. În acest sens, SPK a încercat încheierea unui contract cu VG pentru a obține o licență de integrare a operelor pe site-ul bibliotecii. Integrarea ar fi fost realizată sub formă de thumbnail, adică o miniatură a imaginii scanate a operei originale. 

Printre clauzele esențiale, importante pentru VG, se număra obligația beneficiarului, SPK, de a pune în aplicare măsuri tehnice de protecție operelor împotriva integrării prin framing pe site-uri terțe. 

SPK a dat VG în judecată, considerând că a condiționa licența de punerea în aplicare a astfel de măsuri tehnice este nelegitimă. 

Curtea Federală Germană a cerut Curții de Justiție a Uniunii să interpreteze prevederile Directivei 2001/29 ce reglementează regimul drepturilor de autor. 

Care sunt prevederile legale aplicabile? 

În discuție este pus articolul 3, alin.1 al Directivei 2001/29. Acesta conferă titularului drepturilor de autor: „ […] dreptul exclusiv […] de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment.”

Conceptele importante din articolul mai sus citat este „punerea la dispoziția publicului” și „comunicare publică”. Pe baza acestor concepte, VG a argumentat că în lipsa existenței măsurilor tehnice „anti-framing” acest drept al titularilor pe care îi reprezintă ar fi îngrădit. Pentru că, susțin aceștia, oricine ar putea integra printr-un frame thumbnailul pe site-ul propriu. Cu alte cuvinte, licența acordată exclusiv către SPK și publicului său ar fi, de fapt, o licență acordată tuturor utilizatorilor de internet. 

Avocatul General ajunge la o concluzie contrară argumentului înainte de VG. În analiza sa, acesta face o distincție foarte clară între două concepte tehnice framing și intra linking. În baza diferențelor dintre modul în care acestea operează, Avocatul este de părere că într-adevăr, condiționarea licenței de implementarea măsurilor „anti-framing” este nelegitimă. 

Dar, pentru a înțelege cum a judecat acesta, trebuie în primul rând să definim cele două concepte cheie: framing și intra linking. 

Te ar putea interesa și: Dreptul de a fi uitat de Google – un drept nou, de care posibil să nu fi auzit încă, dar de care e bine să știi – Blog • Avocatoo

Ce înseamnă framing și intralinking 

Framingul este un procedeu prin care în cadrul unui site este afișat conținut de pe un alt site. Delimitarea dintre site-uri este clară. Conținutul  „înrămat” păstrează formatarea și stilul site-ului „mamă”. Un exemplu clar este modul în care blogurile integrează posturile de pe Instagram. Uite mai jos un exemplu: 

Poza de mai jos este un print-screen:

Poza de mai jos este un embeded, adică un framing:

Particularitatea framingului este, pe lângă delimitarea clară dintre site-uri, faptul că pentru a interacționa cu conținutul „înrămat” este necesară acțiunea utilizatorului, prin click. Clickul îi va duce de cele mai multe ori pe utilizatori către site-ul „mamă” al conținutului. În cazul nostru, prima poză este una ”chioară” care nu permite interacțiunea utilizatorului. A doua ”poză” permite să dai click pe butoanele respective, să comentezi, să dai cu ”love” la o postare și să te duci direct în Instagram. Astfel, diferența dintre cele două site-uri este accentuată din nou. 

Pe de altă parte, intra linking-ul este o procedură complet diferită. Prin utilizarea acesteia creatorii site-urilor web pot integra în formatul site-ului lor imagini care originează de pe alte site-uri web. De exemplu, prin această procedură un site terț ar putea utiliza sigla avocatoo așa cum apare ea pe blogul nostru fără ca utilizatorul site-ului terț să își dea seama că sigla provine din altă parte (doar dacă nu este un cititor fidel, bineînțeles). 

Așadar, față de framing, intralinking-ul:

  • Nu face diferențieri între site-uri, materialul preluat apărând la fel cu cel propriu site-ului 
  • Nu cere o acțiunea activă din partea utilizatorului (click-ul) pentru a ajunge la sursa materialelor preluate. Ceea ce face și mai greu identificarea sursei reale. 

Uite aici un exemplu:

intralinking

În cazul de aici, dacă voi prelua codul acela pe site-ul avocatoo.ro, care ca avea sigla de la site-ul coduricaen.info, voi interacționa cu el ca și cum ar fi de la avocatoo, deși în fapt nu e. Lumea va crede că această interacțiune aparține avocatoo, când de fapt aparține coduricaen.info

Care a fost opinia Avocatului General? 

Avocatul General a considerat că în cazul framingului nu este legitim ca titularul dreptului de autor să condiționeze licențierea de aplicarea măsurilor tehnice „anti-framing” de către beneficiar. Mai mult decât atât, în cazul în care titularul aplică astfel de măsuri, acestea nu vor primi protecție juridică. Terți ar putea, așadar, eluda astfel de măsuri fără a risca să fie pedepsiți.

În mod contrar, în cazul procedeului de intra linking, Avocatul General are o opinie complet opusă. Acesta consideră nu doar că măsuri tehnice împotriva procedeului trebuie aplicate de beneficiar, dar și că o procedură de intra linking  necesită o autorizație separată. Eludarea oricăror măsuri anti-intra linking atrage după sine sancționarea juridică.

Motivul pentru care Avocatul General face distincția intre cele două modalități de integrare pe site-urile terțe sunt tehnice. 

În primul rând, acesta consideră că în cazul framingului, titularul drepturilor și-a dat tacit acordul pentru ca părți terțe să utilizeze conținutul prin acest tip de integrare. Motivul este că publicul care accesează conținutul printr-un frame nu este un public „nou”, este tot publicul site-ului care are licența. Această concluzie rezultă din cele două particularități ale framingului descrise mai sus, care fac ca operele să nu „părăsească” site-ul pe care au fost integrate de beneficiarul licenței. 

Din acest motiv nici eludarea vreunei modalități tehnice de restricționare a framingului nu atrage sancțiuni. Pentru că aceste modalități sunt protejate juridic doar dacă protejează drepturile de autor. Deoarece framingul nu afectează în vreun fel drepturile de autor, dacă este realizat cu un conținut licențiat, măsurile de restricționare nu au de ce să fie protejate prin lege. 

Pe de altă parte, în cazul procedurii de intra linking, concluzia Avocatului General este că ea diseminează operele către un public diferit.

Motivul este simplu: prin intralinking, site-uri terțe își „însușesc” în fapt conținutul licențiat al beneficiarului. Opere „părăsesc” site-ul pentru care erau licențiate și devin parte integrată a unui alt site. Așadar, terțul este un alt beneficiar care trebuie, în mod echitabil, să obțină o altă licență. 

În același ton, măsurile tehnice de restricționare a intra linking-ului sunt protejate juridic. Pentruur că de ele depinde dacă titularul drepturile se poate bucura în totalitate de dreptul său de a autoriza punerea la dispoziția publicului a operei. În lipsa protecției juridice, orice licență către orice beneficiar ar însemna, de fapt, o licență către orice site care dorește să integreze conținutul prin intra linking. 

Care este impactul opiniei Avocatului General?

Curtea de Justiție nu a dat o decizie în cauza de față. Ea nu este obligată să urmeze opinia Avocatului General, dar de obicei aceasta are o influență semnificativă în deciziile Curții. Cu alte cuvinte, am putea vedea „transcris” în jurisprudență un regim similar cu cel întâlnit în opinie. 

Ce ar trebui să fac ca antreprenor?

În primul rând să fii mereu atent la modul în care închei contractele de licențiere a conținutului. Verifică să nu fie incluse astfel de clauze care îți impun obligații nelegitime, sau disproporționate. Și, la fel cum recomandăm de fiecare dată, cere sfatul unui avocat înainte de a semna, pentru a nu regreta mai târziu. 

Noi la avocatoo te putem ajuta! Indiferent că e vorba de contracte, regulamente, sau politici,  noi îți oferim cele mai eficiente și prietenoase soluții juridice. Contactează-ne și hai să vedem cum te putem ajuta! 

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *

    code