Câteodată trebuie să-ți hrănești sufletul
7 minute • Ana-Maria Udriste • 19 octombrie 2019
Este ora 03:05, Poiana Brașov, Hotel Royal Boutique, tabără Startup your life, ediția de toamnă 2019.
Am venit aici ca să vorbesc despre problemele juridice pe care le au antreprenorii de zi cu zi, #pebune și să discutăm despre ce se poate face, nu despre ce nu se poate face.
Vă las cu un teasing al lui Dragoș Nicolaescu mai jos, ca să vedeți ce ați pierdut, dar eu voi vorbi despre un alt tip de experiență.
Totuși, când alergi atâtea ore pe zi și nu știi decât să lucrezi, să jonglezi cu deadline-uri și să nu știi ce doamne iartă-mă mai faci mâine, ai nevoie să te relaxezi și să îți aloci timp pentru tine. Chiar dacă asta înseamnă să muncești de pe laptop. Dar o faci altfel. Mai senin. Mai liniștit. Mai împăcat.
Experiențele adevărate se întâmplă, nu se caută.
Acum un an, prin vară, după cum îmi zice Google Photos, era prin Brașov și mi-a scris un prieten pe Instagram să ne vedem. Am petrecut o seara frumoasă la Dei Frati și la plecare mi-a zis să mă duc la D.O.R. când plec spre casă pentru că nu voi regreta.
Adică aici:
M-am purces spre casă într-o zi de duminică și am ajuns aici:
Da, din exterior nu pare ceva extraordinar, dar apoi ajungi în interior la ceva care arată așa:
Știam că mă duc la fine dining, dar niciodată nu m-am așteptat la așa ceva:
Un vițel. Jur că din meniu părea mai mic. Am stat acolo de vorbă cu Dorin Olteanu, ”le patron” și pe final a venit Bogdan Cozma, ”le chef”. I-am zis că singurul loc unde mai mâncasem aceeași simfonie minunată de gusturi în România a fost la Belvedere Brașov.
Mi s-a explicat și de ce: pentru că se el era acolo când mă dusesem la o nuntă a unor prieteni. Am stat la DOR aproape 4 ore. Am mâncat tot și am plecat … liniștită și mulțumită.
Experiențele trebuie împărtășite. Și îmbrățisate.
O lună mai târziu, eram în tabără Startup Your Life, ediția a 4-a de toamnă și l-am luat de mână pe Alexandru Ion și i-am zis că trebuie să mergem acolo. Vorba aceea, mai fusesem eu la fine dining si farm-to-table în București (Artist, Joseph Hadad, Caju, Benihana, Nicolai, Maize la vremea aia), dar nimic nu se compara cu experiența de aici. Și vă spun de ce, cu poze.
Știi, la o primă impresie este o chestie de ciocolată cu niște reducție. Și o cremă albă cu piper înăuntru, cu frunze aruncate și un 1/4 de Oreo. Dar Bogdan a venit și ne-a povestit cum trebuie mâncată, cum trebuie să plimbi lingurița prin farfurie încât să îi potențezi aroma. Să te bucuri de fiecare gust pe care îl poți simți atunci când papilele tale gustative intră în contact cu ingredientele.
Am stat amândoi să îl ascultăm și eram fascinați de-a dreptul.
Noi am venit acolo să mâncăm un vițel și un desert. Și am plecat cu o experiență.
Și confirmate de alții.
Peste o săptămână a fost ziua tatăl meu și am plecat din București într-o duminică acolo, să vadă și ei ce și cum. Nu mai zic că tot drumul mi s-a zis că am înnebunit, din moment ce conduc 7 ore de nebună dus-întors.
Tatăl meu nu mânâncă supe creme. Dar de aproape un an, mereu își aduce aminte de această supă-cremă de morcovi cu păstârnac în două culori.
Între timp, am mai mâncat niște vițel cu legume infuzate și strudel de ciuperci.
Experiența 2019. Gusturi mai puternice, arome mai fine, și o îmbinare perfectă.
În 2019 am avut o pauză până în iulie, când am ajuns și am mâncat gazpachio de pepene roșu și un picuț de cerb, care fusese adus în ziua respectivă.
Experiența degustării.
Fiecare fel de mâncare vine cu o poveste, iar Bogdan îți poate povesti ore întregi despre cum a gândit felul de mâncare sau întregul meniu, cum trebuie să privești alimentele de acolo și de ce a ales anumite combinații. Este fascinant să îl asculți.
Unul din acei oameni care nu doar că pune pasiune în ceea ce face, ci transmite trăiri prin modul în care așează în farfurie și combină, ca în poza de mai jos:
De la acel orez cu lapte am mai fost de 3 ori, despre care voi vorbi în următoarea postare. Mai am de mâncat încă 2 zile aici – sâmbătă și duminică.
Iar săptămâna viitoare mă duc la Arena Bucătărilor de la Selgros, să îl văd pe Bogdan în finală.
Disclaimer: acesta nu este un post plătit, nu sunt afiliată, nu am vreun parteneriat sau orice altceva, ci este pur și simplu experiența mea și dorința de a scrie despre lucruri pe care le-am descoperit și mi se par extraordinare.
D.O.R. de Crăciun
Anul trecut am ratat să ajung de Crăciun la ei, am luat doar cozonaci. Și pască. Și tartă creață (le găsiți pe profilul lor, că tocmai au anunțat comenzile pentru co-zo-na-ci cu ciocolată Callebaut).
Dar anul ăsta au un meniu foarte interesant pentru grupuri, pe care îl las mai jos. În noiembrie dau drumul și la semineu și este minunat să stai, să mânânci 4 ore în tihnă și să te bucuri de persoane care-ți sunt dragi.
DOR este în Tohanul Nou, lângă Bran. Se stă la paletă. Din București faci 3 ore și din Brașov 30-40 minute. Dar merită.
