Judecator

Prescripția extinctivă pe înțelesul tău

8 minute • Andreea Gheorghita • 14 august 2022


Prescripția, o frumoasă instituție juridică moștenită de la romani (ceea ce explică de ce poate părea derutant acest concept antic) reprezintă o sancțiune, menită să protejeze circuitul civil.

Pentru a înțelege mai bine despre ce discutăm, trebuie să ne asigurăm că nu confundăm niște concepte. Când spunem prescripție ne putem referi la două instituții civile diferite și, în principiu, autonome:

  1. prescripția extinctivă (după cum spune numele, se stinge ceva, o să iasă ceva pe minus), pe care urmează să o explicăm;
  2. prescripția achizitivă (după nume, nu e o achiziție propriu-zisă, dar ceva iese în plus 🤑), este denumită cel mai des uzucapiune și nu avem treabă cu ea.

Atenție! Nu trebuie confundată nici cu prescripția răspunderii penale, care, evident, ține de dreptul penal.

Ce este prescripția extinctivă?

Prescripția extinctivă este un mod de înlăturare a răspunderii civile prin stingerea dreptului material la acțiune neexercitat într-un anumit termen. Putem spune pe scurt că este o sancțiune a creditorului nediligent.

Să o luăm treptat.

Înapoi la origini.

Totul în drept se construiește plecând de la conceptul de raport juridic.

Te duci la brutărie și cumperi o pâine. Felicitări, între tine și brutar s-a născut un raport juridic obligațional. Tu ești debitorul obligației de a da banii, el creditorul care are dreptul subiectiv civil să îi primească.

Răspunzi civil pentru această obligație, trebuie să îți respecți îndatoririle.

Ce este dreptul material la acțiune?

Art. 2500 din Codul Civil: Obiectul prescripţiei extinctive

(1) Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

(2) În sensul prezentului titlu, prin drept la acţiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

Deci, pe lângă orice drept (subiectiv civil primar), în cazul brutarului nostru de a primi banii, avem atașat un drept secundar și anume de a lua atitudine în cazul în care nu îi este respectat dreptul, cu ajutorul mecanismelor oferite de stat – a face o acțiune în instanță – de aici drept (material) la acțiune.

✍Pe românește, dacă, să zicem că, ai luat pe carnețel acea pâine, că se mai întâmplă să uiți portofelul acasă și după nu mai dai pe la acea brutărie că ai găsit una cu pâine mai pufoasă și nici nu îi mai dai banii omului, poate să te dea în judecată, pentru că nu ți-ai respectat obligația pentru care răspunzi civil. Sigur, avocații brutarului nostru o să îl certe că dă pâine pe datorie dar asta e cu totul altă poveste.

Adică după un anumit timp îmi expiră obligația?

Nu. Așa cum spune articolul 2500 din Codul civil, după o perioadă, se prescrie (expiră, se șterge) strict dreptul material la acțiune, adică posibilitatea de a chema debitorul obligației în instanță ca să fie constrâns prin forța publică 💪 să își execute obligația. De aceea spunem că este o metodă de înlăturare a răspunderii civile și nu o uitare a obligației. Dreptul brutarului de a-și primi banii supraviețuiește.

Să spunem că i-ai împrumutat vecinei 100 de lei pentru o săptămâna până la salariu, ea nu ți i-a mai dat și termenul impus de lege a trecut, deci dreptul tău la acțiune s-a prescris. Nu poți să te mai duci în instanță și după să intri cu executorul judecătoresc peste ea, dar nimic nu te împiedică să o mai întrebi de banii tăi când o mai vezi pe casa scării, așa cum nimic nu o împiedică pe ea să îți dea banii.

Să zicem deci că s-a prescris, dar ea îți returnează banii, poate pentru că nu știe de această instituție a prescripției extinctive, sau pentru că are mustrări de conștiință. Apoi află că a fost împlinit termenul de prescripție și își încearcă norocul cerându-ți milionul înapoi. Trebuie să îi returnezi? În niciun caz. Obligația aceea de a restitui banii era perfectă cât timp dreptul la acțiune era valabil, dar după expirarea termenului, a devenit imperfectă, așa ca noi toți. Deci obligația nu a dispărut, doar s-a transformat. Desigur, vecina putea să refuze executarea prestației, dar odată executată, nu există cale de întoarcere. (art. 2506 Cod civil).

Care sunt efectele în practică ale prescripției extinctive?

Art. 707 din Codul de procedură civilă: Efectele împlinirii termenului de prescripție […]

(2) Prescripţia stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. […]

După cum spuneam, degeaba te duci în instanță că nu mai intră executorul judecătoresc peste vecina.

Păi dacă dreptul tot supraviețuiește, de ce mai avem nevoie de această prescripție?

Motivul pentru care forța coercitivă a statului este disponibilă pentru a ne asigura exercițiul unor anumite obligații și drepturi civile doar pentru o anumită perioadă de timp, care este mai lungă sau mai scurtă de la caz la caz, este protejarea circuitului civil.

Mai exact, se consideră că nu este benefic pentru nimeni, în special pentru instanțele judecătorești să poți să intentezi o acțiune cu privire la nerespectarea unei obligații civile după vreo 2-3 decenii, când situația de fapt va fi cu totul diferită și va complica întregul proces, ceea ce inevitabil va duce la suprasolicitarea instanțelor și la soluționarea întârziată a cauzelor.

✍ În cazul nostru, imaginează-ți că peste 20 de ani te duci să o dai în judecată pe vecina care încă îți datorează 100 de lei. Când acei 100 de lei deja valorează cam de vreo 5-7 pâini, ce interes are statul să cheltuie cu mult mai mulți bani ca să îți iei tu 100 de lei înapoi? Nu are, vrea să dea banii pe ceva mai util și productiv. 🤷🏻‍♀️

De ce este numită și o sancțiune?

La argumentul economic de mai sus există însă o mică extensie interesantă. Instanțele nu vor nici să piardă prea mult timp și deci să cheltuie bani verificând dacă dreptul tău la acțiune s-a prescris sau nu.

Art. 707 din Codul de procedură civilă: (1)Prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate. […]

Ca debitorul obligației să beneficieze de acest avantaj al prescripției, prin care nu mai poate fi forțat de instanțe să își execute obligația, trebuie să invoce (expres) prescripția în momentul în care este dat în judecată (în primă instanță sau la primul termen de judecată). După, nu se mai poate face nimic și va fi practic constrâns prin forța publică să își execute obligația chiar și după ce termenul prescripției s-a împlinit.

Observăm că, dacă de data aceasta debitorul este cel diligent, prescripția operează în folosul lui și în dezavantajul creditorului.

De cealaltă parte, din moment ce creditorul a fost nediligent și nu s-a sinchisit să se ducă până la judecătorie într-un termen relativ generos, atunci prescripția este considerată și o sancțiune pentru această nediligență în folosirea mijloacelor oferite de stat pentru protejarea drepturilor civile.

Iar dacă cumva te întrebi de ce amenzile tale de la ANAF 💰 încă apar acolo deși tu ai auzit că ele sunt „prescrise”, răspunsul e destul de simplu: tu nu poți face o acțiune prin care să constatați că ele sunt prescrise. Daaaaaar, în cazul în care ANAF vine și te execută, poți să zici că sunt prescrise. Înțelegi mecanismul?

Cât timp avem până se prescrie dreptul la acțiune?

Art. 2517 din Codul civil: Termenul general de 3 ani Termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

Deci, în general, când legea nu precizează altceva, avem 3 ani la dispoziție să dăm debitorul în judecată. În anumite situații însă, avem termene speciale, cum ar fi cel de 1 an pentru prestări de servicii, 2 ani pentru asigurări, 10 ani pentru lucruri mai grave cum ar fi distrugerea mediului înconjurător, menționate în articolele 2517-2522 din Codul civil, dar și în alte articole din cod și legi care fac referință la anumite drepturi și situația lor, cum ar fi termenul de 5 ani pentru restituirea depozitului bancar de la articolul 2190 Cod civil. Nu toate tipurile de drepturi sunt prescriptibile, pentru unele nu operează prescripția extinctivă!

Concluzie

Prescripția extinctivă este o metodă de înlăturare a răspunderii civile prin care se sancționează creditorul nediligent și care poate opera în folosul debitorului. Dacă se împlinește termenul prescripției extinctive, cineva iese în avantaj și cineva în dezavantaj, așa că și debitorul și creditorul ar trebui să acționeze cu diligență. 😉

Fotografie creată de EKATERINA BOLOVTSOVA de pe Pexels.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.