Prescripţia răspunderii penale
8 minute • Bianca Moga • 04 august 2018
Prescripţia răspunderii penale este în strânsă legatură cu promptitudinea organelor specializate ale statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa corespunzătoare celui care a săvârşit o infracţiune. Astfel, prin intermediul prescripţiei, s-a creat posibilitatea de a fi înlăturată răspunderea penală atunci când a trecut o perioadă de timp de la săvârşirea infracţiunii.
Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict, în speţă dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa/ măsura educativă corespunzătoare şi, respectiv obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptelor sale.
Cu toate acestea, există infracţiuni în privinţa cărora prescripţia răspunderii penale nu operează, dată fiind gravitatea şi impactul acestora.
Art. 153 alin. (2) prevede că prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:
a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise;
b) infracţiunilor prevăzute la art. 188 (omorul) şi 189 (omorul calificat) şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei.
De asemenea, prin legea 27/2012 a fost introdus alin. (3): ’’Prescripţia nu înlătură răspunderea penală nici în cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. b) pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie, generală sau specială, la data intrării în vigoare a acestei dispoziţii’’. Deci, dacă până la intrarea în vigoare a legii mai sus enunţate nu s-a împlinit termenul de prescripţie generală sau specială a infracţiunilor de la art. 153 alin. (2) lit. b), acestea vor rămâne imprescriptibile.
Termenele de prescripţie
In continuare, la art. 154 C.P., sunt prezentate termenele de prescripţie, şi anume:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
Esenţial este că:
- Termenul de prescripţie se determină întotdeauna în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea în formă consumată, chiar dacă a fost comisă doar o tentativă a acelei infracţiuni;
- Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de infractiunea tip/ calificată comisă, fără a se ţine cont de circumstanţele atenuante sau agravante;
- Termenele de prescripţie pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii se reduc la jumătate.
Calcularea termenelor de prescripţie a răspunderii penale
In general, termenul se calculează de la data săvârşirii infracţiunii.
În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act [art. 154 alin. (2)].
În cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.
Art. 154 alin. (4) prevede că : ’’În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, al celor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile, precum și al infracțiunii de pornografie infantilă, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului’’.
Intreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale
Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză şi prin admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal.
In privinţa alin. (1) al art. 155, pe 25.06.2018 a fost publicată în Monitorul Oficial o decizie de admitere a CCR, decizia nr. 297/2018, prin care s-a statutat la pct.24 că: ’’întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele, într-o manieră completă, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție. Or, o astfel de procedură de aducere la cunoștință poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripție a răspunderii penale’’. Prin urmare, începând cu data de 25.06.2018, soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C.P., se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 9.08.2018, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.
Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă în curgerea unui nou termen, fără a fi luată în calcul perioada deja scursă. Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei [art. 155 alin. (3)].
Suspendarea prescripţiei
Art. 156 alin. (1) prevede că cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat (spre exemplu o inundaţie sau o epidemie) împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Ca efect al suspendării, cursul prescripţiei este reluat la încetarea cauzei care a determinat suspendarea, perioada scursă până la suspendare este luată în calcul, iar durata în care a operat suspendarea se adaugă la termenul prescripţiei.
Prescipţia specială
Codul penal a reglementat în plus prescipţia specială, instituţie favorabilă făpuitorului, dar care sancţionează lipsa de promptitudine a organelor statului; prescripţia va fi considerată împlinită, oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul se împlineşte cu încă o dată. Astfel, un termen de 5 ani se va considera împlinit oricâte întreruperi ar interveni, dacă de la săvârşirea faptei au trecut efectiv 10 ani.
În literatura juridică de specialitate există 2 opinii contrare în privinţa includerii în durata prescripţiei speciale a perioadei în care a operat suspendarea acesteia.
Intr-o primă opinie, se statutează în sensul că timpul în care prescripţia a fost suspendată nu ar trebui inclus în durata prescripţiei speciale (şi deci ar trebui adăugat), din considerentele că ar crea pentru făpuitor un avantaj pe care legiuitorul nu a înteles să îl acorde şi ar lipsi de efecte insituţia suspendării.
Intr-o a doua opinie, se merge pe calea interpretării gramaticale stricto sensu a textului de lege, şi anume că legiuitorul se raportează doar la un număr nelimitat de întreruperi, nu şi de suspendări, ele fiind deci incluse în durata prescripţiei speciale. Tot în vederea susţinerii acestei ultime opinii, dacă suspendarea ar fi sine die, ar exista riscul existenţei unei imprescriptibilităţi, situaţie nereglementată de lege.
Noi achiesăm primei opinii, atât în prisma faptului că legea ar trebui interpretată în litera şi în spiritul ei, cât şi în vederea realizării rolului represiv al statului.
Prescripţia răspunderii penale în cazul persoanei juridice
Prescripţia răspunderii penale în cazul persoanei juridice este guvernată de aceleaşi dispoziţii ca şi în cazul persoanei fizice.
Continuarea procesului penal la solicitarea suspectului sau a inculpatului
Chiar dacă a operat prescripţia răspunderii penale, suspectul sau inculpatul are posibilitatea, în virtutea legii procesuale, să solicite continuarea procesului penal pentru a dovedi netemeinicia acuzaţiilor aduse şi pentru a obţine achitarea. Cu toate aceste, dacă nu va reuşi să dovedească cele din urmă, va beneficia în continuare de efectele prescripţiei răspunderii penale, instanţa pronunţând încetarea procesului penal.
Un răspuns