Ce mi-aș dori să aflu de la un influencer când promovează un produs?
10 minute • Cristina Ralu Badea • 13 iunie 2020
Vreau să las la o parte scandalurile și să încerc să fac puțină ordine în mintea oamenilor, pentru că și eu acuzăm, până acum câteva zile, fără să realizez ce se află în spatele aparențelor.
Lecția, din tot tărăboiul acesta, trebuie să fie atât pentru influenceri, dar și pentru agenții și brand-uri. Influencerii nu sunt muți, așa cum îi tot vedeam zilele trecute. Au și ei opinii, iar dacă piața din România și-a ales să lucreze în felul acesta, atunci nu înseamnă decât că influencerul este efectul, nu cauza. Până la urmă și noi suntem de vină, pentru că nu știm ce căutăm, dar și ei pentru că încă nu și-au găsit o nișă pe care să o respecte cu strictețe.
Până să citesc toate articolele juridice și să ascult “5 minute pe legale”, tot încercam să înțeleg cine și de ce e de vină, dar am zis să nu mai caut vinovați și să îi întreb pe oameni cum văd ei industria influencerilor. Eu chiar sper ca tot ce s-a întâmplat acum să fie o lecție de viitor pentru toate personajele implicate, pentru că dacă vrei să fii precum ăia „din afară”, cam asta trebuie să faci.
Am făcut un sondaj pe pagina mea de Instagram și, din vorbă în vorbă, am realizat o listă scurtă cu ce vor oamenii să audă de la un influencer.
- “Câți bani primește pentru a promova produsul respectiv?/ Cu cât e plătit?” Bă, asta v-o zic eu că e la fel ca treaba cu salariu. Nu e prea mișto să întrebi pe cineva ce salariu ia. Însă, prețurile pot fi destul de halucinogene pentru un influencer, comparativ cu salariul minim pe economie. Ce pot face influencerii, cu toate astea, este să insiste pe transparență, să recunoască sponsorizările, dar nu neapărat să arunce cu numere.
- “Tocmai, nu îmi doresc să mai promoveze niciun produs. Să promoveze evenimente caritabile, chestii importante, dar nu șampoane, geluri de față sau prezervative.”. Aici vin eu și zic că dacă am avea educație sexuală în școli, tampoanele sau prezervativele, nu ar mai fi date la giveaway-uri.
- “Să fie util ce îmi arată. Cum să folosesc un telefon, o mașină, dar nu poze la noul deodorant care te face să nu transpiri.”
- “Chestii de bun gust. Să-mi arăți lucruri interesante precum un design aparte.”
- “Să promoveze sportul, mâncarea sănătoasă.”
- “Să îmi arate și chestii luxoase, gen house tour, dar să nu te oprești din 5 în 5 minute să-mi spui hârtia igienică e de la Zewa, mi-am luat spray de cameră de la Glade.”
- “Vreau doar să nu mai facă giveaway-uri! A murit acest trend de mocangeală în afară. Trebuie să moară și la noi.”
- “Vreau să știe să prezinte produsul despre care vorbește, mai ales efectele acestuia. Să știe să-mi răspundă.”
- “Să știu care e implicarea lui în activitatea brand-ului. Să știu că ceea ce promovează se potrivește cu cine e el, în realitate.”
- “Nu mai vreau milioane de punctulețe la Story-uri.” Asta nici eu nu am înțeles-o niciodată. O știți pe aia cu vorba multă sărăcia omului?
- “Să știe, sora mea, să zică pentru cine e făcut produsul ăla că poate o fată de 14 ani nu poate să se dea cu crema aia. Poate trebuie să se ducă la doctor prima oară.”
- “Care este legătura lui cu brand-ul?”. Lasă-mă cu “atunci când eram mică mama mea se machia și eu am învățat de la ea ce înseamnă să am grijă de mine”. Atunci când brand-ul se potrivește cu tine, se va vedea altcumva ceea ce prezinți. Atunci când vorbești în clișee, poți fi sigur că oamenii vor reacționa.
Ce îi definește pe influenceri?
Transparența
Decât să îmi spui că ți-a ajuns un colet cu 14 rujuri și 5 fonduri de ten, pe care Surpriză!! LE-AI GĂSIT LA UȘĂ! Nici tu, nici Dumnezeu nu vă așteptați să le găsiți acolo, mai bine mi-ai spune „Uite de 3 luni folosesc crema asta. Să vă arăt și vouă cum eram acum 3 luni pe față și uite cum sunt acum”. Să fiți reali, transparenți. Să vadă tot omul că tu ai folosit crema aia și că te-a ajutat. Să nu vină ca o promovare intensă, ci ca un sfat. O opinie pe care nu toată lumea trebuie să o urmeze. Faptul că îmi spui “pentru mine a funcționat, nu garantez că și vouă o să vă meargă la fel” e ca și cum mi-ai spune verde în față „eu am fost plătită și normal nu aș da banii pe cremele astea dacă nu le-aș primi pe moca”. Îți zic sigur că din ăia 200k, jumătate tot ajung să cumpere produsul și poate ajuți brand-ul, dar nu ajuți oamenii.
Urmăritorii, pe care îi serbați la fiecare “reach” cu baloane și torturi cu bezea roz și cărora le aduceți aminte că îi iubiți, merită să știe atunci când postările sunt sponsorizate. Ei trebuie să fie siguri că tu ai încercat produsul ăla de 16 ori și de 16 ori ți-a făcut bine și că tu chiar ai da banii pe respectivul produs. Până la urmă îi iubești, nu?
Nu, nu sunt actori cum zicea cineva. Ei sunt oameni, realmente, care ar trebui să știe la ceea ce se expun când vorbesc despre “experiența personală” cu un produs. Un actor încheie un contract de prestare servicii pentru a juca într-o reclamă a unui brand. În schimb, un influencer încheie un contract de imagine cu brand-ul. La final, influencer-ul nu este un actor care nu pățește nimic. Să nu comparăm publicitatea făcută în reclamele de la TV, YouTube, unde brand-ul investește sume în producția reclamei plus într-un produs care este testat de doi ani încontinuu, cu publicitatea făcută prin intermediul rețelelor sociale unde orice boutique chinezesc are contract cu vreun micro/macro-influencer.
O nișă personală
Mulți dintre influenceri acceptă orice oportunitate plătită. Indiferent dacă personalitatea, stilul lui de viață se potrivește cu brand-ul sau nu. Și, deși pentru bugetul brandului și al influencer-ului face bine, fie că vorbim de România sau Statele Unite, acest tip de comportament a avut un impact negativ asupra modului în care oamenii văd industria aceasta.
Mi-ar plăcea ca influencerii să fie diferiți. Să nu mai coincidă imaginea lor cu orice brand. Dacă sunt influencer de makeup, să existe o relevanță cu brandurile de makeup, dacă sunt influencer de haine, să fie o legătură cu designeri etc. Ce e prea mult strică. Aș vrea să se vadă nișa în care mergeți, să se vadă obiectivele voastre. Să evoluați în direcția aceea, nu să stagnați promovând orice. Aș vrea să văd mai multe parteneriate pe termen lung, în exclusivitate, cu un brand, decât 10 pe termen scurt, la care nici nu ar trebui să te mai chinui să scrii o descriere că sigur aș zice „Brand-ul ăsta e de 💩”.
Răbdare cu haterii
Un alt lucru, pe care trebuie să îl facă un influencer, este să caute răspunsul chiar și în cele mai dure comentarii. Nu doar cei care îți zic că “Ești minunat! Continuă tot așa!”, trebuie să fie băgați în seamă. Haterii îți zic în cel mai direct mod ce e în neregulă.
Fii atent la ceea ce îți cere audiența și piața în care te învârți.
Mai mult decât un influencer
Asta cred că e cea mai importantă treabă, pe care mereu am avut-o în vedere atunci când am comparat industria din România, cu cea din Anglia, Italia sau Statele Unite, anume cum se folosesc influencerii de comunitățile lor online pentru a ajuta, mai mult decât pentru a promova. Am insistat pe ideea că influencerul e influencer pentru că influențează, ok? Și influențarea este doar pozitivă, altfel nu e influențare. De aceea, în cazul în care ești un influencer, trebuie să arăți și că faci altceva în afară de promovări obosite. Sunt extrem de multe cauze în România pentru care merită să lupți și să îi ajuți pe oameni să își dea seama de gravitatea lucrurilor.
Imaginea influencerilor este deteriorată pentru că nici nu îi vezi făcând altceva, de aceea oamenii au și impresia că se văicăresc degeaba și că trăiesc din milioane de euro pe lună. Pentru că doar așa sunt văzuți. Sunt de acord că binele se face în liniște, dar binele pe care ar trebui să îl facă un influencer este să se folosească de comunitatea sa pentru a promova organizații, oameni sau comunități care au nevoie de membri. Să îi vadă donând către organizații care, să zicem în cazul de față, ar fi putut să promoveze lupta contra agresiunii pentru femei, nu doar #blacklivesmatter. Sau măcar să nu fim ipocriți să postăm #blacklivesmatter și apoi 10 promovări când suntem #muted. Să susținem comunitățile de culoare sau gay DIN România. Nu zic să fim egoiști, zic doar că merită să ne raportăm și la ce trăim noi. I mean, de aia suntem influenceri, nu?
Voiați și voi să fiți pe Rodeo Drive să distrugeți Gucci-ul să înțeleg?
Educarea publicului
M-aș bucura ca influencerii să promoveze idei creative de interacțiune cu audiența și să își educe comunitatea conform tendințelor actuale. Câte dintre cele mai populare influencere au încercat acum să facă vreun live cu vreun lider al vreunei comunități de femei sau să încerce, pe cât posibil, să se implice în tot ceea ce a însemnat scandalul cu educația sexuală?
În schimb, dacă asta se întâmpla pe la astea mișto “din afară”, cred că toate ar fi avut ceva de spus. De ce insist pe astea din afară? Pentru că de acolo a început toată industria și pentru că e ok să te inspiri de la cei mai buni, dacă asta înseamnă să fii o variantă mai bună a ta. Și nu zic să îți schimbi toată comunitatea vorbind doar despre cauze diverse, dar zic că așa cum ai vorbit despre #blacklivesmatter sau despre cât de mult urăsc oamenii influencerii, așa ai fi putut vorbi și despre situații actuale din țara unde stai, unde te pozezi, unde mănânci și unde ai contracte.
Părerea mea sinceră ca om de comunicare? Mai e mult până departe cu PR-ul în România. Contractul se încheie între influencer și brand, iar brandul îi asigură o agenție de PR influencer-ului, agenție care trebuie să verifice TOT CE FACE și TOT CE ZICE clientul, adică brandul, dar și influencerul că asta e treaba PR-ului, altfel nu ar mai fi PR, ar fi roata de rezervă. Cum ar veni, nu mai ești pe cont propriu, pentru că tot ce zici și ce faci rezultă în pagube la contract.
Cred că lumea în care trăim este deja mult prea tristă și terifiantă, însă cel mai important lucru este să ne susținem reciproc, iar responsabilitatea socială a influencerilor este una foarte mare pentru a face o diferență, dar se pare că nu mulți își dau seama. Și nu o zic eu, o zice bossul bossilor în “influencereală”, anume Danielle Bernstein, fondatoarea WeWoreWhat.