CONTRACTUL DE LEASING
9 minute • Elena Buzea • 13 august 2017
I. Reglementare
Contractul de leasing nu are natura unui contract independent, el constituind mereu o parte a operațiunii de leasing, o configurare a acestei operațiuni. Operațiunea de leasing este reglementată de OG 51/1997.
II. Operațiunea de leasing
Operațiunea de leasing este aceea prin care o parte denumita locator-finantator transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumite locatar-utilizator, la solicitarea acesteia din urmă, contra unei plăți periodice denumite rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing se obligă să respecte dreptul locatarului-utilizator de a opta pentru:
o cumpărarea bunului,
o prelungirea contractului de leasing fără a schimba natura acestuia,
o încetarea raporturilor contractuale.
De menționat este faptul că în cadrul contractului de leasing, locatorul-finanțator poate sau nu să fie proprietarul bunului care formează obiectul derivat al contractului de leasing. Astfel, se disting două situații:
1. Locatorul-finanțator este proprietarul bunului obiect derivat al contractului de leasing, iar operațiunea de leasing se încheie în momentul în care există acordul de voințe al părților(finanțator și utilizator) cu privire la aceasta;
2. Locatorul-finanțator nu este proprietarul bunului obiect derivat al contractului de leasing, caz în care se succed două operațiuni.
Pentru începutfinanțatorul primește și acceptă solicitarea viitorului utilizator cu privire la bunul pe care și-l dorește utilizatorul. Ulterior, finanțatorul încheie un contract de vânzare cu un furnizor, în urma căruia obține dreptul de proprietate asupra bunului ce urmează a face obiectul operațiunii de leasing ( de multe ori în această etapă utilizatorul transmite finanțatorului ce trăsături ar vrea să aibă bunul respectiv).
Apoi, cu privire la același bun, care a făcut obiectul contractului de vânzare încheiat între furnizor și finanțator, se perfectează operațiunea de leasing între finanțator și utilizator.
De reținut este faptul că utilizatorul nu este parte în contractul de vânzare încheiat între furnizor și finanțator, așadar nu există raport juridic între furnizor și utilizator.
III. Momentele la care se încheie operațiunea de leasing
Inițierea operațiunii de leasing există atunci când finanțatorul și utilizatorul ajung la un acord de voințe cu privire la faptul că între ei doresc să se producă efectele specifice OG 51/1997. Acest acord de voințe se formează prin cererea fermă a utilizatorului în acest sens, urmată de acceptarea de către finanțator.
În privința condițiilor de formă a contractului de leasing, nu este reglementată expres nicio condiție de validitate, constând în încheierea contractului în formă scrisă, fapt ce a generat în doctrină opinii diverse- că forma scrisă ar fi condiție de validitate a contractului, precum și opinia conform căreia aceasta nu contituie o condiție de validitate a contractului.
Cu toate acestea, făcând trimitere la art. 8 din OG. 51/97 se observă natura de titlu executoriu a contractului de leasing: ,,Art. 8. – Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”. Ținând cont că un astfel de contract constituie titlu executoriu, rezultă că este necesară materializarea într-un înscris a acordului de voințe dintre finanțator și utilizator.
IV. Tipuri de contracte de leasing
Conform OG 51/1997, contractele de leasing se împart în două categorii:
• contract de leasing financiar
• contract de leasing operațional
Contractul de leasing financiar– este acela care prevede expres în conținutul său transferul dreptului de proprietate de la finanțator la utilizator
Contractul de leasing operațional– este acela în care nu se prevede expres că se va transfera propietatea la finalul contractului de la finanțator la utilizator, la expirarea duratei contractuale existând cele trei posibilități ale utilizatorului: să cumpere bunul, să ceară continuarea contractului fără a schimba natura leasingului sau să ceară încetarea contractului de leasing.
De reținut este că prelungirea contractului de leasing este legală cât timp nu s-a schimbat natura leasingului, adică dacă inițial s-a încheiat un contract de leasing operațional, care nu prevede că utilizatorul devine proprietarul bunului la finalul contractului, dar după expirarea perioadei contractuale părțile vor să prelungească acest contract, dar să îl transforme în leasing financiar, prevăzând că la finalul noii perioade contractuale utilizatorul devine proprietarul bunului, nu este posibil.
De asemenea, distincția leasing financiar-leasing operațional are relevanță în materie fiscală, mai precis în privința deductibilității cheltuielilor.
Astfel:
În cazul leasingului financiar:- utilizatorul deduce în contabilitatea proprie cheltuielile cu amortizarea valorii bunului obiect al contractului de leasing precum și dobânda de leasing.
În cazul leasingului operațional: finanțatorul deduce în contabilitatea proprie cheltuilelile privind amortizarea bunului obiect al contractului de leasing, iar utilizatorul deduce rata de leasing(,,chiria” plătită finanțatorului în schimbul folosinței bunului).
Din punct de vedere fiscal, în raportul cu autoritățile publice, din momentul încheierii contractului de leasing este considerat proprietar utilizatorul (de exemplu utilizatorul va suporta sarcinile fiscale impuse la nivel local pentru autoturismul ce face obiectul contractului de leasing).
V. Părțile contractului de leasing
Părțile contractului de leasing poartă denumirea de finanțator, respectiv utilizator.
Finanțatorul– este partea care transmite folosința bunului către utilizator. Aceasta poate sau nu să fie proprietar al bunului ce face obiectul contractului de leasing. Reiterăm faptul că în cazul în care nu este proprietarul bunului, va încheia un contract de vânzare cu privre la acest bun cu un furnizor, raport contracual existând numai între finanțator și furnizor, nu și între furnizor și utilizator.
De reținut este faprul că în conformitate cu OG 51/1997, finanțatorul trebuie să fie o societate de leasing.
Utilizatorul– este persoana care dorește să obțină folosința unui bun printr-un astfel de contract, la finalul acestuia putând chiar să opteze pentru a cumpăra bunul, plătind o valoare reziduală.
VI. Obligațiile finanțatorului
Obligațiile finanțatorului sunt reglementate prin art. 9, acestea sunt:
• Să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri
• Să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de utilizator in condițiile expres formulate de către utilizator.
• Să încheie contractul de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia drepturile ce derivă din contractul de vânzare cu exceptța dreptului de dispoziție asupra bunului. În legatură cu aceasta obligație, trebuie observat faptul ca utilizatorul va avea o acțune directă împotriva furnizorului pentru reclamațiile privind livrarea, calitatea, asistența tehnică și service-ul necesar. Utilizatorul este un detentor al bunului si cu toate acestea el poate exercita actiunile posesorii față de terți , conform art. 12.
• Să garanteze utilizatorului linistita folosință a bunului. Aceasta obligație trebuie pusă în legatură cu faptul că potrivit contractului de leasing finanțatorul păstreaza dreptul de dispoziție asupra bunului potrivit art.9 lit c). În privinta drepturilor transmise de catre finanțator către utilizator, finanțatorul este exonerat de orice răspundere potrivit art.12 lit a).
• Să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului constând în cumpărarea bunului, prelungirea contractului de leasing făra schimbarea naturii acestuia sau încetarea raporturilor contractuale.
• Să asigure bunul care face obiectul oprețiunii de leasing.
VII. Obligațiile utilizatorului
Obligațiile utilizatorului sunt:
• Să efectueze recepția și să primească bunul.
• Să exploateze bunul conform intrucțiunilor elaborate de către furnizor.
• Să asigure instruirea personalului desemnat să-l exploateze.
• Să nu greveze cu sarcini bunul ce face obiectul operatiunii de leasing decât cu acordul finanțatorului.
• Să nu schimbe locul ce a fost declarat pentru bunul ce face obiectul operațiunii de leasing decât cu acordul finanțatorului.
• Să nu aducă modificări bunului ce face obiectul operatiunii de leasing decât cu acordul finanțatorului.
• Să achite sumele datorate conform contractului de leasing.
• Să suporte toate obligatiile ce decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pieirii sau avarierii bunului din cauze fortuite. În situatia în care intervine pierderea sau avarierea unui bun din cauze fortuite, utilizatorul va continua achitarea ratelor de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing , conform art. 10
• Să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.
• Să îl informeze pe finanțator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terț
.
VIII. Răspunderea părților în contractul de leasing
Răspunderea partilor este reglementata in Cap. IV din OG 51/97 din acest capitol rezultând următoarele :
• Neexecutarea obligației utilizatorului de a primi bunul dă dreptul finanțatorului de a rezilia contractul de leasing.
• Neexecutarea obligației utilizatorului de a plăti integral rata de leasing timp de 2 luni consecutive, dă dreptul finanțatorului de a rezilia contractul de leasing. Efectul rezilierii este reprezentat de restituirea bunului si plata tuturor sumelor datorate pană la data restituirii în temeiul contractului de leasing
• Nerespectarea obligației finanțatorului de a respecta dreptul de opțiune al utilizatorului exprimat în sensul cumpărării bunului dă dreptul utilizatorului de a solicita daune-interese sau de a solicita instanței să pronunțe o hotărare judecatorească ținând loc de act de vânzare.
Dacă prima și ultima dintre sancțiuni nu comportă discuții, cea de-a doua atrage atenția prin efectul pe care îl produce. Astfel, față de prevedrile OG 51/97 (art.15) și având în vedere că trebuie să constituie o sancțiune în adevăratul sens al cuvântului, considerăm că pe lângă restituirea bunului, utilizatorul va trebui să plătească și toate sumele datorate, dar nu până la data restituirii, ci până la încetarea prin ajungerea la termen a contractului de leasing. În caz contrar, s-ar putea favoriza ușor o serie de manopere frauduloase din partea utilizatorului.
