⬅ ÎNAPOI

Testamentul olograf. Importanta datei si a semnaturii

testamentul olograf

Conform art. 1034 Codul Civil, testamentul (inclusiv testamentul olograf) este un act unilateral, personal și revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viață.

Practic, testamentul este acea operatiune (care de multe ori este  o foaie),  prin care o persoana zice ce se va intampla cu bunurile sale dupa ce moare.

Testamentul este un act revocabil. Acest lucru înseamnă că, atât timp cât testatorul este încă în viață, testamentul întocmit de acesta poate fi revocat oricând și la orice oră prin voința sa unilaterală. Asta inseamna ca testamentul, dupa ce a fost revocat, nu mai produce efecte, e ca si cand nu ar fi existat.

În situația în care ni se propune din partea unei persoane, la data morții acesteia, încheierea unui testament în favoarea noastră, în schimbul dării unor sume de bani sau a prestării unor servicii, este recomandat să evităm pe cât posibil încheierea unui testament tocmai datorită faptului că acesta se poate revoca oricând.

Prin urmare, ne putem trezi ca ingrijim timp de 15 ani o persoana cu speranta ca o sa ne lase casa, dar sa ne trezim pe nepusa masa ca si-a schimbat/modificat/revocat testamentul cu 2 zile inainte sa moara si casa o sa ajunga la altcineva.

Nimic nu îl obligă pe testator să nu își modifice pe parcurs dispozițiile testamentare (pana la urma fiecare este liber sa faca ce vrea cu bunurile lui dupa moarte). Chiar și în situația în care cunoaștem foarte bine persoana pe care urmează să o împrumutăm cu o sumă de bani sau căruia urmează să îi prestăm servicii, este recomandat în continuare să evităm întocmirea unui testament pe considerentele expuse anterior.

În situația în care se deschide totuși un proces ca urmare a încălcării dispozițiilor dintre părți, va fi foarte dificil să atragem din punct de vedere juridic, civil, răspunderea debitorului (adica cel care lasa mostenire) atât timp cât testamentul are, din punct de vedere legal, un caracter revocabil. Caracterul revocabil îi permite în cele din urmă testatorului să modifice clauzele și dispozițiile testamentare fără concursul altei persoane și chiar și fără notificarea prealabilă a celorlalte persoane (terți).

Trebuie să realizăm faptul că, în aceste situații, ne expunem unui risc foarte mare deoarece există posibilitatea revocării testamentului și singura armă la care putem apela este justiția respectiv instanțele de judecată care, în urma analizării minuțioase a stării de fapt și de drept invocate de către noi, s-ar putea să pronunțe o hotărâre care să nu fie întocmai favorabilă creditorului din toate punctele de vedere, așa cum era prevăzut să se întâmple la data încheierii testamentului.

Ce putem face în schimb este să ne îndreptăm atenția către alte acte/contracte juridice prevăzute de lege (vânzare-cumpărare, întreținere, închiriere etc) potrivite întocmai cu starea noastră de fapt. Spre exemplu atunci când vindem bunuri sau prestăm servicii, vom încheia întotdeauna un contract de vânzare-cumpărare, în situația în care vom ceda folosința unui bun imobil, vom încheia un contract de închiriere ș.a.m.d. și nu un testament.

Aceste contracte, special prevăzute de legislația în vigoare, au capacitatea necesară de a ne proteja drepturile și interesele în situația în care apar pe parcurs diferite probleme (neînțelegeri între părți, refuzul de a executa obligațiile, sustragerea cu intenție de la respectarea dispozițiilor etc)

În legislația actuală, conform art. 1040, 1047 și 1049 din Codul civil, avem trei tipuri de testamente și anume:

  • Testamentul olograf
  • Testamentul privilegiat
  • Testamentul sumelor și valorilor depozitate

În cele ce urmează vom discuta despre testamentul olograf:

Testamentul olograf, este prevăzut la art. 1041 din Codul civil și impune următoarele precizări și condiții. Sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului.

Cu alte cuvinte, testamentul olograf este acel testament, scris de mâna testatorului cu privire la ce se va întâmpla cu bunurile acestuia, atunci când acesta nu va mai fi în viață. Din definiția legală a testamentului olograf trebuie să reținem următoarele lucruri/condiții esențiale:

  • Testamentul olograf trebuie să fie scris în întregime de mâna testatorului. Atunci când scriem un testament, îl vom scrie în întregime cu mâna noastră. Nu se admit alte scrisuri sau însemnări sub nicio formă. În instanță, se poate constata printr-o expertiză grafologică dacă, la întocmirea testamentului, au intervenit în conținutul acestuia și alte persoane.
Atenție: La întocmirea unui testament este permisă și chiar recomandată participarea unui avocat sau a unei persoane licențiate în drept, cu studii juridice în acest domeniu deoarece, prin aceasta se pot reduce semnificativ șansele de a introduce, din diferite motive sau din simpla necunoaștere a legii, dispoziții sau clauze testamentare ambigue, neclare, interpretabile sau fără fundament juridic. Totuși, participarea unei astfel de persoane nu îi dă dreptul acestei persoane de a interveni în locul testatorului și să redacteze el însuși testamentul ci acesta poate oferi doar sfaturi juridice care să se plieze corect din punct de vedere legal și în conformitate cu ultima voință a testatorului.
  • Testamentul olograf trebuie datat. Acest lucru înseamnă că, va trebui să inserăm în conținutul testamentului și data la care acesta a fost întocmit. Inserarea datei reprezintă un element foarte important cu privire la valabilitatea testamentului. Prin simpla mențiune/inserare a datei la care a fost întocmit testamentul se vor putea identifica ulterior aspecte importante referitoare la valabilitatea acestuia (spre exemplu se poate constata dacă testatorul nu avea în acea perioadă discernământul diminuat sau dacă acesta nu era pus sub interdicție judecătorească la data întocmirii testamentului, se poate identifica legea aplicabilă la data la care a fost întocmit testamentul). Aceste detalii sunt esențiale deoarece pot conduce la declararea testamentului drept nul și ca și o consecință a acestui lucru, testamentul în cauză nu își va putea produce efectele juridice.

 

  • Testamentul olograf trebuie semnat. Semnătura este un element obligatoriu la încheierea testamentului olograf. Lipsa acesteia atrage nulitatea absolută. Lipsa semnăturii atrage prezumția asupra faptului că, testatorul, adică persoana care dispune de ceea ce se va întâmpla când aceasta nu va mai fi în viață, nu și-a exprimat în totalitate voința unilaterală cu privire la încheierea testamentului. Chiar și în situația în care să presupunem că, testatorul a scris în întregime testamentul și a inserat și data, însă nu a semnat, poate ridica probleme cu privire la valabilitatea acestuia. Codul civil nu face o prevedere expresă cu privire la locul unde trebuie inserată semnătura. Deci, prin interpretare, putem ajunge la concluzia că, avem dreptul de a plasa semnătura oriunde avem dorința și posibilitatea. Totuși, în practică se obișnuiește ca semnătura să fie plasată la finalul testamentului, în partea dreaptă jos. În partea stângă se menționează data la care a fost întocmit testamentul.

Despre importanta datei si a semnaturii:

Așa cum am menționat anterior, la întocmirea unui testament olograf este absolut obligatorie respectarea cumulativă a celor trei condiții stipulate de Codul civil.

Practica judiciară demonstrează totuși că, cu toate că legea prevede în mod expres modul și cum trebuie întocmit testamentul olograf, instanțele de judecată au și vor avea în continuare de pronunțat hotărâri cu privire la autenticitatea acestor testamente chiar și în lipsa unora dintre cele trei elemente.

Codul civil precizează la art. 1050 faptul că, Un testament nul din cauza unui viciu de formă produce efecte dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă formă testamentară.

Întotdeauna instanța de judecată trebuie să aibă în vedere care a fost voința reală a testatorului cu privire la testamentul asupra căruia trebuie să pronunțe o hotărâre și nu neapărat să se raporteze strict la ceea ce scrie în testament. Cu ajutorul elementelor extrinseci și intrinseci se poate stabili în cele din urmă care a fost cu adevărat intenția și voința testatorului și ulterior se poate pronunța o hotărâre judecătorească.

Prin simpla citire a conținutului/cuprinsului testamentului se pot observa mai multe detalii care ne pot conduce la identificarea voinței reale a testatorului, însă au existat cazuri în care, testatorul a fost supus unor presiuni fizice și psihice din partea unor terțe persoane ca să redacteze în cele din urmă dispoziții și clauze testamentare în favoarea acestora. Deci, nu trebuie să ne raportăm doar la conținutul testamentului deoarece acesta poate fi viciat ci trebuie să încercăm să căutăm care a fost cu adevărat voința reală a testatorului.

Putem face acest lucru apelând cu încredere la prezumții, la noțiuni teoretice și practice din domeniul psihologiei, a logicii, a comportamentului uman etc. spre exemplu putem verifica:

  • Care au fost cu adevărat relațiile testatorului cu persoanele asupra cărora urmează să li se transmită drepturi succesorale.
  • Dacă au existat relații de dușmănie în familia testatorului.
  • Care sunt persoanele față de care testatorul a avut de-a lungul vieții o atracție mai specială.
  • Istoricul, etapele vieții prin care testatorul a fost nevoit să treacă și cum s-a comportat acesta de-a lungul vieții (căsătorie, divorț, deces, situații critice etc).
  • Care au fost calitățile și defectele testatorului.

Consider că numai o bună cunoaștere a personalității umane poate așadar să ne conducă la o judecată cât mai dreaptă. Avem posibilitatea și chiar obligația de a afla adevărul, dar acest lucru presupune să avem ambiția necesară și dorința de a face dreptate celui care nu mai este printre noi, a celui a cărei ultimă voință stă acum sub semnul întrebării datorită nerespectării condițiilor esențiale cu privire la încheierea testamentului olograf.

Speță:

Scriitorul A.H a întocmit un testament în forma unei cărți poștale, fiind scris și semnat de acesta.

În ceea ce privește data, a fost trecută doar ziua săptămânii, Marți, așa cum în mod obișnuit scriitorul își data corespondența.

În cuprinsul înscrisului, expediat prin poștă logodnicei sale, arată că se găsește în spital iar Joi dimineața va fi supus unei intervenții chirurgicale, manifestându-și totodată regretul că nu și-a întocmit din timp testamentul.

Arată de asemenea că dorește ca discoteca sa să revină unui prieten, iar restul bunurilor să îi revină ei, destinatara corespondenței.

Cartea poștală purta ștampila poștei cu data de 07.01.1957 iar decesul a survenit la 15.01.1957.

Logodnica defunctului a prezentat notarului testamentul solicitând să i se recunoască prin certificatul de moștenitor calitatea de titulară a drepturilor patrimoniale de autor de la acesta.

După ce prin procesul verbal notarul a constatat starea testamentului, a refuzat eliberarea certificatului de moștenitor cu motivarea că testamentul nu este valabil, nefiind datat.

Împotriva acestui refuz, petenta a introdus cererea în justiție pentru a i se recunoaște calitatea de moștenitor testamentar.

Întrebări:

  1. Poate instanța de judecată să întregească sau să rectifice data incompletă sau eronată a testamentului olograf?
  2. Care sunt elementele extrinseci și intrinseci pe care instanța le poate avea în vedere
  3. Cum apreciem temeinicia acțiunii reclamantei

Răspunsuri:

  1. În ceea ce privește inserarea datei în cuprinsul unui testament, practica judiciară a demonstrat că aceasta (data) are o importanță mult mai scăzută față de conținutul testamentului și semnătură. Cu privire la testamentul olograf, data reprezintă prin ea însăși un element pur formal, constituind în principiu un element de natură probatorie. În speța propusă, trebuie să observăm faptul că ne aflăm în prezența unei lipse parțiale a datei și nicidecum a înserării în mod intenționat, deliberat a unei date false care să ne conducă așadar la nulitatea testamentului.Testamentul în cauză nu va fi nul iar instanța de judecată va putea să rectifice data incompletă a testamentului atât timp cât avem posibilitatea de a stabili concret data întocmirii acestuia, pe baza elementelor sau a indicațiilor ce rezultă din cuprinsul testamentului sau cu ajutorul elementelor exterioare. Adică a elementelor extrinseci și intrinseci.

Cum putem demonstra care este data întocmirii testamentului în speța propusă?

Din datele speței putem extrage următoarele indicii care să ne conducă așadar la rectificarea datei incomplete a testamentului olograf.

A.H. întocmește o carte poștală sub forma unui testament olograf în care indică doar ziua (Marți) însă nu și data concretă. Acesta menționează că, Joi va suferi o intervenție chirurgicală. În calendarul de mai sus putem observa că zilele de Joi sunt în 03 și 10 ian. Deci, operația lui A.H. a avut loc în data de 03 sau 10 ian. Totuși, dată fiind natura faptelor și a factorului de timp limitat (testatorul regretă că nu și-a întocmit din timp testamentul) tindem să credem că operația a avut loc în zilele imediat următoare, la data de 03 ian.

În data de 07 ianuarie exista deja ștampila poștei ceea ce înseamnă că nu mai avea posibilitatea de a scrie și trimite testamentul în data de 08 ian și nicidecum în 15 ianuarie, atunci când a survenit decesul.

Putem concluziona așadar că, data întocmirii testamentului olograf este 01.01.1957.

2. Instanța poate avea în vedere următoarele elemente:

  • Testatorul nu avea consimțământul viciat, fiind aflat pe patul de spital, regretând faptul că nu a redactat din timp un testament.
  • Testatorul nu a fost supus unor constrângeri fizice sau morale, conținutul testamentului reprezentând voința sa unilaterală.
  • Condițiile esențiale, de formă, cu privire la testamentul olograf sunt îndeplinite. Lipsa parțială a datei nefiind cauzată de intenția testatorului de a induce în eroare persoanele pe care urmează să le gratifice ci reprezintă pur și simplu o obișnuință, o cutumă a scriitorului (în mod obișnuit scriitorul își data corespondența în acest fel).
  • Din împrejurările cauzei rezultă faptul că testatorul se afla în imposibilitatea vădită de a apela la întocmirea unui testament autentic, lucru pe care acesta îl regretă și decide să întocmească testamentul în acea formă.
  • Dispozițiile testamentare invocate de testator nu îi sunt favorabile în totalitate logodnicei, aceasta urmând să primească doar bunurile rămase, după ce prietenul testatorului va prelua discoteca.

3. În ceea ce privește intenția reclamantei (a logodnicei) de a iniția o acțiune în justiție, consider că este una temeinică și legală întrucât în privința acestui testament se impune fără îndoială clarificarea și rectificarea acestuia din pricina lipsei parțiale a datei înscrise pe testamentul olograf.

Pentru a putea deveni valabil și pentru a putea de asemenea să își producă efectele, este absolut necesar ca acest testament să treacă prin procedura de rectificare. În rândul reclamantei existând obligația de a dovedi prin orice mijloc de probă care este data reală a întocmirii testamentului.

În ceea ce privește refuzul notarului public de a proceda la eliberarea certificatului de moștenitor, consider că acesta era evident atât timp cât testamentul nu îndeplinea condițiile de formă necesare pentru valabilitatea acestuia. În acest caz, singura posibilitate a reclamantei de a obține certificatul de moștenitor fiind însăși cererea în justiție formulată de aceasta.

Testamentul va fi valabil numai în situația în care reclamanta va dovedi prin orice mijloc de probă și cu ajutorul elementelor extrinseci și intrinseci, care este data reală a întocmirii testamentului.

Referințe:

  1. JURIO – www.jurio.ro
  2. Romeo Popescu, Fr. Deak – Moștenirea testamentară (Conform Noului Cod civil), Ediția a-III-a, Ed. Universul Juridic, 2013, pag. 73-80.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *

    code