⬅ ÎNAPOI

Ce înseamnă falsul în declarații și de ce ne asumăm asta la tot pasul?

falsul în declarații

E duminică, în seara magică de Moș Nicolae, ediția douăzeci-douăzeci. Tocmai ce ai încheiat o săptămână catastrofală la serviciu cu interviuri eșuate pentru că ți-a picat netul, cu workload crescut pentru că eşti acasă și (aparent) ai mai mult timp, cu frigiderul gol pentru că ai uitat că magazinele se închid la ora 21. 

În timp ce-l aștepți pe Moș să-ți lase o sticlă de tărie în ghetuțe ca să mai uiți de probleme, te suna fratele Nicuşor să vestească marea paranghelie care are loc la el acasă. Ceasul arată ora 23:30 – răspunzi uluit la aceasta propunere licențioasă: “Pai nu trebuia să rămânem în casă după ora 23?” Nicuşor soluționează excepția cu celeritate: “Lasă boss că am invitat-o și pe bunica la party, face cocktailuri la bar, scrie pe declarație că ai ieşit să-i cumperi pastile și aia e!” 

Imbatabil plan. Singura problemă e că, după câteva cocktailuri à la bunica, muzica se aude cam tare, dansul e în toi și vecina de la doi n-are chef de negocieri, așa că sună direct la 112 și te trezești cu poliția la ușă când ți-e lumea mai dragă. Şi dacă te gandeai să împrumuți lejer o bancnotă de 500 ca să acoperi amenda prevăzută pentru organizarea de petreceri – ghinion! Pentru că, pe lângă amendă, din cauza declarației pe care ai făcut-o când te-ai pornit spre Nicuşor (cea cu pastilele) vei răspunde penal pentru infracțiunea de fals în declarații.     

După noaptea asta nebună, în timp ce încerci să afli cine ar vrea să-ți cumpere un rinichi ca să-ți poți plăti un avocat,găseşti articolul din Codul penal cu pricina care sună cam aşa: 

Art. 326. 

(1) Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Când pot răspunde pentru infracțiunea de fals în declarații?

Practic, falsul în declarații va exista ori de câte ori ne aflăm în fața unei declarații pe proprie răspundere în care au fost afirmate, cu bună-ştiință, aspecte neadevărate, indiferent de calitatea pe care o deține cel care dă declarația. Pe lângă obligația introdusă recent cu privire la deplasările în intervalul orar 23:00-05:00, declarația pe propria răspundere mai este obligatorie în situații precum:

  • acordarea burselor sociale pentru elevi şi studenți
  • acordarea beneficiilor pentru salariații care au în întreținere alte persoane
  • înregistrarea fiscală
  • declararea sumelor datorate privind impozitele și taxele

Ce se întâmplă dacă informațiile din declarație sunt parțial adevărate?

Legea nu distinge între informații neadevărate și informații parțial neadevărate – conform articolului 326, sunt sancționate toate declarațiile “necorespunzătoare adevărului”, prin urmare, chiar dacă ai cumparat nişte aspirină pentru bunica în drumul spre Nicuşor, într-un “flagrant” precum cel care a fost descris mai sus e foarte ușor de dovedit că scopul (sau cel puțin unul dintre ele) a fost petrecerea și că “asistența unei persoane vârstnice” nu a reprezentat decât un pretext. 

Faptul că îi faci o vizita bunicii (la miezul nopții?) nu te legitimează să faci absolut orice cu aceeași ocazie, altfel ar însemna să avem oraşe la fel de aglomerate (în care trăiesc bunicuțe foarte fericite) și reglementarea nu şi-ar mai avea rostul.

Cui nu am voie să declar fals?

sau: pe cine nu am voie să mint? (în afară de părinți și de prietenă)

Articolul 326 menționează că, pentru existența infracțiunii, declarația trebuie să fie făcută “unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea”. Articolul 175 definește înțelesul noțiunii de funcționar public în sensul normelor penale:

Art. 175

(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Pe scurt, falsul în declarații există ori de câte ori declar fals în fața unei persoane care lucrează “la stat” sau “pentru stat”, indiferent că vorbim despre poliție, ANAF, notari publici, etc. 

Declarația pe proprie răspundere pe care o scrii de acasă, înainte să ieși, este ca felicitarea prefabricată pe care o completezi cu un mesaj pentru aniversarea mătușii tale; teoretic, poți scrie orice în speranța că n-o va citi nimeni, dar sancțiunea este usturătoare dacă mesajul ajunge totuși să fie citit, așa că cel mai înțelept ar fi să rămâi precaut și să completezi declarația cu datele corecte.  

Ce consecințe produce o declarație pe proprie răspundere?

O declarație pe proprie răspundere e ca un permis pe care ți-l faci singur în loc să-l soliciți, dar dacă se descoperă că nu l-ai făcut cu respectarea regulilor, tot tu vei fi sancționat. 

În cazul de față, cu deplasarea în intervalul orar 23:00-05:00, alternativa ar fi fost ca fiecare persoană care și-ar fi dorit să se deplaseze în perioada asta să adreseze o cerere instituției competente, care să analizeze ulterior motivele invocate și apoi să emită permisul. 

Problema e că în astfel de cazuri aceeași instituție ar fi trebuit să analizeze zeci de mii de cereri în vederea emiterii “permisului de deplasare”. Așa că legiuitorul a zis: -OK, mergem pe încredere – lăsăm cetățenii să scrie documentul care le permite să iasă din case, DAR dacă se întâmplă să verificăm mai târziu și să existe “neconcordanțe” cu realitatea, vor fi foarte aspru pedepsiți – cel care a emis documentul trebuie să și raspunda de el. Dacă documentul atestă că ai ieșit ca să acorzi asistență unei persoane vârstnice, înseamnă că asta trebuie să și faci.    

Aceasta e rațiunea pentru care falsul în declarații este încadrat în capitolul denumit “Falsuri în înscrisuri” – pentru că, exact ca un permis de conducere fals sau un pașaport falsificat, declarația falsă produce consecințe juridice necorespunzătoare situației de fapt. 

De ce există această infracțiune, care ne strică cheful tuturor?

Cum am explicat anterior, existența infracțiunii depinde de existența declarației pe proprie răspundere. La rândul lor, aceste declarații sunt impuse în situațiile pe care legiuitorul le-a considerat suficient de importante pentru ordinea publică. În alte cuvinte, falsul în declarații nu reprezintă o minciună oarecare, ci una care are aptitudinea de a pune în pericol ordinea publică și drepturile cetățenilor, și de aceea această conduită trebuie pedepsită atât de aspru. 

Din perspectiva legiuitorului, pericolul este cu atât mai mare în contextul actual, întrucât situația descrisă anterior s-ar încadra pe alineatul al doilea, care prevede sancțiuni semnificativ mai aspre în legătură cu fapta săvârșită “pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă”. În plus, dacă în alte cazuri cel în fața căruia ai făcut o declarație verbală ar putea sa consemneze ce ai spus și să aibă aceeași valoare ca o declarație scrisă de tine, în situația ieșitului din casă în intervalul 23:00-05:00 (care se încadrează pe alineatul 2 al acestei infracțiuni) a fost impus un model standard de declarație care trebuie semnat olograf.

Pe românește, dacă mergi la petrecerea lui Nicușor, regula pe care o încalci este prea importantă ca să fie suficient să juri cu mâna pe inimă, cum faci când încerci să păcălești un controlor de autobuz, și de asta există falsul în declarații, pentru că îți asumi o responsabilitate mai mare.  

Ce pot face ca să nu fiu sancționat?

Contrar opiniei conform căreia un avocat bun poate să te scoata din orice noroi, oricât de adânc, singurul lucru pe care putem să vi-l recomandăm este să respectați regulile și să completați declarațiile “cu inima curată” – cu atat mai mult cu cât, în situația particulară din speță, dar și din alte împrejurări asemănătoare, vinovăția poate fi dovedită extrem de ușor (că nu face nimeni paranghelii din eroare).   

*Nota redacției: Situația descrisă mai sus a fost inspirată de planul pentru revelion pus la cale de niște prieteni într-o discuție la care am fost martor. Dacă vreunul dintre ei se întâmplă să citească acest articol, îi încurajez să-și reconsidere strategia – am auzit că anul acesta, de revelion, Dan Negru va avea un invitat surpriză!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *

    code