clauză de non solicitare scaled 1

Ce e o clauză de non-solicitare și cum funcționează?

8 minute • Andrei-Mihai Dogaru • 01 noiembrie 2021


Clauza de non-solicitare te ajută să îți păstrezi business-ul safe și pe viitorul mai îndepărtat, când nu te gândești că un fost client ți-ar putea lua din angajați și să fugă cu ei … la proiecte. Ce este o clauză de non-solicitare, care sunt condițiile și cum funcționează, afli din acest articol.

Ce este o clauză de non-solicitare și la ce se folosește?

Clauza de non-solicitare este de obicei o clauză încheiată între angajator și angajat sau între doi parteneri care colaborează. Ea poate fi inclusă în contractul individual de muncă sau poate fi un act subsidiar contractului prin care părțile colaborează.

Se pune de multe ori în contracte pentru că angajatul tău are acces la lista ta de clienți. Clauza asta are scopul ca, dacă se supără și decide să plece pentru a-și face propriul business, să nu plece și cu clienții tăi. Fiindcă protejează mai mult decât clienții, are relevanță și când e vorba de un contract încheiat între compania ta și un client care are acces la furnizorii tăi, de exemplu.

Spre exemplu: Ai o firmă care montează mașini de spălat. George, angajatul tău are acces la clienții pe care tu îi ai în următoarele două luni. Dacă George se supără pe tine azi și decide ca mâine să își facă și el o firma de montat mașini de spălat, apoi îți sună toți clienții din următoarele două luni și îi preia, nu cred că o să îți placă. Pentru a nu se întâmpla asta, în contractul prin care l-ai angajat pe George inserezi o clauză de non-solicitare împreună cu o clauză de neconcurență.

Practic, clauza asta te ajută să te asiguri că un fost angajat sau client nu ar încerca să fure ideile sau clienții actuali după despărțirea de companie. Ajută foarte mult în ceea ce privește amenințarea pe care un concurent o poate face companiei tale prin scurgeri de informații.

Un alt exemplu de utilizare a clauzei de non-solicitare a fost scandalul din 2016 dintre Netflix și Fox Studio. Netflix căuta să preia angajații Fox și a și reușit în cazul lui Marco Waltenberg și Tara Flynn. Amândoi dețineau la momentul respectiv funcții executive în cadrul Fox. Cei doi nu au avut inserate astfel de clauze în contractele lor cu Fox, însă celorlalți angajați compania le-a adăugat ulterior tocmai pentru a se asigura că nu vor pleca și ei la concurență.

Trebuie reținut că dacă vezi o astfel de clauză pe un contract, nu înseamnă că ești legat pe veci de compania aia și că viața ta s-a terminat. Clauza asta e temporară, adică produce efecte pe perioada pe care te înțelegi cu angajatorul (6 luni, un an, 3 ani, etc.).  Nu este nelimitată, dar nici nu prevede legea un anumit termen imperativ în care produce efectele, astfel că e la înțelegerea voastră, atâta timp cât nu întrece măsura „bunului-simț” și pe cea spre a fi calificată drept clauză abuzivă.

Deci, clauza de non-solicitare se poate folosi între:

  • Angajator și angajat
  • Companie și client
  • Companie și companie parteneră

Și protejează:

  • Business-ul tău în primul rând
  • Angajații
  • Furnizorii
  • Know-How-ul în mod indirect și orice altceva poate fi transpus într-o scurgere de informații.

Știu că seamănă mult cu ceva mai des întâlnit în România și anume clauza de neconcurență, dar o să vedem imediat diferența.

Care e diferența dintre clauza de non-solicitare și clauza de neconcurență?

Pentru clauza non-solicitare nu o să mai reiau ce am spus la punctul anterior. În schimb, clauza de neconcurență este o clauză ce se inserează într-un contract între părți (de obicei tot angajat și angajator) prin care una dintre părți (angajatul) se obligă să nu pornească un business în aceeași piață cu angajatorul său o anumită perioadă de timp.

Pe lângă asta, clauza de neconcurență se inserează cu succes în cazul unor parteneri de afaceri care colaborează, când unul are calitatea de prestator de servicii, iar celălalt de beneficiar. Spre exemplu, dacă tu contractezi firma X să îți facă o aplicație mobilă dedicată pentru sectorul HoReCa, ai vrea ca soluția aia să nu o mai dea și unui concurent, nu?

Găsiți aici articole scrise de colegii mei despre clauza de neconcurență.

Important este că, în timp ce clauza de non-solicitare îți împiedică angajatul (spre exemplu) să plece cu clienții tăi, know-how, furnizori, strategii de marketing, etc.,  clauza de neconcurență îl împiedică să-și deschidă un business în același sector și pe aceeași piață. De obicei se folosesc împreună aceste clauze, împreună cu o a treia, respectiv clauza de confidențialitate.

Asta nu înseamnă că ele trebuie sau pot fi abuzive. Toate sunt limitate în timp și toate au în același timp același principiu asemănător cu o clauză penală: dacă se produce prejudiciul, plătești sau îl repari, nu îți ia nimeni capul.

Cum arată o clauză de non-solicitare?

Un exemplu simplu de astfel de clauză inserată într-un contract individual de muncă este următorul:

Pe durata angajării dumneavoastră și pentru o perioadă de un (1) an imediat după aceea, sunteți de acord să nu solicitați niciun angajat sau contractant independent al Companiei în numele oricărei alte întreprinderi comerciale și nici să nu determinați niciun angajat sau contractant independent, asociat cu Compania pentru a rezilia sau a încălca o relație de muncă, contractuală sau de altă natură cu Compania. În cazul încălcării clauzei, vă angajați la repararea integrală a prejudiciului adus Companiei .

Acesta este un exemplu destul de simplu și abstract, dar el se analizează de la caz la caz și se construiește în funcție de ce își doresc părțile, că doar de asta e contractul legea părților.

Atenție însă ca într-un contract individual de muncă să nu inserezi o astfel de clauză prin care prejudiciul este evaluat anticipat. O astfel de clauza (penală) este nulă conform Deciziei ICCJ nr. 19/2019 despre care au scris colegii mei aici.

Într-un contract de colaborare (prestări servicii) între două persoane juridice, un exemplu de clauză ar fi următorul:

Pe perioada acestui Contract, precum și pentru o perioadă de 6 luni după, Beneficiarul se obligă să nu angajeze, racoleze, să facă vreo ofertă, să îndemne, să propună, în mod direct sau indirect, inclusiv prin terțe persoane sau prin interpuși, vreunul din angajații sau colaboratorii Prestatorului care au lucrat în acest proiect. În cazul în care Beneficiarul încalcă această obligație, va plăti Prestatorului, cu titlu de clauză penală, suma de 50.000 de lei pentru fiecare încălcare, fără a fi necesară dovedirea unui prejudiciu și punerea în întârziere.

Ce trebuie obligatoriu să prevadă o clauză de genul ăsta?

  • Obiect, adică trebuie să explici ce nu are voie contractantul tău să facă.
  • Perioada determinată. După cum am spus și mai devreme, clauza asta are scopul să protejeze afacerea, nu să lege de glie vreun angajat sau client, astfel că trebuie ales un termen rezonabil în care ea produce efecte după încetarea relațiilor contractuale
  • Sancțiune, adică ce se întâmplă dacă o încalci. În acest caz pot fi diferite sume ce trebuie acoperite de la caz la caz precum o clauză penală sau pur și simplu repararea prejudiciului.
  • Semnăturile. Dacă decizi să nu inserezi clauza asta direct în contractul principal, ci să faci un acord subsidiar contractului principal, ai grijă ca el să fie semnat de ambele părți, adică și de tine și de angajatul tău sau de colaboratorul tău.

Tips! Ai grija ca suma pe care o prevezi ca sancțiuni să poată fi și plătită, pentru ca degeaba ceri un milion de euro dacă nu are nimeni să-ți dea.

De ce nu găsești clauza asta prin Codul Civil?

Nu o găsești pentru că e mai mult preluată din dreptul anglo-saxon, însă acest lucru nu înseamnă că nu se aplică și la noi. Contractul reprezintă legea părților, după cum am spus și mai devreme. Așadar, atâta timp cât nu este contrară legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, este perfect în regulă să o adaugi la contract. Codul Civil este baza, dar nu poate nici el să cuprindă absolut tot. Așadar, atâta timp cât respecți legea și nu încerci să exploatezi pe nimeni, poți fi foarte creativ în drept.

Recapitulare

Clauza de non-solicitare e o clauza care îți protejează compania de scurgerile de informații, de a pierde clienți, furnizori sau idei. Trebuie să fie limitată în timp și poate fi introdusă direct în contractul dintre părți sau ulterior printr-un acord subsecvent contractului principal. Se folosește de cele mai multe ori la pachet cu clauza de neconcurență și clauza de confidențialitate.

Poză de Anete Lusina pe Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.