Circumstanțele agravante
7 minute • AmaliaD • 01 martie 2018
Circumstanțele agravante, care se regăsesc în Noul Cod Penal la art. 77, reprezintă acele stări, situații, împrejurări, calități, alte date ale realității, exterioare conținutului infracțiunii, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârșirii infracțiunii ce au legătură cu fapta infracțională ori cu infractorul și care reflectă o gravitate mai ridicată a faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului.
La fel ca în cazul circumstanțelor atenuante, aceste circumstanțe agravante au un caracter accidental, însă spre deosebire de primele, cele agravante sunt NUMAI legale, nu există reglementate circumstanțe agravante judiciare.
Potrivit Noului Cod Penal, următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:
a) Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
În această situație este suficient ca doar una din cele minim 3 persoane să comită fapta cu vinovăția cerută de lege, ceilalți trebuind să contribuie ca autori, coautori sau complici concomitenți pentru a se putea reține această circumstanță și asupra lor. NU se aplică această circumstanță în cazul în care în conținutul unei infracțiunii intră agravanta ca element circumstanțial, de exemplu, în cazul săvârșirii infracțiunilor de două sau mai multe persoane împreună, deoarece împrejurarea se valorifică o singură dată.
b) Săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
În această circumstanță au fost grupate două împrejurări distincte:
- Cruzimi:
– producerea unor suferințe inutile, suplimentare, care nu sunt necesare pentru consumarea faptei + producerea unui sentiment de oroare terților;
*** Săvârșirea infracțiunii prin cruzimi este prevăzută și ca element circumstanțial al omorului calificat, situație în care se va valorifica doar ca element circumstanțial.
- Supunerea victimei la tratamente degradante:
– umilirea, batjocorirea victimei, injosirea nefolositoare pentru consumarea faptei;
c) Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;
Aceste metode se referă la situații în care se pune în primejdie viața mai multor persoane sau sunt de natură să creeze o astfel de primejdie, spre exemplu: otrăvirea apei sau a alimentelor ce sunt servite mai multor persoane, distrugerea bunurilor prin incendiere, explozii sau alte modalități.
Se valorifică doar ca element circumstanțial când este prevăzută într-o infracțiune calificată.
d) Săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
Împrejurarea agravantă aici se referă la atragerea infracțională a minorului de către major, profitând de lipsa de experiență a acestuia, însă posibilă este și situația inversă, ca majorul să fie convins de minor să comită infracțiunea. Pentru a se putea reține, este necesar ca majorul să cunoască minoritatea celuilalt, altfel, eroarea cu privire la vârsta acestuia înlătură aplicarea circumstanței.
e) Săvârșirea infracțiunii profitând de starea vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorită vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;
Starea de vădită vulnerabilitate se poate interpreta în multiple situații, iar aceasta este apreciată de la caz la caz de către un judecător. Poate fi vorba de o vârstă prea înaintată sau prea mică pentru a se putea apăra de eventuale violențe fizice, de o stare de sănătate precară temporară sau permanentă, cauzată de un accident spre exemplu, stare de vulnerabilitate generată de medicamente sau chiar diferența de forță între victimă și agresor.
Reținerea acestei agravante se realizează doar dacă făptuitorul a cunoscut această stare, pe care NU a provocat-o, ci doar a profitat de ea.
f) Săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii;
Intoxicația preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a infractorului care poate avea două scopuri: 1. își provoacă această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârșirea faptei; 2. își provoacă starea pentru a o putea invoca în instanță ca circumstanță atenuantă.
Când premeditarea este prevăzută ca element agravant al infracțiunii respective, de exemplu: infracțiunea de omor calificat, se va reține doar infracțiunea în forma agravată, nu se mai valorifică și circumstanța.
g)Săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgență;
Se aplică această circumstanță spre exemplu, atunci când o calamitate, precum o inundație ori cutremur, creează o stare de tulburare socială iar infractorul profită de aceasta.
h) Săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de același fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte;
Scopul acestei agravante este prevenirea și combaterea oricăror forme de discriminare, iar reținerea acesteia este condiționată de: 1. victima să se identifice în una din situațiile de mai sus; 2. infractorul să fi săvârșit fapta pe temeiul acestora.
Această circumstanță va fi valorificată doar în măsura în care nu este prevăzută în conținutul infracțiunii de bază, fie agravate.
Circumstanțele agravante prezentate în rândurile de mai sus, sunt de 2 feluri:
- Circumstanțe reale: acestea sunt referitoare la faptă, au caracter obiectiv, constau în diferite stări, împrejurări, de exemplu: locul săvârșirii infracțiunii, numărul participanților, mijloacele utilizate pentru sâvărșire etc. și se răsfrâng asupra participanților numai în măsura în care le-au cunoscut sau prevăzut; aici se încadrează literele: a), b), c), d), e) și g).
- Circumstanțe personale: se referă la persoana autorului sau a unui participant și nu se pot răsfrânge asupra celorlalți, având un caracter subiectiv, constând în calități, însușiri ale persoanei infractorului. Literele f) și h) se încadrează în această categorie.
Efectele circumstanțelor agravante:
Efectele sunt prevăzute în art. 78 al Noului Cod Penal:
1) În cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor agravante reţinute.
În situația în care instanța constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, circumstanțele sunt obligatoriu de reținut, însă în ceea ce privește efectele, aceste circumstanțe atrag o agravare facultativă a pedepsei.
De exemplu: dacă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 an la 5 ani, ca efect al circumstanțelor agravante pedeapsa se va putea aplica până la maximul special de 5 ani, iar dacă acesta este neîndestulător se mai poate adăuga un spor de cel mult 1 an si 8 luni (nu se va putea ajunge cu sporul până la 2 ani pentru că 1/3 din maximul special de 5 ani este de doar un an și 8 luni, iar în cazul amenzii între minimul special prevăzut de lege și maximul special depășit cu un spor de până la o treime din acest maxim.