Avocatoo UE

CJUE. Mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului unei intreprinderi.

6 minute • Ana-Maria Udriste • 27 ianuarie 2017


In Cauzele conexate C‑680/15 și C‑681/15, Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania isi pune intrebari cu privire la mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului unei intreprinderi.

Scurt istoric

Reclamanții sunt angajați la spitalul din Dreieich‑Lange (Germania) în calitate de îngrijitor/grădinar din anul 1978 și, respectiv, de infirmieră din anul 1986. După cesiunea, în 1995, a spitalului de către districtul Offenbach (Germania), o colectivitate teritorială comunală, către o GmbH (societate cu răspundere limitată), organizată în temeiul dreptului privat, partea de unitate în care sunt angajați reclamanții a fost transferată în 1997 către întreprinderea KLS Facility Management GmbH (denumită în continuare „KLS FM”).

KLS FM, care nu făcea parte din nicio organizație patronală, a convenit prin contract individual încheiat cu reclamanții că raportul lor de muncă ar fi reglementat, astfel cum era cazul înainte de transfer, prin Bundesmanteltarifvertrag für Arbeiter gemeindlicher Verwaltungen und Betriebe (convenția colectivă federală a salariaților din administrații și instituții, denumită în continuare „BMT‑G II”) și prin convențiile colective care o completează, o modifică și o înlocuiesc.

Ulterior, KLS FM a fost integrată în grupul Asklepios. Acesta încorporează numeroase întreprinderi din sectorul spitalicesc.

La 1 iulie 2008, partea de unitate în care sunt angajați reclamanții a fost transferată de KLS FM către o altă societate a grupului, și anume Asklepios. Nici pentru aceasta nu era și nici nu este în prezent obligatorie, în calitate de membru al unei organizații patronale, BMT‑G II și nici Tarifvertrag für den öffentlichen Dienst (convenția colectivă pentru funcția publică, denumită în continuare „TVöD”) care o înlocuiește de la 1 octombrie 2005, nici Tarifvertrag zur Überleitung der Beschäftigten der kommunalen Arbeitgeber in den TVöD und zur Regelung des Übergangsrechts (convenția colectivă de tip „punte” convenită în această privință, denumită în continuare „TVÜ‑VKA”).

Reclamanții au solicitat instanțelor să constate că dispozițiile TVöD și ale convențiilor colective care o completează, precum și cele ale TVÜ‑VKA se aplică raportului lor de muncă în versiunile în vigoare respective, cu alte cuvinte în mod dinamic.

Asklepios a susținut că Directiva 2001/23 și articolul 16 din cartă se opun efectului juridic prevăzut de dreptul național al unei aplicări dinamice a normelor convențiilor colective pentru funcția publică la care face trimitere contractul de muncă. Aceasta conduce, în opinia ei, în urma transferului, doar la o aplicare statică a condițiilor de muncă convenite în contractul de muncă și întemeiate pe convențiile colective citate în acest contract raportului de muncă.

Intrebarile preliminare

I

1)      Articolul 3 din Directiva 2001/23 se opune unei reglementări naționale care prevede că, în cazul unui transfer de întreprinderi sau de unități, toate condițiile de muncă convenite în mod autonom și individual de cedent și lucrător în contractul de muncă sunt transferate fără modificări cesionarului, ca și când acesta le‑ar fi convenit el însuși cu lucrătorul printr‑un contract individual, în situația în care dreptul național prevede pentru cesionar posibilitatea de a adapta contractul atât pe cale convențională, cât și unilateral?

2)      În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ în ansamblu sau doar pentru o anumită categorie de condiții de muncă care au fost convenite în mod individual prin contractul de muncă încheiat între cedent și lucrător:

Din aplicarea articolului 3 din Directiva 2001/23 rezultă că anumite condiții din contractul de muncă convenite în mod autonom de cedent și lucrător trebuie exceptate de la transferul nemodificat către cesionar și că trebuie adaptate numai în temeiul transferului de întreprindere sau de unitate?

3)      În cazul în care, conform criteriilor stabilite prin răspunsurile Curții la prima și la a doua întrebare, o trimitere individuală, convenită prin contract individual, în temeiul căreia anumite dispoziții dintr‑o convenție colectivă sunt incluse, în mod dinamic și în exercitarea libertății contractuale, în cuprinsul contractului de muncă, nu este transferată nemodificată cesionarului:

a)      Acest lucru este valabil și în cazul în care nici cedentul, nici cesionarul nu sunt părți la o convenție colectivă sau nu aparțin unei astfel de părți, și anume în cazul în care chiar înainte de transferul de întreprindere sau de unitate prevederile convenției colective nu ar fi fost aplicabile raportului de muncă cu cedentul, fără ca acest lucru să fi fost prevăzut în mod autonom în cuprinsul contractului de muncă prin inserarea unei clauze de trimitere?

b)      În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:

Acest lucru este valabil și în cazul în care cedentul și cesionarul sunt întreprinderi ale aceluiași grup?

II.

Articolul 16 din [cartă] se opune unei reglementări naționale adoptate în vederea transpunerii Directivelor 77/187 sau 2001/23 care prevede că, în cazul unui transfer de întreprinderi sau de unități, cesionarul este obligat să respecte condițiile de muncă convenite înainte de transferul de întreprindere, de către cedent și lucrător în mod autonom și individual prin contractul de muncă, ca și când cesionarul ar fi achiesat el însuși la aceste condiții, în cazul în care aceste condiții fac ca anumite prevederi ale unei convenții colective – care, dacă nu s‑ar fi realizat transferul nu s‑ar fi aplicat raportului de muncă ‑ să fie încorporate, cu trimitere dinamică, în cuprinsul contractului de muncă, în măsura în care dreptul național prevede pentru cesionar posibilitatea de a adapta contractul atât pe cale convențională, cât și unilateral?

Opinia avocatului general

„Într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care contractul de muncă încheiat între cedent și lucrători conține o clauză de trimitere la condițiile de muncă definite printr‑o convenție colectivă și în care nici cedentul și nici cesionarul nu pot participa la procesul de negociere a acestei convenții colective, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități coroborat cu articolul 3 alineatul (3) din această directivă trebuie interpretat în sensul că se opune ca o asemenea clauză să aibă, în urma transferului unei unități, caracter dinamic, cu alte cuvinte ca aceasta să fie interpretată în sensul că face trimitere și la adaptările viitoare la care va fi supusă convenția colectivă respectivă. Dimpotrivă, coroborarea alineatelor (1) și (3) ale articolului 3 din Directiva 2001/23 impune ca trimiterea conținută în clauza care figurează în contractul de muncă să fie supusă limitelor temporale prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din această directivă, aplicabile condițiilor de muncă convenite printr‑o convenție colectivă.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.