1. Conform Noului Cod Civil, “Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă față de client să îl pună în legătură cu un terț, în vederea încheierii unui contract. Intermediarul nu este prepusul părților intermediare și este independent față de acesta în executarea obligațiilor sale.”

Părțile contractului sunt intermediarul și clientul. Principala obligaţie a intermediarului este de a mijloci încheierea unui contract. Clientul este cel care furnizează toate instrucţiunile referitoare la contractul care urmează a fi încheiat. În ipoteza în care intermediarul nu se conformează instrucţiunilor primite, va răspunde pentru eventuale prejudicii cauzate. Intermediarul nu răspunde de executarea contractului încheiat de părţi sau de executarea lui necorespunzătoare.  Intermediarul are dreptul la o remuneraţie din partea clientului numai în cazul în care contractul intermediat se încheie ca urmare a intermedierii sale, dreptul la acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia.

2. Art. 2.072 Noul Cod Civil,  prevede că prin contractul de agenţie, comitentul îl împuterniceşte în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în una sau în mai multe regiuni determinate.

Părțile contractului sunt comitentul și agentul. Potrivit legii, agentul trebuie să îndeplinească obligaţiile ce decurg din împuternicirea care-i este dată, personal sau prin prepuşii săi, în conformitate cu instrucţiunile primite şi în scopul realizării intereselor comitentului.Comitentul este obligat să plătească agentului remunerația cuvenită. Remuneraţia agentului constă fie într-o sumă fixă, fie într-un comision, fie în parte sumă fixă şi în parte comision, potrivit acordului părţilor. Ca regulă generală, art. 2.091 alin. (3) noul Cod Civil stipulează că acordarea indemnizaţiei la încetarea contractului de agenţie nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în condiţiile legii. în consecinţă, dacă încetarea contractului cauzează prejudicii agentului, acesta are dreptul la despăgubiri împotriva comitentului.

3. Conform art. 2043 Noul Cod Civil, „contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numite comision”.

Părțile contractului de comision sunt comitentul și comisionarul. Comisionarul trebuie să încheie actele juridice, respectiv să presteze serviciile cu titlu profesional, adică cu caracter de continuitate. Poate activa în calitate de comisionar, atât persoana fizică cât și persoana juridică. Realizarea facturilor poate fi realizată de comisionar. În cazul în care comisionarul nu își respectă atribuțiile, acesta poate fi obligat să plătească daune-interese. Depăşirea împuternicirii de către comisionar ori abaterea de la instrucţiunile comitentului nu atrag sancţiunea nulităţii actelor juridice încheiate cu terţul. Astfel de acte rămân valabile, dar îl vor obliga pe comisionar, afară de cazul în care sunt ratificate de către comitent.

• Contractul de intermediere se deosebeşte de mandatul cu sau fără reprezentare, inclusiv faţă de contractul de comision şi contractul de agenţie.

Față de contractele de comision și contractele de agenție, intermediarul nu este un mandatar al clientului, intermediarul nu negociază și/sau încheie acte juridice în numele și pe seama clientului, intermediarul obligându-se față de client să îl pună în legătură cu un terţ, în vederea încheierii unui contract.

• Contractul de agenție este înrudit cu cel de comison. De altfel, art. 2.095 Noul Cod Civil prevede că dispoziţiile referitoare la agenţie se completează cu prevederile referitoare la contractul de comision, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile, iar dacă agentul are şi puterea de a-l reprezenta pe comitent la încheierea contractelor, atunci regulile contractului de agenţie se completează în mod corespunzător cu cele privind contractul de mandat cu reprezentare.

Prin natura lor, cele două sunt contracte de mandat, dar există și diferențe între ele:

a). Activitatea de intermediere în baza contractului de agenţie are un caracter profesional şi de durată, iar nu un caracter ocazional, ca în cazul contractului de comision.

Această deosebire rezultă din dispoziţiile art. 2.072 Noul Cod Civil care prevăd că agentul este împuternicit „în mod statornic” să negocieze ori să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului, iar contractul de agenţie se încheie „pe durată determinată” sau „pe durată nedeterminată”.

b).  Agentul este un intermediar independent, pe când comisionarul acţionează strict la ordinele mandantului.

c).  Activitatea de intermediere bazată pe contractul de agenţie se caracterizează prin interesul comun al agentului şi comitentului în realizarea activităţii de interme

diere, în timp ce în cazul comisionului, activitatea se desfăşoară în interesul precumpănitor al mandantului.

d).  Spre deosebire de contractul de comision,  dacă părţile nu au prevăzut un termen, acesta încetează în termen de 3 ani de la încheierea lui, fiind deci un contract cu durată determinată, contractul de agenţie care continuă să fie executat de părţi după expirarea termenului se consideră prelungit de durată nedeterminată (art. 2088).