Andrei-Radu Dincă, despre experiența ca judecător la doar 30 de ani
16 minute • Miruna Casiana Dumitrașcu • 19 ianuarie 2018
Miruna-Casiana Dumitrașcu: Echipa Avocatoo vă mulțumește pentru timpul acordat! Pentru început, am vrea să știm daca ați vrut dintotdeauna să deveniți judecător? Ați mai avut și alte opțiuni despre care v-ați convins, ulterior, că nu ar reprezenta o profesie potrivită pentru dumneavoastră?
Andrei-Radu Dincă: În primul rând, bună ziua și transmit pe această cale salutări tuturor cititorilor Avocatoo. Decizia de a susține examenul de admitere la Facultatea de Drept a venit abia în clasa a 10-a și m-a surprins atât pe mine, cât și pe profesorii mei.
Drumul meu părea mai degrabă să rezoneze cu matematica și informatica, ținând cont că am urmat profilul real în liceu, am intrat la liceu cu gândul că voi da admiterea la Politehnică – specializarea ,,automatică”.
Alegerea făcută a avut mai multe argumente: pe de o parte, posibilitatea de a face performanță în domeniu, ținând cont de caracterul pluridisciplinar al profesiei de judecător, iar aceasta corespundea profilului meu – îmi plăceau atât științele reale, cât și cele umane; pe de altă parte, alegerea profesională presupune să lucrezi, pentru o perioadă lungă de timp, într-un domeniu care să îți aducă satisfacție în urma muncii depuse, iar profesia de judecător avea toate perspectivele să o facă, așa cum o înțelegeam eu la vârsta de 17 ani; pe de altă parte, recunosc că a contat și prestigiul profesiei de judecător, fiind o profesie nobilă și cu un puternic factor social.
În orice caz, am respectat, respect și voi respecta mereu matematica. Chiar după ce m-am orientat spre drept și am privit matematica mai detașat, am rămas totuși un fan și am terminat șef de promoție, la mate-info, C.N. ,,Unirea” Turnu Măgurele.
Niciodată nu mi-am pus problema să renunț la profesie. Desigur, este inerent să mai faci glume despre cum te-ai retrage la țară ca să cultivi roșii, în loc să îți bați capul cu dosarele. Însă acestea sunt doar copilării.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: Având în vedere că sunteți practician, ați avut momente in care v-ați gândit să renunțați și să vă reorientați? Dacă da, cum le-ați gestionat?
Andrei-Radu Dincă: Am intrat în această profesie la 23 de ani, ca auditor de justiție, ca judecător stagiar la 25 și am făcut-o cu mult entuziasm. Mi-am propus să îmi păstrez entuziasmul, optimismul, zâmbetul, pe cât posibil, cât se poate de mult. Este îndeobște cunoscut că profesia de judecător vine la pachet cu mai mult sau mai puțin stres, fel de fel de probleme, consum de energie, resurse, sănătate, în timp. Cu acea doză de entuziasm, pe care să nu o lași să se stingă, poți depăși aceste neplăceri.
Am 30 de ani. Cu sănătate, mi-aș dori ca încă 35 de ani, cel puțin, să mai rămân activ în această profesie.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: Cum a fost perioada de dinaintea concursului pentru admitere la I.N.M.? Ținând cont de volumul mare de informații ce trebuia acumulat, pe ce perioada ați desfășurat studiul?
Andrei-Radu Dincă: Perioada dinaintea admiterii la INM a fost una foarte solicitantă. Pentru anul 4, am schimbat strategia, mi-am lăsat destul de liberă vacanța din anul 3 spre anul 4, pentru că știam că am nevoie de o minte odihnită înainte de începutul anului 4.
În timpul anului 4, cred că am reușit să parcurg o singură dată materiile de admitere, însă am încercat să abordez examenul de licență ca pe o simulare a examenului de admitere la INM, să învăț de pe aceleași materiale pe care le studiam și pentru admitere, cum s-ar spune, să ,,fur startul” un pic. Rezultatul a fost unul încurajator.
Au urmat 2 luni de studiu, premergătoare admiterii, pe care le-am abordat în sistem ,,heavy-rotation” al materiilor.
Îmi alocam aproximativ 10 zile pentru o singură materie, o terminan, iar apoi cam tot atât pentru fiecare dintre următoarele materii, o luam de la capăt, cu viteză ceva mai mare la repetat.
Spre final, punctam aspectele importante sau acolo unde consideram că întâmpin dificultăți, iar în ultimele zile, strict pe coduri.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: În timpul facultății se da posibilitatea studentului de a face practică fie într-o societate de avocatură, fie alături de un notar și lista poate continua. Ați dorit să experimentați și celelalte zone pentru a va convinge că doar statutul de judecător vi se potrivește?
Andrei-Radu Dincă: Nu, am fost convins că alegerea profesională a este cea potrivită, încă de la momentul în care am ales Facultatea de Drept – profesia de judecător a venit, practic, ,,la pachet” cu opțiunea privind facultatea. Ce-i drept, la finalul facultății, am avut oferte de la societăți multinaționale de avocatură (deși nu am făcut practică profesională), însă nu mi-am schimbat opțiunea.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: Cum vi s-a părut perioada pe care ați avut-o în calitate de auditor de justiție? A fost vreo diferență în ceea ce se desfășura pe băncile facultății până atunci și ceea ce se desfășura pe băncile Institutului? Vi s-au părut suficienți cei doi ani de pregătire?
Andrei-Radu Dincă: Ca o chestiune preliminară: și dacă aș zice că nu au fost suficienți cei doi ani de pregătire, știm bine că aș da apă la moară celor care susțin legile justiției în forma propusă spre modificare, ceea ce este ultimul lucru pe care mi-l doresc.
Acum, serios vorbind, un an și jumătate (cum era și propunerea formulată de Consiliul Superior al Magistraturii), sau doi ani, cum se întâmplă în prezent, perioada asta este suficientă pentru formarea profesională inițială, prin Institutul Național al Magistraturii. Este un an de pregătire teoretică în INM, în condițiile în care cei admiși la Institut au, din start, o pregătire teoretică bună, deci formatorii au, fără îndoială, cu cine lucra. Este nevoie de o perioadă teoretică de pregătire în INM, rolul ei este și de a transpune conceptele teoretice dobândite în facultate, în ceea ce va sta la baza activității viitorilor judecători și procurori. Am avut onoarea de a lucra cu formatori de excepție, dar și un colectiv foarte plăcut de colegi auditori de justiție, iar mediul de lucru profesionist și prietenos în același timp a fost încurajator.
Semăna, în oarecare măsură, cu facultatea, chiar dacă metodele de lucru, temele, materiile erau parțial diferite. Tranziția nu a fost așa grea, mai ales că, după ce terminam orele la Institut, mergeam tot la Facultatea de Drept pentru a-mi pregăti seminarele de a doua zi.
Anul II de INM, de practică, a fost unul foarte plăcut, în care tot ce am făcut în anul I a prins viață, în dosare reale. Am intrat în cât de multe ședințe de judecată s-a putut, ceea ce m-a ajutat foarte mult în căutarea și găsirea celei mai potrivite modalități de conducere a ședinței de judecată, de gestionare a dosarelor, a situațiilor conflictuale și a altor elemente de neprevăzut. Evident, am motivat multe dosare (antrenament pentru anii următori) și am luat contact cu aspectele care, în general, definesc activitatea unui judecător.
Anul I a fost destul de greu, cu foarte multe examene și teme, în schimb anul II a fost ceva mai liniștit și în care ne simțeam mai aproape de viitoarea activitate, de stagiar sau definitiv. Dar, fără îndoială, îmi amintesc cu mare plăcere de perioada INM-ului.
Formarea profesională inițială, prin Institutul Național al Magistraturii, ar fi de preferat să se mențină în aceeași formă și de o durată cel mult de 2 ani, așa cum este acum. Și, ca să fac o trimitere la absurda propunere de modificare a formării prin INM la 4 ani, prin introducerea unor stagii de practică: vă dați seama cât de ,,mult” mi-ar folosi mie, ca fost judecător în civil și actualmente în contencios administrativ și litigii de muncă, un stagiu de 6 luni la penitenciar, încă unul de 6 luni la DGASPC sau la registrul comerțului?
Miruna-Casiana Dumitrașcu: V-ați acomodat rapid după ce ați finalizat perioada de pregatire și ați devenit judecător stagiar? Care au fost primele impresii ale dumneavoastră, mai ales că puteați sa puneți în practică ceea ce ați invatat până atunci?
Andrei-Radu Dincă: Perioada de 2 luni din momentul când am început activitatea ca stagiar (în luna iulie 2013) și prima mea ședință, la început de septembrie a fost foarte utilă pentru mine, având în vedere că am putut, în tot acest interval de timp, să îmi studiez dosarele în liniște, să îmi fac fișe pentru fiecare în parte și să îmi stabilesc un mod de lucru cât mai eficient în ședință.
Este firesc ca la început de drum, în primele zile, să ți se pară o mare provocare să regularizezi sau să motivezi și cel mai simplu dosar, având în vedere că, începând cu stagiul, ajungi să semnezi acte în dreptul locului unde scrie numele tău.
Dar, contrar a ceea ce se spune despre tinerii judecători și procurori, faptul că ajungem efectiv ,,în pâine” chiar și la vârsta de 25 de ani, nu înseamnă că nu suntem pregătiți pentru asta. E drept, este multă noutate în activitatea de stagiar, dar trecând peste impactul noului, nu îți rămâne decât să pui în practică tot ce ai învățat în institut și, evident, ceea ce vei mai învăța pe parcurs. De fapt, toată viața vei învăța, iar asta poartă și un nume oficial: ,,formare profesională continuă”.
La prima ședință de judecată, în care am intrat cu 57 de dosare, m-am surprins chiar și pe mine, întrucât mi-am gestionat emoțiile foarte bine, interacțiunea cu ceilalți participanți la ședință a decurs promițător, iar, curând, ziua de ședință a devenit ziua mea favorită la instanță.
Nu e un lucru rău să ai emoții. Încă mai am, înainte de fiecare ședință. Dar sunt constructive și încerc să fac tot ce depinde de mine ca să iasă totul bine.
Atât dreptul civil, cât și cel procesual sunt principalele materii care, așa cum știm, dau destul de mult de furcă studenților. Ce v-a atras spre această latură, când v-ați descoperit pasiunea pentru aceasta?
Andrei-Radu Dincă: Așa cum matematica este regina științelor, consider dreptul procesual civil ca deținând un titlu asemănător în materie de drept. Își câștigă respectul atât prin dificultate, dar și prin frumusețea materiei. Satisfacția de a stăpâni la un nivel bun procedura civilă este cu atât mai mare.
Dreptul civil a căpătat mai mult sens în anul 3 de facultate. Atunci când studiezi contractele speciale, ,,redescoperi” întâi partea generală, apoi, ușor-usor legăturile cu restul civilului pe care l-ai învățat în anii anteriori și care este posibil că, până atunci, ți se păruse un pic cam tehnic. Civilul este atât de vast, încât niciodată nu poți spune că le-ai văzut pe toate, întotdeauna este capabil să îți ofere noi provocări.
Ca să fiu un pic plastic legat de aceste două materii, o diferență dintre cele două este că dreptul procesual se vede mai mult în sala de judecată, iar dreptul material se vede mai mult în hotărârile judecătorești.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: Ați avut, in facultate, un profesor ce a constituit un model pentru dvs?
Andrei-Radu Dincă: Legătura mea cu Facultatea de Drept, cel puțin sufletească, este încă vie și asta se datorează și profesorilor mei, cărora le datorez, în mare măsură, formarea mea ca pionier al dreptului. Atât corpul profesoral, cât și întregul mediu din facultate mi-au confirmat faptul că am făcut cea mai bună alegere venind la Facultatea de Drept.
Aș dori să îl menționez, în mod special, pe dl. prof. Radu-Romeo Popescu, un om de o înaltă ținută morală, un om atât de pasionat și sufletist, dar, în egală măsură, un mare profesionist al dreptului. Din punctul meu de vedere, este foarte greu să te gândești la Facultatea de Drept și să nu o asociezi imediat cu dl. Prof. Romeo Popescu.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: Știind că numărul dosarelor crește pe zi ce trece și trebuie depusa o munca titanica pentru a le putea soluționa, cum vă gestionați timpul?
Andrei-Radu Dincă: Mai ales ca navetist, nefiind de loc din Alexandria, aș spune că este esențială gestionarea timpului, altfel te prinde noaptea și ești tot la instanță.
Am lucrat la Judecătoria Alexandria, o instanță cu un număr de dosare în mod evident peste media pe țară, însă pot spune că am reușit să nu am restanțe și, în același timp, să păstrez calitatea în motivări și, de ce nu, chiar să perfecționez acest aspect. Asta, fără a face rabat de la timpul liber. Este de la sine înțeles că trebuie să păstrezi echilibrul între viața profesională și cea personală.
M-am învățat de la început cu un mod de lucru destul de bine organizat, mi s-a părut normal ca de fiecare dată să îmi știu foarte bine dosarele, chiar așa multe cum sunt, iar asta contează, din punctul meu de vedere, și pe planul eficienței.
Colectivul de la instanță este, de asemenea, foarte plăcut, iar asta contează, muncești cu mai mult drag și spor.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: Având în vedere că deja sunteți judecător de 5 ani, ce ne puteți spune despre experiența deja acumulată? Cum ați evoluat în tot acest timp?
Andrei-Radu Dincă: După licența la Facultatea de Drept, am urmat cursurile de master – specializarea drept privat, la aceeași facultate. Tot acolo am colaborat cu catedra de dreptul familiei, ca preparator universitar.
Am efectuat stagiul ca judecător la Judecătoria Alexandria, iar după examenul de capacitate, am ales să rămân la Judecătoria Alexandria, chiar în dauna Bucureștiului. Am fost foarte mulțumit de această alegere, care mi-a oferit mai multe oportunități: anterior promovării mele la tribunal, am fost aproape un an vicepreședintele delegat al Judecătoriei Alexandria, purtătorul de cuvânt și responsabil cu formarea profesională la nivelul instanței.
Am participat și la un schimb de experiență organizat de către EJTN – European Judicial Training Network în Germania, în anul 2016.
Îmi place foarte mult ceea ce fac, de aceea mi se pare firesc să mă implic, să îmi doresc să am parte de noi experiențe profesionale, în măsura în care mi se oferă asemenea oportunități.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: V-ați gândit vreodată la viitor? Unde ați dori să ocupați funcția de judecător? Tribunal, Curte de Apel, I.C.C.J? Pe ce alte domenii mai sunteți specializat?
Andrei-Radu Dincă: În luna noiembrie a anului 2017, am susținut examenul de promovare la tribunal, obținând punctaj maxim, astfel că, din luna ianuarie a anului 2018 îmi desfășor activitatea la Tribunalul Teleorman, secția de Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. Astfel, mă reîntâlnesc cu dreptul administrativ și dreptul muncii două materii de studiu din facultate, de pe urma cărora am amintiri plăcute.
Având în vedere climatul de incertitudine generat de posibila intrare în vigoare a legilor justiției în maniera în care au fost elaborate, este greu să îți faci planuri despre ce vei face la anul sau peste 5 sau 10 ani.
Aș minți dacă aș spune că nu m-aș vedea în viitor cu grad de Curte sau funcționând efectiv la Curte sau, de ce nu, la Î.C.C.J., însă toate acestea se fac doar văzând și făcând. Nu știi ce îți rezervă viața.
Până una alta, nu pot decât să mă bucur că am avut oportunitatea de a susține examenul de promovare la tribunal, în condițiile în care nici măcar nu știam dacă voi avea sau nu vechimea necesară atunci când se va organiza examenul anual.
Miruna-Casiana Dumitrașcu: Ce sfaturi ați putea da, atât proaspăt absolvenților al facultăților de Drept ce vor susține examenul de admitere in magistratură, cât și celor ce sunt în curs de pregătire sau chiar au finalizat perioada studiilor la I.N.M.?
Andrei-Radu Dincă: Intuiesc prima neliniște a viitorilor candidați la admiterea INM și încerc să o întâmpin cu un sfat. Este o profesie atât de frumoasă încât nu are sens să eziți în a o îmbrățișa doar în funcție de numărul de ani pe care îl presupune INM-ul, de numărul de ani de stagiu sau de vechimea necesară promovării.
Nu vă temeți, pregătiți-vă în liniște ca și până acum, noi avem nevoie ca și până acum de colegi ambițioși și entuziaști, cu principii sănătoase și.. încă ceva: nu uitați să fiți oameni. Nu totul se reduce la Drept. Îmbinați studiul, în măsura în care este posibil, cu diferite hobby-uri, citiți, mergeți la un teatru, ascultați muzică, învățați o limbă străină.
Știu ceea ce înseamnă pregătirea examenului de admitere la INM, știu ce înseamnă zecile de examene din INM, incertitudinea locului în care îți vei desfășura activitatea, examenul de absolvire, capacitatea, ce efort și câtă muncă presupun. Nu vă spun decât atât: mult curaj, încredere și aveți încredere că acest drum inițiatic vă va duce acolo unde vă doriți! Mult succes!
Dacă sunteți curiosi să aflați informații de la Theodora Manea, anul 1 la I.N.M., vezi aici interviu 🙂
