Articolul 6 – Constituția României
4 minute • Pantaziu Magda Stefania • 13 martie 2018
Art. 6
(1) „Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.”
(2) „Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să se conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români. ”
Dreptul de identitate este unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor, prin faptul că este un drept garantat de Constituție și reglementat atât prin Constituție, cât și prin legi organice. Acest drept este un drept subiectiv și esențial pentru cetățeni.
Termenul de minoritate se referă la un grup de persoane puține ca număr față de cetățenii unei țări care posedă aceleași caracteristici etnice, religioase sau lingvistice diferite de restul populației și care arată un sentiment de solidaritate în ceea ce privește apărarea culturii, tradițiilor, limbii materne sau a religiei. Mai mult, grupurile etnice sunt formate din persoane cu cetățenie română, care sunt libere să își exprime, în mod liber, apartenența la o comunitate națională. Această apartenență este făcută de fiecare persoană, iar în cazul în care respectiva persoană este minoră, apartenența se face de către tutore sau de către reprezentantul legal.
Potrivit articolelor din Constituție, statul român are datoria de a lua măsuri pentru ca minoritățile, numite și grupuri etnice, să-și dezvolte cultura, limba, religia, tradițiile și obiceiurile, fără a încălca legea națională sau care sunt contrare acestora. Mai mult, statul român este obligat să le recunoască valorile acestor grupuri etnice și să le ofere protecție în ceea ce privește drepturile minorităților. Aceste drepturi sunt reglementate atât în Constituție, cât și în legi speciale ce se referă la protecția grupurilor etnice oferită de către statul român.
Menținerea și dezvoltarea identității lingvistice presupune studierea și difuzarea limbii minorității la nivelul preșcolar, primar și secundar, tehnic și profesional, dar și universitar. Pentru a se păstra identitatea persoanelor ce aparțin unor grupuri etnice este esențială folosirea limbii materne atât în public, cât și în particular. Acest fapt atrage un angajament de a promova oportunități egale cu acces la învățământul de toate gradele pentru persoanele care face parte dintr-o minoritate națională.
Mai mult, în cazul în care o persoană săvârșește și este anchetat de organele de justiție, are dreptul de a se apăra în limba maternă, iar statul român are obligația de a pune la dispoziție un interpret în cazul în care persoana acuzată nu se descurcă pentru a se apăra în limba română, limba oficială a României.
În ceea ce privește activitatea culturală, persoanele ce aparțin unei minorități au dreptul de a-și îmbogăți, cultiva, cunoaște limba maternă, cultura și tot ce ține de tradiția minorității din care face parte.
Toate persoanele care aparțin unei minoritățile naționale sunt egale în fața legii și au dreptul la protecție egala a acesteia fără a fi discriminați. Principiul egalității în fața legii este reglementat în Constituție, la articolele 4 alin. (2) și 16. Acest principiu prevede că orice persoană, indiferent de grupul etnic din care face parte, se supune, în mod egal, normelor juridice edictate pentru reglementarea acelei fapte săvârșite.
Dreptul la egalitate presupune că fiecare cetățean are dreptul de a fi egal în demnitate, de a fi tratat cu respect și de a participa în condiții de egalitate la orice activitate ce privește viață economică, socială, politică, civică alături de cetățenii români. În cazul în care nu este respectat acest principiu, intervine discriminarea ce presupune o politică prin care un grup etnic este lipsit de anumite drepturi pe baza unor considerente etnice, rasiale, sexuale etc.
