Despăgubiri și compensații în caz de întârziere a zborului
7 minute • Elena Buzea • 14 martie 2017
Ai fost vreodată surprins în situația de a întârzia zborul pentru care ai fost programat? Mai mult decât atât, ai pierdut un alt mijloc de transport din cauza acestui incident? Pentru că timpul este resursa cea mai prețioasă, reglemetările la nivel european și internațional oferă soluția pentru acoperirea prejudiciului astfel suferit.
Reglementarea cadru în materie
În materia transportului aerian, reglementarea cadru la nivel internațional o reprezită Convenția de la Montreal (1999), ratificată de România prin O.G. nr. 107/2000, iar la nivel european, de referință în acest domeniu este Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 2004, devenit aplicabil în dreptul intern odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Convenția de la Montreal se aplică transporturilor internaționale de persoane, bagaje sau mărfuri efectuate cu o aeronavă, contra plată, dar în egală măsură se aplică și transporturilor gratuite efectuate cu aeronave de către o companie de transport aerian.
Regulamentul (CE) nr. 261/2004 se aplică pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul, dar și pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul , cu excepția cazurilor în care aceștia au primit indemnizații sau compensații și au beneficiat de asistență în țara terță respectivă, dacă operatorul de transport respectiv este un transportator comunitar.
Problemele de drept incidente în cazul întârzierii sau anulării zborului
Deși aparent singura problemă apărută în cazul întârzierii sau anulării zborului este pierderea de timp, având în vedere faptul că timpul de cele mai multe ori înseamnă bani, este de analizat și ce remedii se pot găsi pentru acoperirea prejudiciului creat din pricina acestui incident.
În această privință sunt importante articolele 19 și 29 din Convenția de la Montreal, respectiv articolele 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.
Articolul 19 din Convenția de la Montreal prevede că ,,tranportatorul este răspunzător pentru dauna survenită datorită întârzierii în transportul aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea, transportatorul nu este răspunzător petru daunele survenite datorită întârzierii dacă dovedește că el, prepușii și mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.”
Astfel că, în cazul în care are loc întârzierea zborului, fără ca transportatorul să facă dovada că a luat toate măsurile pentru a evita dauna sau nu a putut să ia astfel de măsuri și a determinat pasagerul să efectueze cheltuieli suplimentare din cauza acestei întâmplări, în orașul de destinație (de exemplu a pierdut un mijloc de transport gratuit care îi fusese asigurat la destinație, fiind nevoit să plătească pentru un alt mijloc de transport), acesta poate solicita contravaloarea cheltuielilor astfel efectuate în baza articolului 19 din Convenția de la Montreal. Sumele astfel obținute sunt cu titlu de despăgubiri.
Totodată, în aplicarea sa, articolul 19 trebuie coroborat cu articolul 29 din Convenția de la Montreal care statuează faptul că o astfel de acțiune poate fi intodusă chiar dacă se justifică prin această Convenție, prin contract, printr-o acțiune ilicită sau prin alte cauze numai în condițiile și limitele stabilite de prezenta Convenție.
În privința Regulamentului (CE) nr. 261/2004, acesta prezintă interes pentru obținerea unor eventuale compensații urmare a întârzierii zborului.
În acest sens sunt de interes următoarele articole:
- articolul 5 – cu privire la obligațiile transportatorului în cazul anulării zborului cu sau fără redirecționare (din care cu titlu exemplificativ enumerăm: acordarea de asistență de către operatorul de transport în legătură cu cazarea, transportul dintre aeroport și locul cazării, posibilitatea de a efectua apeluri telefonice gratuite, precum și obligația de rambursare a prețului biletului în cazul în care anularea nu este cu redirecționare)
- articolul 6 – referitor la obligațiile transportatorului în caz de întârziere a zborului (menținându-se exemplul anterior referitor la acordarea de asisteță de către operatorul de transport în legătură cu cazarea, transportul dintre aeroport și locul cazării, posibilitatea de a efectua apeluri telefonice gratuite)
- aricolul 7 – referitor la dreptul la compensare (care prevede că în funcție de numărul de kilometri ai unui zbor, pasagerul are dreptul la o compensație cu valoare cuprinsă între 250€ – 600€).
Cu toate acestea din interpretarea gramaticală a prezentului regulament, coroborând articolele 5 și 6 cu articolul 7, rezultă că doar articolul 5 face trimitere expresă în alineatul 1, litera c, la articolul 7. Cu alte cuvinte la o primă vedere se pot obține sume cu titlu de compensație doar în cazul anulării zborului, nu și în cazul întârzierii zborului.
Având în vedere dificultățile practice apărute în interpretare acestor articole, situația a fost tranșată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care s-a pronunțat în acest sens în cauzele conexe C-402/07 și C-432/07 Sturgeon, stabilind în linii mari că dispozițiile referitoare la compensații au aplicabilitate și în cazul întârzierii zborului cu 3 ore sau mai mult față de ora stabilită inițial.
Prin cauzele conexe C-402/07 și C-432/07 Curtea a statuat că:
- un zbor întârziat, indiferent de durata întârzierii, chiar dacă este prelungită, nu poate fi considerat un zbor anulat dacă se efectuează în conformitate cu programarea prevăzută anterior de către operatorul de transport aerian, interpretând astfel articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.
- pasagerii zborurilor întârziate pot fi asimilați pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensație, dând astfel sens articolelor 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr.261/2004. Condiția în această situație este ca întârzierea să fie mai mare sau egală cu trei ore, adică pasagerii să ajungă la destinație cu trei ore sau mai mult întârziere față de ora prevăzută inițial.
- rămâne aplicabilă cauza de exonerare de răspundere a operatorului de transport aerian prevăzută la articolul 5, alineatul 3, din Regulament, în cazul în care acesta face dovada că întârzierea/anularea este cauzată de circumstanțe extraordinare care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.
- nu intră în sfera noțiunii de ,,împrejurări excepționale ” o problemă tehnică suferită la o aeronavă decât în cazul în care acestea sunt inerente exercitării activității operatorului de transport aerian.
Soluția Curții de Justiție a Uniunii Europene este firească având în vedere că atât în cazul întârzierii zborului cât și al anulării zborului, pasagerii întâmpină aceeași problemă – o pierdere de timp, generic vorbind și este normal să beneficieze de egalitate de tratament.
De asemenea este de menționat faptul că nu există un conflict în aplicarea Convenției de la Montreal și a Regulamentului (CE) nr.261/2004 deoarece acestea sunt complementare și vizează obținerea de foloase patrimoniale cu titluri diferite.
Astfel, în baza Convenției de la Montreal se vor obține sume cu titlu de despăgubiri, acoperind consecințele individualizate în funcție de fiecare pasager, iar în baza Regulamentului (CE) nr. 261/2004 se vor primi sume cu titlu de compensație pentru timpul pierdut de toți pasagerii zborului întârziat, consecință privită general, nu individual.
Concluzionând, având în vedere aspectele precizate anterior, fiecăruia dintre noi nu îi rămâne decât să se bucure de fiecare călătorie cu avionul pentru că restul aspectelor găsesc rezolvare prin drept.
