hg e1494764704376

Nulitatea actului juridic civil (1): noțiune și clasificare

6 minute • Bianca Gabriela Hadarag • 14 mai 2017


Noţiune

Orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede altfel [art. 1246 alin. (1) C. civ.].

=> nulitatea = sancţiunea care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Trăsături caracteristice:

  • sancţiune de drept civil;
  • priveşte numai actele juridice civile[1];
  • intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic;
  • constă în lipsirea actului juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate pentru încheierea valabilă a actului juridic => nu priveşte întotdeauna actul juridic în întregul său;
  • momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea este acela al încheierii actului juridic;
  • nu intervine dacă, deşi la încheierea actului juridic a fost încălcată o condiţie de validitate, printr-o normă specială se dispune altfel.

Clasificare

În funcţie de natura interesului ocrotit: nulitate absolută sau relativă [art. 1246 alin. (2) C. civ.].

Nulitatea absolută = aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocroteşte un interes general, deci a unei norme imperative de ordine publică, care instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic [art. 1247 alin. (1) C. civ.].

Nulitatea relativă = aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocroteşte un interes individual (particular), deci a unei norme juridice imperative de ordine privată, care instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic [art. 1248 alin. (1) C. civ.].

Felul nulităţii se stabilește după cum urmează:

  • indicaţia legiuitorului: nulitatea absolută → sintagma ca atare, „constatarea nulităţii” / nulitatea relativă → sintagma ca atare, „act anulabil” etc.;
  • în raport de natura interesului ocrotit: nulitatea absolută → interes general / nulitatea relativă → interes particular;
  • prezumţia de nulitate relativă → în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil [ 1252 C. civ.].

După criteriul întinderii efectelor nulităţii: nulitate totală sau parţială.

Nulitatea totală = acea nulitate care desfiinţează actul juridic civil în întregime.

Nulitatea parţială = acea nulitate care desfiinţează numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte menţinându-se, întrucât nu contravin legii.

Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora contractul nu s-ar fi încheiat [art. 1255 alin. (1) C. civ.] => nulitatea parţială reprezintă regula.

În cazul în care contractul este menţinut numai în parte, atât clauzele nule, cât şi cele considerate nescrise sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile [art. 1255 alin. (2) şi (3) C. civ.].

În cazul contractelor cu mai multe părţi în care prestaţia fiecărei părţi este făcută în considerarea unui scop comun, nulitatea contractului în privinţa uneia dintre părţi nu atrage desfiinţarea în întregime a contractului, afară de cazul în care participarea acesteia este esenţială pentru existenţa contractului [art. 1256 C. civ.].

! Clasificarea nulitate totală vs. nulitate parţială ≠ clasificarea nulitate absolută vs. nulitate relativă.

În funcţie de modul de consacrare legislativă: nulitate expresă sau virtuală.

Nulitatea expresă = acea nulitate care este prevăzută ca atare într-o dispoziţie legală.

     ⇓⇒ reprezintă regula.

Nulitatea virtuală = acea nulitate care nu este expres prevăzută de lege, dar care rezultă neîndoielnic din modul în care este reglementată o anumită condiţie de validitate a actului juridic civil.

      ⇓⇒ în afara cazurilor în care legea prevede sancţiunea nulităţii, contractul se desfiinţează şi atunci când sancţiunea nulităţii absolute sau, după caz, relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins [art. 1253 C. civ.].

După felul condiţiei de validitate încălcate: nulitate de fond sau de formă.

Nulitatea de fond = acea nulitate care intervine în cazul lipsei ori nevalabilităţii unei condiţii de fond a actului juridic civil.

Nulitatea de formă = acea nulitate care intervine în cazul nerespectării formei cerute ad validitatem.

În raport de modul de valorificare: nulităţi amiabile sau judiciare / nulităţi de drept sau judiciare.

Nulitatea amiabilă vs. nulitatea judiciară → dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constată sau declarată prin acordul părţilor [art. 1246 alin. (3) C. civ.].

Nulitatea de drept vs. nulitatea judiciară → această clasificare nu poate fi primită, deoarece:

  • actul juridic beneficiază de o prezumţie de valabilitate, chiar şi atunci când a fost încheiat cu nesocotirea legii;
  • dacă părţile nu se înţeleg cu privire la nulitatea actului, trebuie să hotărască instanţa;
  • cercetarea problemei unei eventuale validări ulterioare a actului juridic, precum şi problema de a şti dacă este vorba de o nulitate totală sau parţială impun intervenţia organului de jurisdicţie competent.

G. Boroi → întrucât nulitatea absolută nu operează de drept, înseamnă că nu ar trebui să se vorbească despre constatarea nulităţii absolute şi declararea nulităţii relative, deoarece, atât în cazul nulităţii absolute, cât şi în cazul nulităţii relative, instanţa apreciază (constată) existenţa sau inexistenţa cauzei de nulitate, iar, în caz afirmativ, va pronunţa nulitatea, deci va anula actul juridic[2].

Clauzele considerate nescrise → pot fi privite ca nulităţi absolute şi parţiale care operează de drept.

[1] G. Răducan → nulitatea nu este o sancțiune care se aplică exclusiv actelor juridice, existând dispoziții legale care stabilesc această sancțiune și în alte situații, cum ar fi nulitatea persoanelor juridice sau anularea actelor de stare civilă.

[2] Totuşi, Codul civil face această distincţie constatarea / declararea nulităţii.

*Surse bibliografice:

  1. CODUL CIVIL: art. 1246-1265.

2. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011.
3. Carmen Tamara Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2012.
4.  Mădălina Afrăsinei, Mona-Lisa Belu-Magdo ș.a., Noul Cod civil. Comentarii, doctrină, jurisprudență, vol. II, Ed. Hamangiu, București, 2012.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.