Sfaturi de la un tratat de drept care se vrea anonim (I)
4 minute • Autor Necunoscut • 27 decembrie 2017
Nu o să vă spun numele meu. De ce? Simplu!
- Pentru că m-ar arunca în foc
nebuna aceastaciudatăfăptura (știam eu că nu trebuia să îl împing pe dl. DEX jos din raft) care m-a cumpărat dacă ar vedea ce scriu despre ea. - Pentru că s-ar supăra pe mine celelalte tratate pentru că nu le-am inclus și pe ele în acest plan
maleficgenial.Să ne rezumăm la plan, zic. - Fiindcă sunt un tratat de drept. Mai e nevoie de vreo explicație suplimentară? Nu! Fac ce vreau și punct.
Știu că sună cumva ciudat, dat fiind faptul că mie îmi place să mă întind pe multe, multe, multe pagini, dar astăzi voi fi mai bun. Mă voi rezuma la elementele esențiale. Nu de alta, dar mâine o luăm de la capăt și am nevoie de energie. Vă mulțumesc pentru înțelegere! (Nu că mi-ar păsa, dar am zis să fiu drăguț, măcar în aparență).
-
Dragă studentă la Drept (încep cu fetele, fiindcă-s un gentleman), încetează, te rog, să mă mai sucești, fâstâcești în brațe doar ca să vadă acel tip pe care îl placi că uite ce citește fata! Fata mă citește pe mine, da? Eu sunt tipul din viața ei! Nu te mai folosi de mine ca să ajungi la băiatul acela. Că băiatul acela, să îți spun eu secret, se sperie când mă vede! Că se gândește că o să-l lovesc! Ne-am înțeles?
-
Tot tu, studentă la Drept, nu mă mai folosi pe post de ajutor de bucătar, pălărie pentru cap, ca să înveți tu să mergi pe tocuri, că ai auzit tu că studentele la Drept poartă stiletto etc. Ce sunt eu? Coif? Steaua din vârful bradului? Nu, domnișoară, învață să mergi pe tocuri și fără mine pus pe post de moț de căciulă. Am căzut de prea multe ori. Mă disperi! Dacă nu mă asculți, toți pantofii tăi vor avea de suferit! Să te duci în papuci de casă! Nah, că ți-am zis-o!
-
Stați așa, băiețași, că nici voi nu ați scăpat! Aici e și pentru voi, nu doar pentru fete! Ce sunteți, măi, voi? Viitori make-up- artiști? Mă mai pictați mult cu nuanțele acelea fosforescento-penibilo-toxico etc? Zic și eu, că nah, știam că în tendințe e naturalul, cu puțin bronzer eventual…nu paiață! Nu aveți stil la capitolul acesta!
-
Aoleu, iar veniți cu cafeaua după mine! Lângă mine! Măi, prieteni, nu mai pot cu voi! Eu nu am băut cafea niciodată, niciodată! Și am supraviețuit! Și știți ceva? Eu sunt șeful! Doar eu am dreptul să beau atât de multă cafea! Dar nu beau! M-ați intoxicat! Voi nu vedeți că nu aveți stil când beți cafea? O mai și vărsați pe masă, în pat…e posibil așa ceva?
-
Ajutor! Ajutor! Că a început sunatul neamurilor, prietenilor, eventual spiritelor, eventual mai sunăm și la numere pe care nu le cunoaștem…să ne văităm…că vai, cât de mult aveți, sărăcuții de voi, de învățat. Măi, copilași, eu sunt șeful, da? Să ne înțelegem, mă ia durerea de cap cu voi. Și trebuie să iau pastilă. Dar până atunci fac urât, sunt deprimat și să vedeți ce deprimați veți deveni voi când nu veți înțelege nici măcar un cuvințel din ce e scris pe foile mele. O să am grijă de asta! Ah, ah, să nu vă prind că îmi invocați că vai, amenințare! Când o să ajungeți voi tratat de drept ca mine, atunci să îndrăzniți să comentați!
Aoleu, s-a trezit făptura, trebuie să plec, ca să nu îi văd fața de obosită dimineața, că mă ia cu leșin! Dar stați liniștiți, că nu scăpați așa ușor! Mai am multe de spus! Tchusss
