Vrei să recurgi la creditul ipotecar?
4 minute • Redactia • 03 august 2019
Iată ce ar trebui să ştii inainte de a merge la bancă şi de a-ti lua banii mult visati pentru achizitionarea bunurilor pe care le doresti. Articol redactat de Vlad Grosu, student al Facultătii de Drept, Universitatea din Bucuresti.
Vrei să cumperi maşina visurilor tale si nu ai bani? Sau poate doar să te vezi cu nişte bani în plus fără să te gândeşti prea mult la viitor?
Cu siguranţă vei recurge la creditul ipotecar, probabil cel mai des întâlnită formă de creditare. Dar poate ar fi bine să te gândeşti de 16 ori înainte să intri pe uşile băncii. Lăsând deoparte numeroasele detalii asupra cărora e bine să te informezi atunci când vrei să te împrumuţi, voi scrie pe scurt despre aspectele referitoare la interdicţia de înstrăinare pe care, de obicei, băncile o instituie in contractele de credit.
Să zicem că ipoteca grevează casa în care locuiești și la un moment dat te gândești că ai vrea să vinzi casa și să te muți. Stabilești prețul, găsești potențiali cumpărători, deja conturezi vânzarea aia blanao care o să îți schimbe viața (în bine, de preferat). Însă cum stă treabă cu banca în ecuația asta? Interdicția e acolo. Înseamnă ceva? Ce se întâmplă dacă nu ceri voie băncii și te apuci să vinzi?
Potrivit art. 2.376 Cod civil, actele de dispoziție asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar dacă dobânditorul bunului cunoaște stipulația din contractul de ipotecă ce interzice transferul sau declară că acest transfer este echivalent cu neîndeplinirea obligației garantate.
Persoana vizată de textul de lege este dobânditorul/cumpărătorul, căruia i se acordă această protecție contractuală de a își satisface interesul indiferent dacă a cunoscut ori nu interdicția de înstrăinare.
Implicit, înstrăinătorul (care este debitorul ipotecar) beneficiază de această protecție, actul juridic producându-și în mod valabil efectele urmărite de părți. Evident, problema se pune în situația în care debitorul ipotecar nu a cerut acordul băncii.
Așadar, care mai e rostul de a spune că ceva nu poate fi înstrăinat, dacă, în definitiv, se poate?
Chiar dacă obligația de a nu face pe care o are debitorul poate să nu însemne nimic pentru terții de bună ori rea-credință, ea este totuși o obligație contractuală care trebuie respectată în baza forței obligatorii a contractului (art. 1270 C. civil).
Prin urmare, debitorul înstrăinător va răspunde contractual față de creditorul său (banca) pentru încheierea unui act de înstrăinare ce are ca obiect bunul ipotecat, adică, creditorul va putea cere daune-interese pentru încălcarea obligației.
Avantajul este că operaţiunea juridică, în ciuda faptului că nu respectă clauza de inalienabilitate, rămâne în picioare!
Ultimele articole publicate:
Totuși, sunt situații în care banca, dacă nu și-a dat acordul, va putea să atace contractul încheiat de debitorul ipotecar și terțul dobânditor:
- Art. 167 din Legea de punere în aplicare a Codului civil prevede că actele de dispoziție ce au ca efect imposibilitatea de executare a ipotecii pentru creditor sunt anulabile la cererea creditorului ipotecar, cu excepția cazului în care creditorul ipotecar a aprobat aceste acte, adica:
– Banca nu a fost de acord, iar executarea ipotecii devine imposibilă = anulabilitatea actului dintre ține și terț;
– Banca și-a dat acordul = nu are ce să mai facă, indiferent de rezultatul înstrăinării.
- Legea 190/1999 privind creditul ipotecar acordat pentru investiții imobiliare instituie o derogare severă de la art. 2376 C. civ. prin art. 5:
alin.(1) – Pană la rambursarea integrală a creditului ipotecar pentru investiții imobiliare, imobilul ipotecat va putea fi instrăinat numai cu acordul prealabil, în scris, al creditorului ipotecar. Acest acord va fi necesar în legătură cu fiecare instrăinare determinată.
alin. (2) – Actele încheiate cu nerespectarea dispozițiilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. După cum se vede, dacă banca nu și-a exprimat în scris acordul, înstrăinarea nu va fi valabilă, neproducand niciun efect.
În final, recomandabil este ca între bancă și tine să existe colaborare, iar atunci când te gândești să vinzi, donezi, schimbi etc. bunul ipotecat, ar fi bine să te gândești de 16 ori înainte și în cazul ăsta.
