Conținutul bugetului
2 minute • Sabina Rotaru • 07 martie 2018
Bugetul public național este constituit din totalitatea bugetelor publice pregătite de persoanele juridice de drept public.
Conform art. 138 alin (1) din Constituția României, categoriile de bugete sunt:
- Bugetul de stat
- Bugetul asigurărilor sociale de stat
- Bugetul local
Orice buget public are în structura sa două mari componente:
- Venituri
- Cheltuieli
Există și bugete ale unor instituții publice care au în structura lor doar cheltuieli, nu și o listă de venituri. În cazul acestor persoane juridice de drept public, deși nu au niciun venit, au nevoie de bani pentru a funcționa, au cheltuieli trecute în buget( spre exemplu, salariile ).
Instituțiile care au venituri și cheltuieli au autoritate financiară, un grad de siguranță și au o structură bugetară clasică, duală.
Veniturile pot fi:
- Venituri ordinare
A. Venituri fiscale
- Impozitele reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice și persoanele juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă. Sumele concentrate de stat pe calea impozitelor de la persoanele fizice și juridice se reîntorc sub forma unor acțiuni, servicii, gratuități de care beneficiază cei care au contribuit la formarea fondurilor generale ale societății.
- Taxele sunt sumele plătite de persoanele fizice sau juridice pentru a avea acces la un serviciu public. Taxele sunt încasate de la persoanele care solicită o anumită activitate din partea unor instituții de stat.
- Contributiile presupun o obligație de plată impusă unilateral prin lege, dar, în schimbul acestei plăți, contribuabilul dobândește un drept sub condiții suspensive de a primi din partea statului, pentru viitor, anumite plăți sau servicii.
B. Venituri nefiscale provenite din contracte, inclusiv fondurile externe nerambursabile, acte juridice unilaterale, sancțiuni cu caracter patrimonial, legate, moșteniri vacante etc.
- Venituri extraordinare. Dacă veniturile ordinare nu acoperă toate cheltuielile, un stat fie își ajustează cheltuielile, fie apelează la veniturile extraordinare pentru acoperirea deficitului bugetar. Există trei surse de venituri extrabugetare: împrumuturile, emisiunea monetară și vânzarea de rezerve naționale. Împrumuturile sunt cea mai importantă sursă a veniturilor extrabugetare deoarece emisiunea monetară este interzisă în cadrul Uniunii Europene, iar vânzarea de rezerve naționale este permisă doar în situații excepționale.