Cauza de nepedepsire incidenta infractiunii de marturie mincinoasa
6 minute • MihaelaP • 04 ianuarie 2018
Potrivit art. 273 din Noului Cod penal, mărturia mincinoasa reprezintă:
- Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat
2. Mărturia mincinoasă săvârșită: a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în programul de protecție a martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret;
d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare.3. Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punere în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.
Prin urmare, sunt asimilate infracțiunii prevăzute în art. 273 faptele săvârșite în mod corespunzător de către martor, expert sau interpret.
Astfel, în activitatea de înfăptuire a justiției, declarația martorului reprezintă un mijloc de probă ce contribuie la stabilirea faptelor și a împrejurărilor de fapt în vederea aflării adevărului și prin aceasta la soluționarea cauzei în care sunt administrate.
Martorii, prin declarațiile lor contribuie la stabilirea modului, timpului, locului și a împrejurărilor săvârșirii faptei, astfel, numai prin veridicitatea declarațiilor lor vor acorda un ajutor real în vederea stabilirii adevărului.
Aceeași importanță o au și rapoartele efectuate de experți și lămuririle date de aceștia în vederea rezolvării cauzei.
Prin urmare, putem deduce că relațiile sociale ce se doresc a fi protejate sunt cele referitoare la activitatea de stabilire a adevărului prin care se încearcă atât ocrotirea justiției, cât și ocrotirea persoanei ale cărei atribute pot fi stinse prin mărturia mincinoasă.
În conformitate cu prevederile art. 273 alin. (3) din Codul penal,
Autorul nu se pedepsește dacă acesta își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punere în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.
Din analiza textului rezultă că, dacă retragerea mărturiei mincinoase intervine în cauzele penale după momentul reținerii, arestării sau punere în mișcare a acțiunii penale, nu va fi incidentă cauza de nepedepsire, făptuitorul fiind tras la răspundere penală.
Însă, dacă retragerea mărturiei mincinoase are loc până la pronunțarea unei hotărâri sau luarea unei alte soluții, ca urmare a acelei mărturii, atunci aceasta are drept efect exonerarea de pedeapsă.
De remarcat este faptul că primul moment se referă la pronunțarea unui act jurisdicțional în cauză, dintre cele prevăzute de textul de lege, în care se ascultă martori. Al doilea moment se referă la darea unei alte soluții de către organul competent, ca urmare a mărturiei mincinoase.
Cauza de nepedepsire nu este însă aplicabilă în cazul în care împotriva mărturiei mincinoase a fost pornit procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, chiar dacă retragerea mărturiei mincinoase a avut loc anterior soluționării definitive a cauzei în care această mărturie a fost făcută.
Cu privire la cauza de nepedepsire incidentă în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă a fost formulată o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cauză au fost condamnați inculpatul D.P pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 din actualul Cod penal, și inculpatul M.A pentru complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, săvârşită prin transportarea cu o barcă cu motor pe Dunăre a unor persoane care trecuseră ilegal frontiera în România.
Fiind audiat ca martor, inculpatul D.P a afirmat mincinos că nu s-a ocupat împreună cu inculpatul M.A de procurarea unei bărci cu motor și nici de ascunderea acesteia după săvârșirea faptei prevăzute de legea penală de către M.A, mărturia fiind făcută în sprijinul acestuia din urmă.
Drept urmare, după arestarea inculpatului M.A, D.P și-a retras mărturia mincinoasă.
Așadar, ca urmare a acestui eveniment, D.P atacă hotărârea primei instanțe la Curtea de Apel, care dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, acesta beneficiind de cauza de nepedepsire prevăzută în cadrul infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Cu toate acestea, procurorul a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea ca instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 273 alin (3) din actualul Cod penal, nefiind îndeplinite condițiile pentru ca inculpatul să beneficieze de cauza de nepedepsire prevăzută de acest text de lege.
Recursul a fost declarat ca fiind nefondat.
Această soluție rezultă din interpretarea articolului prevăzut de lege din cadrul mărturiei mincinoase, potrivit căreia mărturia mincinoasă nu se pedepsește dacă, în cauzele penale, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate celelalte cauze, înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage plângerea.
Dat fiind faptul că martorul și-a retras mărturia mincinoasă în faza de cercetare judecătorească la prima instanță, în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea articolului privind mărturia mincinoasă, dispunând achitarea inculpatului.
