Concluziile AG- conditii de incadrare in munca
6 minute • Maria Constantinescu • 02 octombrie 2017
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea unui acord-cadru privind munca pe durată determinată. Cererea a fost formulată în cadrul litigiului dintre Margarita Isabel Vega Gonzalez (V.G.) și Ministerul Regional al Finanțelor și Sectorului Public al Guvernului Principatului Asturia, Spania (Ministerul).
Litigiul privește problema dacă lui V.G. ar trebui să i se recunoască situația administrativă de detașare de la locul ei de muncă în calitate de funcționar netitular cu un raport de muncă pe durată determinată pentru a prelua funcția de reprezentant ales într-o adunare legislativă.
Cadrul juridic
Directiva 1999/70.
Scopul directivei este punerea în aplicare a acordului-cadru privind munca pe durată determinată.
Articolul 2, primul paragraf prevede că statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative ce sunt necesare aducerii la îndeplinire a directivei.
De asemenea, statele sunt obligate să adopte orice dispoziție necesară care să le permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de directivă.
Clauza 1 din acordul-cadru se referă la îmbunătățirea calității muncii pe durată determinată, asigurând aplicarea principiului nediscriminării și stabilirea unui cadru pentru împiedicarea abuzurilor ce pot rezulta din folosirea raporturilor sau a contractelor de muncă pe durată determinată succesive.
Conform clauzei 3 alin. 1, lucrător pe durată determinată înseamnă o persoană care are un contract/raport de muncă pe durată determinată, încheiat direct între angajator și lucrător, iar încetarea contractului/raportului de muncă este determinată de condiții obiective.
Conform alin. 2, lucrător pe durată nedeterminată comparabil reprezintă un lucrător care are un contract sau un raport de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul aceleiași instituții, cu aceeași muncă sau ocupație, ținându-se seama de calificare sau competențe.
Clauza 4 cuprinde principiul nediscriminării și prevede faptul că angajații cu contract pe durată determinată nu sunt tratați într-un mod mai puțin favorabil decât lucrătorii cu contract pe durată nedeterminată comparabili, numai pentru că aceștia au un contract sau un raport de muncă pe durată determinată.
! excepție: doar dacă tratamentul diferențiat este justificat de motive obiective.
Dreptul intern
Legea internă a Spaniei (Legea nr. 3/1985) prevede dreptul necondiționat la recunoașterea situației de detașare a funcționarilor publici permanenți care sunt aleși deputați în Parlamentul Regional al Principatului Asturia (PRPA). Detașarea se realizează prin plasarea funcționarului în cauză într-o situație administrativă specială.
Situația de fapt și întrebările preliminare
V.G. susține că a fost angajată de autoritățile administrative din Asturia în diferite calități. Aceasta a fost numită funcționar netitular pentru a înlocui un funcționar titular pe durata detașării acestuia. V.G. făcea parte din categoria corpului superior al administratorilor. Ulterior, V.G. a fost aleasă în PRPA. Aceasta a solicitat constatarea detașării sau acordarea concediului pentru interese personale în vederea preluării funcției, însă cererea sa a fost respinsă de Direcția Generală pentru Funcția Publică.
Instanța de trimitere a hotărât suspendarea judecării cauzei și adresarea Curții a următoarelor întrebări preliminare:
- Cum trebuie interpretată noțiunea condiții de încadrare în muncă la care se referă clauza 4 din acordul-cadru?
- Cum trebuie intepretat principiul nediscriminării la care se refereă clauza 4 din același acord-cadru?
Analiză
Interpretarea corectă a noțiunii condiții de încadrare în muncă în sensul clauzei 4 conform acordului-cadru, bazată atât pe interpretarea literală, cât și pe interpretarea teleologică a dispoziției este că aceasta cuprinde dreptul la recunoașterea situației administrative de detașare, precum dreptul în discuție în litigiul principal, în situația în care un funcționar titular are dreptul de a-i fi recunoscută situația de detașare pentru a prelua funcția de membru ales al unui organism precum PRPA, iar un angajat într-un post similar cu raport de muncă pe durată determinată nu beneficiază de același drept.
În opinia Curții, noțiunea condiții de încadrare în muncă trebuie înțeleasă în sensul că se referă la drepturile, beneficiile și obligațiile care definesc un anumit raport de muncă, adică condițiile în care o persoană ocupă un loc de muncă.
Curtea a clarificat în jurisprudența sa noțiunea de condiții de încadrare în muncă intrând în sfera noțiunii acesteia următoarele: indemnizația pe care un angajator trebuie să o plătească unui lucrător ca urmare a rezilierii contractului de muncă pe durată determinată a acestuia, termenul de preaviz pentru rezilierea contractelor, indemnizația pe care un angajator trebuie să o plătească unui lucrător ca urmare a introducerii nelegale a unei clauze privind durata determinată a contractului de muncă, indemnizațiile și sporurile de vechime, condițiile referitoare la remunerații și la pensii care depind de raportul de muncă, reducerea timpului de lucru la jumătate și reducerea salariilor, dreptul de a participa la un plan de evaluare a funcției didactice și la stimulentele financiare aferente.
Curtea a statuat în mod repetat că criteriul determinant pentru a stabili dacă o măsură intră în sfera noțiunii condiții de încadrare în muncă este tocmai criteriul încadrării în muncă, și anume raportul de muncă stabilit între un lucrător și angajatorul său.
Drepturile care pot implica suspendarea anumitor elemente normale ale raportului de muncă (dreptul la concediu pentru interese personale/creșterea copilului) ar trebui, în opinia Curții, să fie considerate de aceeași interpretare a acordului-cadru întrucât ele fac parte din pachetul de drepturi, beneficii și obligații care definesc raportul de muncă dintre un lucrător și angajatorul său.
Curtea se limitează la trei observații succinte.
- Nu reiese din niciun material prezentat că muncă realizată de V.G. ca funcționar netitular este radical diferită de cea efectuată de funcționarul titular pe care îl înlocuiește.
- Nu a fost prezentat Curții niciun element material care să justifice în mod adecvat diferența clară de tratament.
- G. nu a solicitat o garanție necondiționată că își va recupera postul la încheierea mandatului său în PRPA, ci acordarea dreptului de a reveni la postul său dacă la momentul respectiv postul pe care îl ocupa (a) nu era desființat și (b) nu era ocupat de un funcționar titular.
Concluzie
- Noțiunea condiții de încadrare în muncă în sensul clauzei 4 alineatul (1) din acordul‑cadru trebuie interpretat în sensul că include dreptul la recunoașterea situației administrative de detașare, precum dreptul în discuție în litigiul principal, în ipoteza în care un funcționar titular are dreptul de a‑i fi recunoscută situația de detașare pentru a prelua funcția de membru ales al unui Parlament regional, iar un angajat aflat într‑o poziție similară care are un raport de muncă pe durată determinată nu beneficiază de același drept.
