Inspirat din legislația penală din Franța și Prusia, acesta a fost considerat de doctrinarii de la acea vreme ca fiind cel mai blând Cod Penal din Europa. Avem exemplul pedepsei cu moartea, care nu era prevăzută sub nicio formă, de asemenea acesta nu prevedea nici pedepse corporale sau confiscarea averii. Acesta a fost în vigoare până la data de 31 decembrie 1936, iar pe parcursul celor aproape 71 de ani a fost modificat de mai multe ori.

Cunoscut și sub numele de Codul Penal Carol al II-lea, acest nou cod penal reprezenta un progres pentru legislația penală de la acea vreme. Pentru prima dată, acesta prevedea măsurile educative pentru delincvenții minori, precum și măsuri de siguranță pentru combaterea stărilor de pericol. Spre deosebire de vechiul cod care avea 422 de articole, noul cod avea un număr de 608 articole. Infracțiunile erau împărțite în 3,  crime, delicte și contravenții. O altă deosebire este aceea că pedepsele, de această dată, erau mult mai aspre. Acest cod a fost în vigoare până în anul 1969. Datorită schimbărilor de regimuri, de la cel carlist (1938-1940), la cel antonescian (1940-1944) sau la cel comunist, acest cod a suferit numeroase modificări. Exemplu, introducerea pedepsei cu moartea în anul 1938, vârsta răspunderii penale de 12 ani, în loc de 14, apariția legilor penale speciale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (furtul pe timpul bombardamentelor era mult mai aspru pedepsit) sau introducerea principiului de interpretare prin analogie prin decretul nr. 87 din 1949 (faptele considerate ca fiind periculoase, dar neprevăzute de legislația penală, erau pedepsite potrivit dispozițiilor pentru infracțiunile asemănătoare).

Apărut ca urmare a noilor tendințe național-comuniste din acea perioadă, acest cod a fost, totuși, un real progres. Asemănător cu legislațiile penale contemporane din alte state, acesta definea, pentru prima dată în România, noțiunea de infracțiune și anume Fapta care reprezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție. De data aceasta, s-a renunțat la împărțirea tripartită a infracțiunilor, dar au fost introduse instituții importante de drept penal, precum pluralitatea de infracțiuni sau cauzele care înlătură caracterul penal al unei fapte. O altă noutate a fost sistematizarea sancțiunilor de drept penal în pedepse, măsuri de siguranță și măsuri educative. Acest cod a fost în vigoare până la data de 31 ianuarie 2014, însă, după anul 1989 a suferit numeroase modificări esențiale pentru noua societate democratică.

Acesta a fost o încercare eșuată de elaborare a unui nou cod penal, eșuată deoarece acesta reproducea valorile consacrate de Codul Penal din 1865, valori cu mult depășite de noile tendințe sociale contemporane. Deoarece nu a fost bine-privit de către practicieni, ideea publicării acestui cod a fost abandonată.

Denumit și Codul Penal din 2009, acesta a fost adoptat prin legea 286/2009, normele de aplicare au fost adoptate prin legea 187/2012, iar codul propriu-zis a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.  Acesta cuprinde 446 de articole, fiind împărțit în două, partea generală și partea specială. Fiecare parte este împărțită la rândul ei în titluri. Acest nou cod penal are la bază structura vechiului cod din 1969. Spre deosebire de vechiul cod, acesta are o tendință de creștere a represiunii față de infractorii care sunt recidiviști, de asemenea, sancțiunile sunt împărțite în 3, pedeapsa, măsura educativă, amenda penală. Totodată, în acest cod sunt consacrate niște principii-valori ale dreptului penal, precum principiul umanismului (întreaga reglementare trebuie să pornească de la interesele fundamentale ale omului), principiul egalității în fața legii penale (nimeni nu este mai presus de lege), principiul prevenirii săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală (prevenirea faptelor periculoase este scopul executării pedepselor), principiul personalității răspunderii penale (nimeni nu poate răspunde pentru fapta altuia), principiul individualizării sancțiunilor de drept penal (când judecătorul aplică sancțiunea, el trebuie să țină cont de gravitatea faptei, periculoziatea infractorului, etc).