⬅ ÎNAPOI

Dreptul la învățătură

Acesta reprezintă o parte a dreptului la educație, la care orice om are vocație, precum și mijlocul principal de formare și perfecționare a forței de muncă.

În ce privește conținutul-se poate remarca nu numai multitudinea elementelor componente, ci și un specific juridic rezultând din îmbinarea libertății cu obligația, pentru că dreptul la învățătura este, în același timp, și o îndatorire, fapt ce explică obligativitatea unor forme de învățământ (primar, general etc.). Acest conținut mixt determină și specificul reglmentarilor constituționale și bineînțeles legale.

 

Dreptul la învățătura, mai mult decât alte drepturi și libertăți implică obligații și prestații materiale din partea statului. În afară obligațiunilor ce rezultă din reglementările care stabilesc asigurarea dreptului la învățătura, în mod distinct se garantează gratuitatea învățământului de stat, în condițiile legii, precum și posibilitatea de a beneficia de burse sociale de studii acordate copiilor și tinerilor care provin din familii defavorizate și celor instituționalizați.

 

O importantă componentă a dreptului la educație și învățământ este învățământul religios. În acest domeniu, Constituția stabilește două reguli, una privind învățământul religios organizat de culte și a două privind învățământul religios în școlile de stat.

Prima regulă asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult.
Cât privește învățământul religios în școlile de stat, textul prevede că este organizat și garantat prin lege.

Deosebirea de regim juridic este evidentă. Legea îl va organiza, îl va garanta, dar astfel încât să nu contravină marilor principii ce rezultă din articolul 29 din Constituție. Într-o asemenea viziune, legea ar trebui să prevadă explicit că învățământul religios în școlile de stat este facultativ, numai o asemenea prevedere dând satisfacție deplină libertății conștiintei și mai ales dreptului părinților sau tutorilor de a asigură, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.

 

Organizarea și desfășurarea învățământului trebuie să se realizeze în limba română. Potrivit art.13, în România, limba oficială este limba română. Sunt consacrate 2 reguli.

Prima referitoare la articolul 13 în sensul în care limba română este cea în care se desfășoară învățământul de toate gradele. Corelându-se cu realitatea și reglementările în vigoare.
A doua regulă se referă la faptul că Constituția garantează dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învață limba lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă.

 

  Bibliografie:

  • Drept constitutional si institutii politice, Ioan Muraru, Simina Tanasescu; editia 14, volumul 1,  Editura C.H.Beck 2011.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.