pexels pixabay 60504 1 scaled 1

Ce sunt secretele de afaceri aka secrete comerciale? Cum le protejezi cel mai bine?

8 minute • Andra-Maria Ion • 08 decembrie 2021


Dacă ai norocul să fii fan James Bond și măcar o dată în viața asta te-ai uitat la un film în care avea loc furtul unui prototip sau al unei formule secrete în cursul „războiului” dintre două companii sau state (From Russia with Love, ca exemplu), atunci ești deja familiarizat cu conceptul de „secret de afaceri”. Cel puțin la un nivel incipient.

Secretele de afaceri, denumite și secrete comerciale, sunt informații valoroase cu privire la tehnologie sau la alte aspecte ale unei afaceri, care nu sunt cunoscute nici de publicul larg, nici de experții în domeniu, au valoare comercială și se bucură de măsuri de protecție pentru a rămâne secrete (de exemplu, au fost stocate într-un loc sigur, iar persoanele care au acces la ele sau cu care au fost împărtășite au semnat acorduri de nedivulgare).

Unde sunt reglementate secretele de afaceri?

În art. 2 din Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale, potrivit căruia, pentru a fi secrete comerciale, informațiile trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

„(a) sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau ușor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză;

(b) au valoare comercială prin faptul că sunt secrete;

(c) au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra informațiilor respective, pentru a fi păstrate secrete.”

Mai departe, directiva a fost transpusă în dreptul intern prin Ordonanța de urgență nr. 25 din 18 aprilie 2019, unde secretele comerciale sunt definite prin trimitere la art. 1^1 din Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenței neloiale. Norma prevede că secretul de afaceri este „orice informație care, total sau parțial, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, pentru care deținătorul legitim a luat măsuri rezonabile ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în regim de secret; protecția secretului comercial operează atât timp cât condițiile enunțate anterior sunt îndeplinite în mod cumulativ.

Ce informații pot presupune secretele comerciale?

Secretele comerciale acoperă, de regulă, informații care nu pot fi protejate prin brevete, de la invenții aflate într-un stadiu de început, până la procese de fabricație, liste cu furnizori și clienți etc.

Astfel de informații strategice pot opera pe termen lung (în general, pe partea de știință, de pildă rețete sau compuși chimici) ori pe termen scurt (prețul și data lansării unui nou produs, o denumire de marcă, rezultatele unor studii ș.a.m.d.).

📌 Noul model de Tesla din primăvara lui 2021 (Tesla Model S Plaid), înainte de a fi adus la cunoștința publicului, când era în faza de prototip, reprezenta un secret comercial. Gândește-te doar care ar fi fost valoarea prejudiciului suferit de companie dacă informația ar fi fost „scăpată” în spațiul public sau, mai rău, dacă ar fi ajuns la o companie concurentă de pe piață.

Toate informațiile confidențiale sunt secrete comerciale?

Nu. Poți să privești relația dintre informațiile confidențiale din cadrul unei firme și secretele ei comerciale ca fiind una de tip întreg-parte. Adică, în mod clar, secretele comerciale sunt informații confidențiale (altfel nu s-ar mai numi secrete). Dar nu e suficient ca o informație să aibă caracter confidențial pentru a fi secret comercial.

De exemplu, să zicem că ești angajat în cadrul unei companii. Compania deține datele tale personale (gen, datele din buletin), lucru pentru care tu ți-ai dat acordul când ai semnat contractul de angajare – știi tu, foaia aia care vine de obicei ca o anexă GDPR prin care tu confirmi că îți oferi consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către angajator în diferite scopuri.

Așadar, datele tale personale devin informații confidențiale la care compania are acces și care sunt protejate ca atare. Dacă X vine la angajator și zice că vrea seria și numărul sau adresa din buletinul tău, angajatorul nu o să i le dea. Dar asta nu înseamnă că datele tale personale sunt secrete comerciale. De ce? Tocmai pentru că le lipsește valoarea comercială, una dintre cele trei condiții cumulative enumerate mai sus, necesare pentru ca o informație să fie secret comercial.

Ce modalități sunt considerate legale pentru a dobândi, utiliza și divulga secretele comerciale?

Le găsești în art. 3 din Directivă și sună cam așa:

„(1) Dobândirea unui secret comercial este considerată legală în cazul în care secretul comercial este obținut prin oricare dintre următoarele mijloace:

(a) descoperirea sau crearea independentă;

(b) analiza, studierea, dezasamblarea sau testarea unui produs sau a unui obiect care a fost făcut public sau care se află în mod legal în posesia celui care a dobândit informațiile și căruia nu i se aplică nicio obligație valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea secretului comercial;

(c) exercitarea dreptului lucrătorilor sau al reprezentanților lucrătorilor la informare și la consultare în conformitate cu dreptul Uniunii și legislațiile și practicile naționale;

(d) orice altă practică care, în condițiile date, este conformă cu practicile comerciale loiale.”

Dar ilegale?

În ceea ce privește dobândirea, art. 4 din Directivă ne vorbește despre „accesul neautorizat, însușirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanțe sau fișiere electronice care se află în mod legal sub controlul deținătorului secretului comercial și care conțin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial”. La ele se adaugă orice alte comportamente care contravin practicilor comerciale loiale.

În privința utilizării sau a divulgării, câteva condiții trebuie îndeplinite pentru a fi considerate ilegale:

  • lipsa consimțământului deținătorului secretului comercial;
  • dobândirea secretului comercial în mod ilegal (prin una dintre metodele despre care am vorbit mai sus);
  • încălcarea unui acord de confidențialitate sau a unei alte obligații de a nu divulga secretul comercial;
  • încălcarea unei obligații contractuale sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial.

Ultimele 3 condiții nu sunt cumulative, oricare dintre ele este suficientă pentru ca utilizarea/divulgarea secretului comercial să fie ilegală.

🔎 În plus, putem avea următoarea situație:

  1. X a dobândit un secret comercial în mod ilegal.
  2. Y dobândește, mai departe, în mod direct sau indirect, secretul de la X.
  3. Y are cunoștință sau ar trebui să aibă cunoștință că secretul a fost divulgat în mod ilegal de către X.

În acest caz, dobândirea ilegală a secretului de către X afectează și dobândirea aparent legală a secretului de către Y. Y nu poate spune: „Eu nu am făcut nimic, nu știu care e treaba cu secretul, mie mi l-a prezentat X ca fiind al lui și mi l-a comunicat, nu mă interesează de unde l-a obținut.”

Dacă X a dobândit secretul ilegal, înseamnă, automat, că l-a și divulgat ilegal. Dacă Y știa sau trebuia să știe că divulgarea secretului de către X a fost ilegală, înseamnă că și el l-a dobândit ilegal. Interesant cerc vicios, huh?

Ce măsuri poți lua pentru păstrarea unui secret comercial?

Ajungem și la ultima cerință pe care o informație trebuie să o îndeplinească pentru a fi secret de afaceri: să facă obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra informației respective, pentru a fi păstrată secretă.

Adică, putem vorbi despre:

  • adoptarea unei Politici de protecție a secretelor comerciale;
  • semnarea politicii respective de angajați (mai exact, ei semnează că au citit și au luat la cunoștință prevederile);
  • încheierea unor acorduri de confidențialitate;
  • includerea în contractele cu clienții, angajații și partenerii a unor clauze pentru protecția secretelor comerciale etc.

În definitiv, depinde cât de bulletproof vrei să fii. Dar, pe orice variantă ai merge, e important să iei cel puțin una dintre aceste măsuri pentru a ține secretul comercial… secret. 🙂


Suntem avocați specializați în dreptul afacerilor, tehnologie și digital. Secretele tale de afaceri sunt în siguranță dacă apelezi la noi ca să le protejăm cât mai bine. Scrie-ne azi!

Fotografie de Pixabay, pe Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *