Avocatoo UE

CJUE: alegerea unui alt nume intr-un stat membru UE – Mircea Florian Freitag

5 minute • Ana-Maria Udriste • 08 iunie 2017


HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

8 iunie 2017

„Trimitere preliminară – Cetăţenia Uniunii – Articolul 21 TFUE – Libertatea de circulație și de ședere în statele membre – Resortisant care are în acelaşi timp cetăţenia statului membru de reşedinţă şi pe cea a statului membru în care s‑a născut – Schimbarea numelui de familie în statul membru în care s‑a născut în afara unei şederi obişnuite – Nume corespunzător numelui de naştere – Cerere de înscriere a acestui nume în registrul stării civile al statului membru de reşedinţă – Respingerea acestei cereri – Motiv – Nedobândirea numelui în timpul unei şederi obişnuite – Existenţa altor proceduri în dreptul naţional pentru a obţine recunoaşterea aceluiaşi nume”

cauza C‑541/15

Situatia de fapt

Această cerere a fost prezentată în cadrul unei proceduri iniţiate de domnul Mircea Florian Freitag cu privire la recunoaşterea în Germania şi la transcrierea în registrul de stare civilă a unei schimbări de nume de familie în favoarea unui nume dobândit în mod legal în România.

Reclamantul din litigiul principal s‑a născut la 25 aprilie 1986, în România, cu numele de familie Pavel. El este copilul doamnei Angela Freitag și al domnului Vica Pavel, resortisanți români, de cetăţenie română.

După divorțul părinților săi, mama acestuia s‑a recăsătorit cu un resortisant german, domnul Freitag.

Printr‑o hotărâre judecătorească din 21 mai 1997, domnul Freitag l‑a adoptat pe reclamantul din litigiul principal și acesta a dobândit astfel cetățenia germană și poartă de atunci numele de familie Freitag.

Prin decizia Consiliului Județean Brașov (România) din 9 iulie 2013, numele de familie al reclamantului din litigiul principal a redevenit Pavel, la cererea acestuia. În cursul procedurii de schimbare a numelui din România, reclamantul din litigiul principal a avut reședința obișnuită în Germania.

Ulterior, acesta s‑a adresat Standesamt der Stadt Wuppertal (Oficiul de Stare Civilă din Wuppertal, Germania), prezentând noul său pașaport românesc eliberat pe numele de Pavel, și a solicitat ca schimbarea de nume să fie recunoscută și conform dreptului german, iar înscrierea în registrul de stare civilă care îl privește să fie completată în acest sens.

Întrucât aveau îndoieli cu privire la posibilitatea de a înscrie un act ulterior în registrul de stare civilă, Oficiul de stare civilă din Wuppertal și Oberbürgermeister der Stadt Wuppertal (primarul din Wuppertal, Germania), acționând în calitate de autoritate inferioară de control al stării civile, au supus chestiunea aprecierii Amtsgericht Wuppertal (Tribunalul Districtual din Wuppertal, Germania).

Potrivit instanței de trimitere, în măsura în care reclamantul din litigiul principal a avut reședința obișnuită în Germania în timpul procedurii de schimbare a numelui în România, articolul 48 din EGBGB nu este aplicabil, această dispoziție condiționând posibilitatea de a alege, prin declararea la oficiul de stare civilă, un nume dobândit într‑un alt stat membru al Uniunii de faptul ca numele în cauză să fi fost dobândit în timpul unei șederi obișnuite în acel alt stat membru, condiție care nu este îndeplinită în speță.

Instanța de trimitere precizează că nu este posibilă nici o aplicare prin analogie a articolului 48 din EGBGB. Din documentele referitoare la procedura legislativă ar rezulta că legiuitorul a dorit în special să pună în aplicare cerințele care rezultă din Hotărârea din 14 octombrie 2008, Grunkin și Paul (C‑353/06, EU:C:2008:559), şi că acesta era conştient de faptul că nu toate situaţiile de divergenţă de nume de familie intră sub incidenţa acestei dispoziţii.

În consecință, instanța de trimitere ridică problema dacă articolele 18 și 21 TFUE impun recunoașterea unei schimbări a numelui care a fost efectuată într‑un alt stat membru în cazul în care persoana interesată nu are reședința obișnuită în acest alt stat membru, însă prezintă cu acest stat o altfel de legătură ca urmare a dublei sale cetățenii.

În aceste condiții, Amtsgericht Dresden (Tribunalul Districtual din Wuppertal) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolele 18 și 21 TFUE trebuie interpretate în sensul că autoritățile unui stat membru sunt obligate să recunoască schimbarea de nume a unui resortisant al acestui stat membru în situația în care resortisantul respectiv este în același timp resortisant al altui stat membru și a (re)dobândit în cel de al doilea stat membru numele său inițial de familie primit la naștere, printr‑o schimbare de nume care nu este asociată unei modificări a statutului din perspectiva dreptului familiei, în pofida faptului că dobândirea numelui nu a avut loc în timpul șederii obișnuite a resortisantului în celălalt stat membru și a fost efectuată la cererea resortisantului respectiv?”

Raspunsul Curtii

Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca oficiul de stare civilă dintr‑un stat membru să refuze recunoașterea și transcrierea în registrul de stare civilă a numelui obținut în mod legal de un resortisant al acestui stat membru într‑un alt stat membru, a cărui cetățenie o deține de asemenea, și care corespunde numelui său de naștere, în temeiul unei dispoziții de drept național care condiționează posibilitatea de a obține o astfel de transcriere prin declararea la oficiul de stare civilă de faptul ca numele în cauză să fi fost dobândit în timpul unei șederi obișnuite în acest alt stat membru, cu excepția situației în care în dreptul național există alte dispoziții care permit efectiv recunoașterea numelui în cauză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.