10 lucruri pe care le-am învățat în 4 ani de freelancing și care te vor ajuta
10 minute • Ana-Maria Udriste • 27 ianuarie 2020
Mă uitam că acum aproape 4 ani de zile plecam de la locul de muncă de unde eram, corporație frumoasă, pe Dorobanți. Am mai cochetat un pic în stanga și în dreapta un pic cu alte colaborări, dar până la urmă am zis că tot pe cont propriu o să o apuc.
Iată ce am învățat în ăștia 4 ani și te va ajuta.
1. Ai parte de un haos (organizat)
Oamenii care mă cunosc știu că eu încerc pe cât posibil să fiu organizată și să trag de mine. Probabil cel mai clar exemplu este cu mersul meu la sală, care nu este negociabil. Am dat cu piciorul unor întâlniri importante doar pentru simplul motiv că miercuri la ora 18 trebuie să fiu la body pump. Dar despre asta cu altă ocazie.
Pentru că vrei să le faci pe toate și să nu ratezi nimic, te apuci să le faci pe toate. Teoretic într-o anumită ordine și în funcție de priorități. Practic, naiba știe. Tot ce știu este că ziua începe în momentul în care am deschis ochii (natural sau forțat), dar ce se întâmplă pe parcurs nu aș ști să zic exact.
Nu zic că mi s-a întâmplat să știu că am doar o întâlnire în ziua aia și să mă trezesc că am mai avut încă 3, din care una în alt oraș. Se mai întâmplă.
Abia acum, după 4 ani, încep să înțeleg și să conturez niște direcții pe care aș vrea să merg și astfel să canalizez energiile un pic mai bine. Altfel, #bahaos.
2. Trebuie să înveți să-ți dozezi efortul
Dacă nu ești o persoană chitită pe ideea de program 9-17 la un loc de muncă, freelancing-ul va fi ceva incredibil. În toate modurile cu putință.
Eu am abilitatea de a munci de oriunde – din mașină, din vestiar, cafenele, restaurante, când merg pe stradă, când stau rezemată în autobuz de bară (așa am terminat un contract în Bergamo anul trecut), când îmi beau cafeaua, când fac baie cu sare, în timp ce îmi fac mâncarea. Da, de oriunde, doar să am telefonul, Ipad-ul sau laptopul și se rezolvă.
Problema în cazul ăsta este că nu-ți dai seama când ar fi cazul să mai iei și o pauză și să pui pe hold. Și nu vorbesc despre echilibrul work-life, ci despre pauză. În care să faci ceva pentru tine.
Eu am ajuns să îmi impun să citesc 30 minute pe zi chestii care nu au legătură cu munca, obligatoriu.
3. Există echilibru viață – muncă
Da, pentru că munca este viața și viața este muncă.
Avantajul major este că poți să îți spargi ziua de muncă astfel încât să ai timp și pentru tine. Vreau să îmi fac o manichiură la 16? Mă duc. Vreau să văd un film marți la ora 18? Acolo sunt. Vreau să mă vad cu un prieten să mâncăm ceva la 15 și ne lungim până la 18? Aia e.
Ține de persoana ta cum alegi să te echilibrezi, mai ales când ai libertate. Vorbeam cu Claudiu pe tema asta și îmi zicea că el își face cumpărăturile miercuri în loc de sâmbătă/duminică și compensează prin a munci ½ dintr-o zi de weekend. Și e mult mai liniște să te duci în Carrefour miercurea decât sâmbăta, credeți-mă.
Vrei să vezi și cum am dat cu stângul în dreptul în ăștia 4 ani de freelancing? Vino joi, 30 ianuarie 2020, la Commons, să vorbim despre fuck-ups. Bilete aici.
4. Ce e urgent are 3 cifre
Adică 112. Dacă nu este printre chestiile care se pot rezolva doar de 112, atunci nu este nimic urgent.
Știu, toți clienții vor zice că vor ieri dacă se poate. Interesant este că livrezi un proiect, te dai peste cap cu implementarea, vezi cum naiba le strecori pe toate ca să dai la timp și … primești abia peste 3 săptămâni un răspuns. Pai stai așa, nu era ultra mega urgent?
Ah, nu, că nu era pe lista scurtă de 112.
Nu neg, vor fi situații când o să ardă și chiar va trebui să te dai peste cap.
5. Va trebui să tai din costuri
Ca freelancer la început de drum, este destul de evident că nu prea pleci cu un portofoliu de clienți care să-ți asigure un trai liniștit. Și va trebui să tai din costuri cât de mult poți, fără a afecta totuși calitatea.
Oricum eu sunt adepta bootstrapping-ului, dar așa am învățat să fac și SEO (tx, Tavi), să mai citesc și despre design, niscaiva comunicare, cum faci niște template-uri care să arate profesional, niște html și css pe acolo, ce e cu wordpress-ul și cu plugin-urile etc.
[convertkit form=1197935]
Dacă ai fi muncit în continuare la o companie mare, aveai toate astea asigurate în mare parte (licențe, apă, hârtie de WC, cărți, acces la biblioteci virtuale etc.). Când trebuie să tai din costuri, ajungi la concluzia că e bun și un ceai de la Vedda de fructe de pădure, nu doar de la Whittard.
Totodată, este evident că vei face și multe lucruri cu care nu erai neapărat obișnuit, inclusiv chestiile administrative, precum depuneri și ridicări de documente, cover pages, îndosariere, capsare, corespondență, dat telefoane, follow-up, trimis mail-uri de mulțumire etc.
Partea și mai bună este că vei învăța multe chestii utile care îți vor fi de folos pe mai departe, chiar dacă nu pare.
6. Câteodată pare că nimic nu merge
Și probabil că așa va fi. Vor fi perioade și perioade – unele când vei avea de lucru de nu mai ști cum să respiri și altele în care e destul de decent. Asta dacă nu ești ca mine care și atunci când nu am neapărat ceva urgent de făcut, sigur găsesc eu ceva. Doar nu o să stau să mă uit la Netflix, nu?
Sau când vei încerca să faci atâtea chestii – parteneriate, colaborări, clienți noi – dar nimic nu se leagă.
Calm. Trage aer în piept, respiră, dă cu o înjurătură și ia-o de la capăt ușor. Am avut de multe ori surpriza plăcută când unii clienți au decis să colaborăm chiar și după 7 luni de la prima discuție. Da, ai citit bine. 7 luni.
7. Concentrează-te pe client
Sigur, ai mai auzit asta și de prin alte părți. Ce vreau să subliniez este să te concentrezi pe nevoile lui, să înțelegi ce vrea să obțină și cum îl poți ajuta tu către atingerea acelui scop.
Pentru că ești un prestator de servicii, clienții vin la tine cu o problemă. O poți rezolva în două moduri: (a) pe pilot automat, ia de aici, fă asta, du asta, semnează, pa sau (b) un pic mai personal, atunci când pui întrebări și încerci să găsești o soluție care chiar să-l ajute.
Ține minte că persoana vine la tine pentru că nu știe domeniul respectiv; dacă tu te apuci să îi explici în termeni științifici, o să îl bagi și mai mult în ceață.
Gândește-te când te-ai dus la doctor ultima oară și ți-a vorbit de parcă mureai mâine, când de fapt aveai o banală infecție care s-a tratat cu 7 zile de antibiotice.
KEEP IT SIMPLE STUPID – dacă nu lucrezi într-un domeniu literalmente știintific (hello there, astrofizică), oamenii trebuie să înțeleagă ce faci și cum îi ajută asta.
8. Fii original
Poți fi un prestator de servicii sau poți fi prestatorul de servicii. Gramatical vorbind, nu este mare diferență.
Din punct de vedere profesional însă, gândește-te ce te face pe tine diferit față de alții – nu neapărat în sensul bun, orice chestie se poate întoarce în avantajul tău.
Nu inventează nimeni încă o dată roata, așa că ce îți rămâne de făcut este să fii consecvent, să vezi care-ți sunt atuurile și să le maximizezi. Poate că ești o persoană migăloasă căreia nu îi scapă nimic. Sau dimpotrivă – ești cu capul în nori, dar asta te ajută să fii mai creativ.
Concentrează-te pe elementele de diferențiere și caută să lucrezi pe ele – eu de exemplu pun accent pe un limbaj cât mai natural în relația cu persoanele cu care intru în contact, pentru că îmi dau seama că ei nu știu termenii și procedurile și se simt mai confortabili atunci când cineva chiar le explică.
Whatever makes your mojo work.
9. Fă-ți treaba cu seriozitate
Cred că ar fi trebuit să încep cu asta. E cel mai important lucru. Eu am o vorbă: și dacă trebuie să bați un cui, bate-l cum trebuie.
Nu trata anumiți clienți ca fiind mai importanți decât alții – poate că proiectele lor sunt de altă anvergură, dar în momentul în care ai ales să colaborezi cu ei, sunt la fel de importanți.
Mai ales dacă te nișezi, oamenii se cunosc între ei și discută; nu ai vrea să fii cunoscut ca o persoană care face o treabă de mântuială pentru un ”client mic”, și o treabă excelentă pentru un ”client mare”.
Dacă nu vrei să lucrezi o chestie, zi-o de la început. Nu o face doar de dragul de a fi făcută.
10. Alocă timp să-ți înțelegi afacerea
Șocant, nu?
Mi-a luat mult timp să îmi dau seama că trebuie să stau să am discuții cu mine pentru a înțelege ce face și încotro vreau să mă îndrept.
Trăim într-o lume a A/B testingului: nu prea ai de unde să știi ce va merge până când nu încerci. Problema este că aici poți să cazi în capcana ”fac și aia, dar și aia, dar ȘI aia”. Nu merge așa pe termen lung.
La început e de înțeles, pentru că ai nevoie de o siguranță financiară cât mai mare și cauți surse de venituri de unde apuci. Însă pe termen mediu și lung, e necesar să îți stabilești, măcar în linii mari, niște obiective (hai să le numim dorințe) pe care să te concentrezi.
Îi va ajuta pe potențialii tăi clienți să înțeleagă ce anume faci și la ce ești bun. Iar apoi te poți nișa și deveni un key-person în acel domeniu.
Nu îți cere nimeni să faci un business plan foarte detaliat cu prospecții financiare de business și 3 scenarii pentru fiecare tip de acțiune în parte. Însă ar trebui să încerci să conturezi suma la care trăiești tu confortabil, activitățile care îți fac plăcere și cum le poți atinge.
Poza de Caio Resende pe Pexels