Privilegiul avocat-client. Partea I

• Articole

9 minute • Raluca Dumitrascu • 26 februarie 2018

Cu siguranță ați auzit prin filme de „privilegiul avocat-client„ care intervine în momentul în care aceștia doi încheie un contract de asistență juridică, dar v-ați pus problema vreodată care este întinderea acestui privilegiu și cum anume se aplică el? În România, acest subiect este reglementat în diferite acte:

• Codul deontologic al avocatului Român (Hotărârea Consiliului UNBR nr. 268/17 iunie 2017)
• Statutul profesiei de avocat (Hotărârea Consiliului UNBR nr. 64/2011)
• Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
• Codul de procedură penală

În primul rând, trebuie să pornim de la două dintre principiile care guvernează profesia de avocat și anume, principiul respectării secretului profesional și principiul profesionalismului și loialității față de client. Acestea sunt prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. c) și h) din Codul deontologic.
Potrivit art. 11 din același cod, „Secretul profesional este atât un drept, cât și o obligație profesională a avocatului. Principalul beneficiar al secretului profesional este clientul avocatului. Protejarea și respectarea secretului profesional constituie o garanție a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil al clientului.„
Sub incidența secretului profesonal intră toate informațiile și datele de orice tip, în orice formă și pe orice suport, schimbate între avocat și clientul său:

• chestiunile pentru care o persoană a solicitat asistență juridică
• datele privind persoana care a solicitat asistență, contractul dintre avocat și client
• procedeele de strategie și tactică ale apărării sau reprezentării
• consultațiile date sau destinate clientului, corespondența dintre avocat și clientul său
• corespondența profesională dintre avocat și confrații avocați
• notițele luate cu ocazia interviului profesional realizat de avocat cu clientul său pentru analiza faptelor, ori a unui dosar judiciar sau a unor documente cu relevanță juridică
• suportul material al probelor puse la dispoziția avocatului în interesul pregătirii și realizării apărării
• mărturiile primite de avocat în exercitarea profesiei
• numele clienților
• agenda profesională a avocatului
• documentele financiare și operațiunile bancare ce vizează prestațiile profesionale
• informațiile dobândite în legătură cu clientul

Confidențialitatea se întinde atât asupra informațiilor pe care clientul i le-a furnizat avocatului „cu titlu confidențial„, cât și asupra oricăror alte informații sau probe pe care avocatul le-a obținut în exercitarea atribuțiilor sale în legatură cu cauza respectiva și care nu sunt cunoscute publicului.
În relația sa cu mass-media, avocatul se va manifesta cu prudență și reținere, fără să divulge informațiile obținute. În mod excepțional, dacă clientul său este supus unui abuz, iar interesul acestuia din urmă o impune, el poate prezenta presei situația, „solicitând restabilirea legalității și adoptarea unor măsuri procedurale corecte„.
Foarte important este momentul la care se naște obligația avocatului de a păstra secretul profesional. Această obligație poate să apară  în faza oricăror comunicări/consultări telefonice, electronice, poștale, preliminare ori în timpul negocierilor cu clientul sau altă persoană împuternicită de client pentru a încheia contractual de asistență juridică, iar durata ei este nelimitată în timp, ceea ce înseamnă că obligațiile impuse de păstrarea secretului profesional se mențin și după încetarea serviciilor profesionale.
De asemenea, avocatul este obligat să determine respectarea secretului profesional de către personalul său, precum și de către orice altă persoană cu care colaborează în desfășurarea activității profesionale.
În al doilea rând, Legea nr. 51/1995 reglementează aspecte cu privire la inviolabilitatea cabinetului avocatului, interdicția înregistrărilor telefonice și alte asemenea. Potrivit art. 35 alin. (2), cabinetul avocatului este inviolabil, iar percheziționarea avocatului, a domiciliului sau cabinetului său este posibilă, însă poate fi efectuată numai de procuror, în baza unui mandat emis în condițiile legii. Cu toate acestea,  sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri şi de la măsura confiscării:

Convorbirile telefonice ale avocatului nu pot fi ascultate și nici înregistrate cu niciun fel de mijloace tehnice. De asemenea, corespondenţa sa cu caracter profesional nu va putea fi interceptată şi înregistrată decât în condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege.
O informație esențială se regăsește în alin. (3) al aceluiași articol, conform căruia „Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală. Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror„. Este vorba despre infracțiunile contra siguranței naționale, infracțiunile de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracţiunile privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, de trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, infracţiunile care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, infracțiunile de corupţie şi infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Pe lângă aceasta, convorbirile avocatului avute cu clienții, cu părțile sau cu avocații lor nu pot fi înregistrate decât cu acordul tuturor părților și cu înștiințare prealabilă, potrivit art. 11 alin. (6) din Codul deontologic al avocatului român.
În al treilea rând, pentru relația dintre avocat și client esențial este contactul dintre aceștia, care trebuie să fie nestânjenit și necontrolat. Conform art. 89 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice persoană reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul său, cu respectarea confidențialității comunicărilor și fără să fie interceptată sau înregistrată. Orice probă obținută printr-un astfel de mijloc va fi exclusă.
În cauza Campbell și Fell c. Regatului Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că absența contactului privilegiat dintre avocat și clientul său constituie o atingere a dreptului de acces la o instanță, chiar dacă uneori pot exista anumite considerații privind măsuri de ssecuritate care să justifice restricții ale condițiilor în care un avocat poate să își viziteze clientul aflat în stare de arest.
În ceea ce privește răspunderea avocatului, art. 39 din Legea nr. 51/1995 prevede că avocatul nu răspunde penal pentru susținerile sale făcute în forma adecvată şi cu respectarea solemnității ședinței de judecată şi nici dacă sunt în legătură cu consultaţiile oferite justiţiabililor ori cu formularea apărării în acea cauză ori pentru susţinerile făcute în cadrul consultaţiilor verbale sau consultaţiilor scrise acordate clienţilor, dacă ele sunt făcute cu respectarea normelor de deontologie profesională.

Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii niciunei autorităţi sau persoane cu privire la o cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauză. Divulgarea de către avocat, fără drept, a unei informaţii confidenţiale din sfera privată a clientului său ori care priveşte un secret operaţional sau comercial care i-a fost încredinţat în virtutea aceleiaşi calităţi sau de care a putut să ia cunoştinţă în timpul desfăşurării activităţilor specifice profesiei constituie infracţiune.
„Nu constituie infracţiune fapta avocatului de nedenunţare a unor infracţiuni despre care ia cunoştinţă în exercitarea profesiei, cu excepţia următoarelor infracţiuni:

1. omor, ucidere din culpă sau altă infracţiune care a avut ca urmare moartea unei persoane;
2. genocid, infracţiuni contra umanităţii sau infracţiuni de război contra persoanelor;
3. cele prevăzute de art. 32-38 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare.În toate cazurile, este exonerat de răspundere avocatul care previne săvârşirea infracţiunii sau consecinţele acesteia în alt mod decât denunţarea făptuitorului.„