Adopția- considerații generale
12 minute • Ioana Grosu • 23 martie 2017
Adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.
| adoptat persoana care a fost sau urmează să fie adoptată, |
→ | adoptator persoana care a adoptat sau doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi; |
| copil persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii; |
→ | familie adoptatoare soţul şi soţia care au adoptat sau doresc să adopte, în condiţiile prezentei legi; |
CINE POATE ADOPTA?
Adoptatorul trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul. Pentru motive temeinice, instanța poate accepta o diferență mai mică de 18 ani, dar nu mai puțin de 16 ani.
Pot adopta două persoane care sunt soț și soție.
O nouă adopţie poate fi încuviinţată atunci când:
- adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii;
- adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv;
- copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, şi declară prin act autentic notarial că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.
↓
dispoziţiile legale privitoare la adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, precum şi cele privitoare la nume, domiciliu, drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii, exercitarea autorităţii părinteşti, drepturile succesorale, actele de identitate aplicabile pentru copilul născut în afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi se aplică în mod corespunzător.
Condiţia vizând existenţa relaţiei stabile şi a convieţuirii se verifică de către instanţa judecătorească învestită cu judecarea cererii privind încuviinţarea adopţiei şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
CINE NU POATE ADOPTA?
1. Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv.
(Excepție: dacă persoanele sunt căsătorite)
2. Persoana care a fost condamnată definitiv pentru:
– o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi
– infracţiunea de pornografie infantilă
– infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori
3. Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti.
Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile anterior.
4. Persoanele care nu au capacitate deplină de exercițiu + persoanele cu boli psihice și handicap mintal
5. Frații între ei, indiferent de sex
CONSIMȚĂMÂNTUL PARINTELUI FIRESC / AL TUTORELUI
Cine? → Părinţii fireşti ai copilului (sau) tutorele acestuia
Ce? → trebuie să consimtă[1] la adopţie
Cum?→ în mod liber şi necondiţionat,
Când? → numai după ce li s-au explicat, într-un limbaj accesibil, consecinţele exprimării consimţământului şi asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine, ca urmare a încuviinţării adopţiei.
Curatorul, mandatarul sau o altă persoană împuternicită în acest sens nu poate consimți la adopție în locul părinţilor fireşti/tutorelui copilului.
- Dacă unul dintre părinții firești este necunoscut, mort, declarat mort și dacă se află, din orice motiv, în imposibilitate de a-și manifesta voința, consimțământul celuilalt părinte este îndestulător.
Refuzul de a da copilul spre adopție
Instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti /al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că:
-aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi
– adopţia este în interesul superior al copilului,
* Se poate consideră refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se prezintă la două termene consecutive fixate pentru exprimarea consimţământului.
Când nu este necesar consimțământul părinților firești ?
- în situaţia în care unul dintre părinţii fireşti, deşi au fost realizate demersuri suficiente, nu a putut fi găsit pentru exprimarea consimţământului, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător + când ambii părinţi se află în această situaţie
- în situaţia în care unul dintre părinţii fireşti, deşi au fost realizate demersuri suficiente, nu a putut fi găsit pentru exprimarea consimţământului, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător. + când ambii părinţi se află în această situaţie
Părintele minor care a împlinit 14 ani îşi exprimă consimţământul asistat de către ocrotitorul său legal.
Când se acordă consimțământul părinților firești / al tutorelui?
În faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
Odată cu solicitarea consimţământului, instanţa solicită direcţiei raportul de consiliere şi informare care confirmă îndeplinirea obligaţiilor legale.
DE REȚINUT- Art. 107 din Legea 273/2004
(1) Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea drepturilor părinteşti.
(2) Fapta persoanei care, fără drept, intermediază adoptarea unui copil, în scopul obţinerii de foloase materiale, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
CONSIMȚĂMÂNTUL PERSOANEI CARE DOREȘTE SĂ ADOPTE
Consimţământul adoptatorului / familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
*În cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi cel al adoptatului se exprimă în faţa instanţei judecătoreşti. Consimţământul părinţilor fireşti nu este necesar.
CINE POATE FI ADOPTAT?
REGULĂ: orice copil
+ cu vârsta până în 18 ani
+ aflat în evidenţa Registrului naţional pentru adopţii
Copilul din afara căsătoriei,
- recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi
- copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii,
poate fi adoptat de către soţia tatălui numai dacă filiaţia este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologică ADN.
CINE NU POATE FI ADOPTAT?
REGULĂ: copilul ai cărui părinţi fireşti nu au împlinit 14 ani nu poate fi adoptat.
CONSIMȚĂMÂNTUL COPILULUI
Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării adopţiei.
Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
Anterior exprimării consimţământului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui şi informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie, şi va întocmi un raport în acest sens.
EFECTELE ADOPȚIEI
- produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată.
- Prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
- Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.
- Când adoptator este soţul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
- Copilul adoptat dobândeşte prin adopţie numele de familie al celui care adoptă.Dacă adopţia se face de către 2 soţi ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. În cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei care încuviinţează adopţia numele pe care acesta urmează să îl poarte.Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.În cazul adopţiei unei persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt soţ, soţul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, dat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia.Pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se păstrează, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
ÎNCETAREA ADOPȚIEI
| prin desfacere | de drept | Când două persoane au adoptat împreună, simultan /succesiv De asemenea, adopţia poate fi desfăcută în cazul în care faţă de adoptat este necesară luarea unei măsuri de protecţie prevăzute de lege, dacă desfacerea adopţiei este în interesul superior al copilului. În acest caz, adopţia se consideră desfăcută la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune măsura de protecţie, în condiţiile legii. |
| la cererea adoptatorului |
Adopţia poate fi desfăcută la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viaţa lor sau a ascendenţilor ori descendenţilor lor, precum şi atunci când adoptatul s-a făcut vinovat faţă de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 2 ani.
Dacă adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adopţia poate fi desfăcută la cererea celor care ar fi venit la moştenire împreună cu adoptatul sau în lipsa acestuia. Adopţia poate fi desfăcută la cererea adoptatorului numai după ce adoptatul a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii, chiar dacă faptele au fost săvârşite anterior acestei date. |
|
| la cererea adoptatului (copil) | Adopţia poate fi desfăcută la cererea adoptatului dacă adoptatorul s-a făcut vinovat faţă de adoptat de faptele prevăzute în cazul anterior. | |
| ca urmare a anulării ori a constatării nulităţii sale ↓ |
||
ANULAREA ADOPȚIEI
Adopţia poate fi anulată la cererea oricărei persoane chemate să consimtă la încheierea ei şi al cărei consimţământ a fost viciat prin eroare asupra identităţii adoptatului, dol sau violenţă.
Acţiunea poate fi formulată în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetării violenţei, dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adopţiei.
NULITATEA ADOPȚIEI
Sunt nule adopţia fictivă, precum şi cea încheiată cu încălcarea condiţiilor de formă sau de fond, dacă, în acest din urmă caz, legea nu o sancţionează cu nulitatea relativă.
Adopţia este fictivă dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului.
Acţiunea în constatarea nulităţii adopţiei poate fi formulată de orice persoană interesată.
| Dacă vreți să aflați mai multe despre procedura adopției accesați: | |
| ⇐ Adopția națională | Adopția internațională ⇒ |
_____________________________________________________________________
[1] Obligaţia de a asigura consilierea şi informarea înaintea exprimării consimţământului la adopţie îi revine direcţiei în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt părinţii fireşti sau, după caz, tutorele, direcţia realizând şi un raport în acest sens. Raportul se comunică direcţiei de la domiciliul copilului, în termen de 15 zile lucrătoare de la solicitarea acesteia.
Sursa:
- art. 451-482 Cod Civil
- Legea 273/2004
