⬅ ÎNAPOI

Mai pot fi monitorizati angajatii cu camere video ascunse?

camere video ascunse

Utilizarea camerelor video ascunse a încălcat dreptul la viața privată al angajaților care au fost concediați pentru furt, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mai pot angajatorii sa monitorizeze angajatii la locul de munca?

Un supermarket spaniol, MSA, a identificat discrepanțe între stocuri existente și produsele presupus a fi vândute în magazin. Pierderile lunare au variat de la aproximativ 7.500 € la 24.000 €. Ca parte a unei investigații, MSA a instalat camere de supraveghere. Unele dintre aceste camere, destinate detectării furtului de clienți, erau îndreptate spre intrările și ieșirile supermarketului și erau vizibile. Alte camere de luat vederi, care băteau pe casele de marcat și au acoperit zona din spatele casei, au fost ascunse. Acestea au vizat detectarea furturilor de către angajați. MSA și-a anunțat în prealabil lucrătorii despre instalarea camerelor vizibile. Nici angajații, persoanele din departamentul de HR & resurse umane nu au fost informați despre camerele ascunse.

Cinci angajați au fost prinși pe camerele video ascunse furând bunuri sau ajutându-și colegii să fure bunuri. Acești angajați au fost concediați. Ei au contestat demiterea acestora în fața Tribunalului spaniol de ocupare a forței de muncă. Angajații s-au opus utilizării supravegherii video sub acoperire, susținând că le-a încălcat dreptul la protecția vieții private. Tribunalul pentru ocuparea forței de muncă a hotărât că demiterea era corectă. Principalele dovezi care susțineau corectitudinea demiterii acestora au fost înregistrările rezultate din supravegherea ascunsă, precum și declarațiile martorilor. Tribunalul pentru ocuparea forței de muncă a constatat că utilizarea supravegherii video ascunse la locul de muncă fără notificare prealabilă era în conformitate cu legislația spaniolă. Angajații au făcut apel la Înalta Curte, care a admis deciziile Tribunalului de ocupare a forței de muncă, considerând că supravegherea video sub acoperire era justificată (în măsura în care exista o suspiciune rezonabilă de furt), adecvată scopului legitim urmărit, necesar și proporțional.

Angajații au introdus acțiune în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) împotriva Spaniei. Aceștia au susținut că supravegherea video ascunsă la locul de muncă, implementată de angajator, le-a încălcat drepturile la viața privată în temeiul articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și că utilizarea în instanțele spaniole a datelor obținute prin supravegherea ascunsă a afectat grav drepturile acestora în temeiul articolului 8. (Articolul 8 prevede că “Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale ” și că o autoritate publică nu ar trebui să intervină în acest drept decât “în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru
securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.”, în interesul (printre altele) detectării criminalității.)

Unii dintre angajați au semnat tranzacții prin care s-au înțeles cu MSA în afara instanței de judecată și au susținut că acestea nu erau valabile deoarece erau semnate sub presiune. În cele din urmă, CEDO a decis împotriva lor.

Referindu-se la cazurile anterioare, CEDO a observat că supravegherea video ascunsă a unui angajat la locul de muncă reprezintă o ingerință considerabilă în viața privată. Prin urmare, dreptul la intimitate a fost încălcat. Din nou, pe baza jurisprudenței precedente, instanța a subliniat că articolul 8 nu există numai pentru a proteja persoanele împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice. Articolul 8 impune, de asemenea, obligații pozitive statului să adopte măsuri menite să asigure respectarea vieții private între indivizi și între persoane fizice și societăți private.

Prin urmare, CEDO a trebuit să examineze dacă Spania a realizat un echilibru corect între dreptul lucrătorilor la respectarea vieții private și interesul angajatorului lor pentru protecția drepturilor sale de proprietate și interesul public pentru buna administrare a justiției. În funcție de toți acești factori, CEDO a constatat că supravegherea ascunsă a fost efectuată în contextul unei suspiciuni rezonabile de furt, ceea ce a justificat investigația. Pe de altă parte, MSA nu a anunțat angajații că au fost instalate camere de supraveghere sau despre alte drepturi în temeiul legislației privind protecția datelor și au încălcat legislația spaniolă privind protecția datelor. Legea spaniolă privind protecția datelor aplicabilă în acel moment a dat oamenilor o așteptare rezonabilă de confidențialitate. CEDO a constatat că această supraveghere nu a fost adresată unor persoane particulare, ci tuturor celor care lucrează la casele de marcat și care a fost efectuată, probabil, timp de câteva săptămâni, fără limită de timp și în timpul orarului de lucru. Aceasta a fost contrară jurisprudenței precedente, în care supravegherea ascunsă (care a fost descoperită că nu a încălcat drepturile articolului 8) a vizat două persoane și a fost limitată la două săptămâni.

Prin urmare, CEDO nu a fost de acord cu instanțele spaniole că supravegherea a fost justificată. Aceasta a considerat că drepturile MSA ar fi putut fi protejate prin alte mijloace, inclusiv prin informarea în prealabil a angajaților cu privire la instalarea unui sistem de supraveghere video ascuns și furnizarea acestora a informațiilor prevăzute de legislația privind protecția datelor. Prin urmare, a existat o încălcare a dreptului la viață privată. CEDO a acordat câte 4 000 de euro fiecărui reclamant (o decizie prin care trei dintre cei șapte judecători nu au fost de acord, având în vedere că, în aceste circumstanțe, constatarea încălcării articolului 8 era suficientă).

Și totuși … mai pot angajatorii să instaleze sisteme video ascunse pentru supraveghere?

Având în vedere cantitatea semnificativă de bani pe care MSA a crezut că a fost furată, angajatorii ar putea vedea acest lucru ca o hotărâre dură.

Cu toate acestea, această decizie nu modifică legea și nici nu înseamnă că angajatorii nu pot, în niciun caz, să efectueze monitorizarea ascunsă la locul de muncă. Monitorizarea ascunsă trebuie efectuată numai în cazuri excepționale. Înainte de efectuarea monitorizării sub acoperire, angajatorii ar trebui să efectueze o evaluare a impactului, astfel încât aceștia să poată arăta clar de ce, în momentul respectiv, monitorizarea ”publică” nu a fost considerată suficientă și de ce este necesară monitorizarea ascunsă.

Monitorizarea ar trebui să se desfășoare pe o perioadă cât mai scurtă posibil și ar trebui să se limiteze la zone în care angajatorul poate demonstra că este necesar și (dacă este posibil) vizat de angajați individuali. Monitorizarea ascunsă în zonele în care angajații au așteptări mari de intimitate, de exemplu, toalete sau zone în schimbare – nu vor fi niciodată admise.

Monitorizarea trebuie să afecteze cât mai puține persoane.

Vezi articolul nostru extins asupra supravegherii la locul de muncă a angaților sub imperiul GDPR aici.


Ai nevoie de ajutor cu conformarea GDPR? Avem toate instrumentele necesare aici:

Sau ne poti contacta la formularul de mai jos:

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.