Despre Teritoriu – Constituţia României
4 minute • FlorentinaS • 22 februarie 2018
După cum bine știți consacrarea caracterului inalienabil al teritoriului atrage, după sine, excluderea oricăror practici de abandonare a unor părți din teritoriul statului, vânzările sau orice altă formă de înstrăinare.
Știați că o asemenea interdicție operează nu numai în raporturile cu alte state, ci și în plan intern, în raporturile cu persoanele fizice sau juridice, de drept public sau de drept privat?
Noțiunea de regim juridic al frontierei de stat evocă ansamblul normelor prevăzute de legislația internă care privesc frontiera de stat și desfășurarea diferitelor activități în zona de frontieră, în zona aeroporturilor și porturilor deschise traficului internațional.
Așadar, el include două categorii de norme: cele aplicabile frontierei interne și cele care privesc frontiera externă a României.
El cuprinde reguli privind trecerea frontierei de stat, localitățile de frontieră, controlul în punctele de frontieră, fâșia de protecție a frontierei de stat, personalul care își desfășoară activitatea în acest sector, restricțiile și interdicțiile consacrate de lege, regimul juridic sancționator care intervine în cazul încălcării acestor norme precum și orice alte aspecte care vizează frontiera de stat a României.
Evident, organizarea teritoriului unui stat în unități administrativ-teritoriale se face în scopul unei administrări mai bune a intereselor locuitorilor săi.
Astfel că, Art. 5 din Legea nr. 2/1968 definește comuna ca fiind unitatea administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin comunitate de interese și tradiții, fiind alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și demografice. Unitatea componentă a comunei este satul, iar satul în care își au sediul organele de conducere ale comunei poartă denumirea de sat de reședința.
Orașul este definit prin art. 4 din Legea nr. 2/1968 ca fiind centrul de populație mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural și edilitar-gospodăresc. Orașele în care își au sediul organele de conducere ale județului sunt orașe reședință de județ.
Acele orașe care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viața economică, social-politică și cultural-științifică a țării sau care au condiții de dezvoltare în aceste direcții, pot fi declarate municipii.
Județul potrivit art. 3 din lege, este alcătuit din orașe și comune – unități de bază ale organizării administrativ-teritoriale, în funcție de condițiile geografice, economice și social-politice, etnice și de legăturile culturale și tradiționale ale populației. El reprezintă acea unitate administrativă de nivel intermediar, care joacă rolul de verigă între unitățile administrative de bază și nivelul central.
De asemenea, stațiunile balneoclimaterice sunt acele orașe și comune care, datorită condițiilor climaterice, hidrologice sau așezării lor, prezintă importanță pentru ocrotirea sănătății și asigurarea odihnei cetățenilor. Precizăm că ele nu constituie unități administrativ-teritoriale distincte față de cele prezentate deja.
În concret, necesitatea declarării unei localități rurale sau urbane ca stațiune balneoclimaterică prezintă importanță din punct de vedere al realizării amenajărilor și înzestrărilor necesare pentru crearea condițiilor de ocrotire a sănătății și de odihnă pentru oameni.
Important de reținut în ceea ce privește actuala Constituție, în ultimul alineat al art. 3, reia norma existenta în Constituțiile din 1866, 1923, 1938 privind interdicția colonizării, la care adaugă unele referințe la strămutarea de populații străine. Completarea nu e întâmplătoare, ea are în vedere situația de după cel de-al doilea război mondial, când s-au efectuat arbitrar strămutări de populații, fără consimțământul acestora, ceea ce a afectat menținerea lor ca grupuri etnice și modul lor de viață.
