pexels cottonbro 7341892 2

Cum ar trebui să răspundă Simon Leviv, cel care te duce de nas pe Tinder?

9 minute • Gogolos Alexandra • 05 iunie 2022


Vizionatul documentar de pe Netflix (The Tinder Swindler) al producătoarei Felicity Morris urmărește povestea mai multor femei care au fost înșelate de către același bărbat și care se pretindea miliardar. Destinele femeilor devin încrucișate ca urmare a faptelor acestui bărbat, Simon Leviev, care escroca femei, prin intermediul aplicației de întâlniri Tinder, pentru ca el să ducă o viață opulentă.

Dar cine este Simon Leviev?

Simon Leviev, cetățean israelian, care se folosea de acest nume fals pentru a fi asociat cu Lev Leviev, un miliardar israelian din industria diamantelor, a reușit să sustragă aproximativ 10 milioane de euro de la femeile pe care le aborda pe Tinder. Folosea multe nume, numele său real fiind Yehuda Hayut, escroc încă din adolescență. În 2011 era suspectat că ar fi furat un cec de la angajator și trebuia să se prezinte la tribunal, dar a fugit din țara prin falsificarea unui pașaport.

Cum reușea Simon Leviev să ducă de nas femeile pe Tinder?

Împreună cu asociatul său, Peter, Simon Leviev , prin intermediul aplicației Tinder, își dădea întâlniri cu diverse femei pe care le invita în locații scumpe, impresionante, era atent la toate detaliile și clădea astfel, încetul cu încetul, o relație bazată pe încredere oarbă din partea victimelor. Ulterior, inventa povești și trimitea victimelor fotografii și filmulețe cu bodyguardul său (Peter), bătut de către “dușmanii lui” care îl urmăreau. Motivul perfect pentru a justifica imposibilitatea de a-și folosi cardurile de credit (teama de a nu fi găsit de acești așa-ziși dușmani). În final, cerea bani femeilor pentru a putea duce mai departe “afacerea”, să zboare dintr-o țară în alta în scop profesional, când în realitate se întâlnea în secret cu alte femei care deveneau și ele victime la rândul lor. Banii nu mai ajungeau niciodată înapoi la femeiele de la care îi “împrumutase”.

Dintre multitudinea de victime ale acestui pretins Simon Leviev, trei dintre ele au dorit să apară în documentar pentru a ajuta alte potențiale victime.

Pentru ce poate răspunde Simon Leviev?

Așadar, pentru ce poate răspunde Simon Leviev , conform speței, potrivit Codului Penal român?

În speța descrisă ar fi incidente mai multe infracțiuni: înșelăciune, fals privind identitatea, falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, șantaj, amenințare, aflate în concurs. Le vom aborda pe fiecare în parte în cele ce urmează.

  • Infracțiunea de înșelăciune

Art. 244 C. Pen. (Infracțiunea de Înșelăciune) cuprins în CAPITOULUL III din Titlul II (Infracțiuni contra patrimoniului) reglementează faptul că inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos nepatrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Alin. (2) prevede că “Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplica regulile privind concursul de infracțiuni”, iar alin. (3) prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală. Se poate observa că primul alineat reglementează varianta tip, în timp ce al doilea reglementează o variantă agravată prin introducerea condiției de realizare prin mijloace frauduloase (nume sau calități mincinoase) a infracțiunii.

Diferența dintre cele două variante constă în faptul că în varianta tip este vorba despre o simplă viclenie, păcălire din partea autorului, el nu se ajută de mijloace frauduloase, în timp ce în varianta agravată, autorul se folosește de mijloacele frauduloase. (Valerian Cioclei, Editura C. H. Beck, Drept penal. Partea specială I, 2021, Ediția 6, pag. 367-376)

Raportat la speța noastră, încadrarea corectă ar fi pe varianta agravată a infracțiunii de înșelăciune, deoarece Simon Leviev a indus în eroare femeile prin folosirea unei calități mincinoase, respectiv fiul bogatului magnat al diamantelor Lev Leviev, și a creat o imagine deformată asupra realității din cauza căreia s-a produs, ulterior, o pagubă în patrimoniul victimelor (sumele de bani). Ceea ce se urmărește prin incriminarea acestei infracțiuni este protejarea raporturilor de drept patrimonial între subiecți, raporturi ce trebuie să se bazeze pe buna-credință și încrederea reciprocă dintre aceștia. Tot în cadrul variantei agravate se prevede faptul că se va reține un concurs de infracțiuni dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune. Așadar, constituie mijlocul fraudulos o infracțiune în speță?

  • Infracțiunea de fals de identitate

Da. Se încadrează pe Art. 327 C. Pen. (Falsul privind identitatea) în CAPITOLUL III din Titlul VI (Infracțiuni de fals) care prevede: “Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.“. Varianta agravată de la alin. (2) prevede o pedeapsa mai ridicată, respectiv închisoarea de la unu la 5 ani, în situația în care prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea unei identități reale a unei persoane.

Așadar, pentru existența infracțiunii de fals privind identitatea trebuie îndeplinite anumite condiții:

  • prezentarea sub o identitatea falsă să se facă față de o persoana prevăzută de Art. 175 C. Pen. intitulat “Funcționar public”,
  • să se facă prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare și
  • să aibă ca scop inducerea în eroare a funcționarului public, în vederea producerii unei consecințe juridice. (C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Editura C.H. Beck, Drept penal. Partea specială II, 2019, Ediția 3, pag. 418-424) .

Condițiile sunt îndeplinite, spre exemplu: Simon Leviev prezenta frecvent pașaportul falsificat (folosire frauduloasă a actului de identificare) poliției de frontieră (face parte din categoria funcționarilor public) pentru a călători dintr-o țară în alta în mod ilegal, fiind în același timp și căutat de poliție sub numele său real (consecință juridică).

Deși sunt întrunite și condițiile infracțiunii de uz de fals (Art. 323 C. Pen. care prevede “Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.”), modalitatea în care este reglementată în prezent infracțiunea de fals de identitate nu permite reținerea unui concurs de infracțiuni. Prin urmare, infracțiunea de uz de fals va fi absorbită de infracțiunea de fals de identitate, deoarece folosirea înscrisului, știind ca este fals, a ajutat la crearea unei identități false. Practic, prin elementele infracțiunii de uz de fals s-au realizat o parte din elementele infracțiunii de fals de identitate.

  • Infracțiunea de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată

Despre infracțiunea de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată se poate spune că este incidentă în cazul de față, raportându-ne la cecul dat uneia dintre victime pentru a-și plăti datoria, cec ce nu a putut fi validat. Cecul face parte din categoria instrumentelor de plată. Acesta poate fi falsificat fie prin semnarea și ștampilarea lui în numele societății comerciale, între făptuitor și societatea în numele căreia fusese emis cecul neexistând raporturi juridice, fie prin contrafacerea unui cec după cel tipizat aflat în circulație. (C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Editura C.H. Beck, Drept penal. Partea specială II, 2019, Ediția 3, pag. 333-340)

Falsificarea nu presupune doar contrafacerea tipizatului, deci chiar dacă Simon Leviev a contrafăcut un cec după cel tipizat sau nu a realizat această operațiune, dar s-a folosit de formularele tipizate (aflate în circulație) și le-a completat (fără drept), se va reține această infracțiune.

  • Infracțiunea de șantaj și infracțiunea de amenințare

În legătură cu victimele (care au și făcut publică povestea) se poate spune că, raportat la telefonul primit de una dintre ele prin care Simon îi spunea că va plăti, nu doar financiar, dacă îl trădează, se reține infracțiunea de șantaj în varianta tip (Art. 207 C. Pen.). Șantajul presupune constrângerea unei persoane să dea, să facă sau să nu facă ceva. În cazul de față este vorba de o constrângere morală (prin amenințare, deci se va absorbi infracțiunea de amenințare în cea de șantaj) de a nu face ceva, de a se abține de la o acțiune (femeia era constrânsă să nu-l “trădeze”), constrângere ce trebuie să fie aptă să insufle victimei o stare de temere. (Valerian Cioclei, Editura C. H. Beck, Drept penal. Partea specială I, 2021, Ediția 6, pag. 144-149)

Celălalt telefon, către cealaltă victimă, prin care i se aduce la cunoștință faptul că fiecare acțiune are o consecință, apelul fiind încheiat prin “Ai grijă!”, poate fi calificat drept temei pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii de amenințare (Art. 206 C. Pen.).

Dar care e diferența dintre prima faptă (șantaj) și cea de a doua (amenințare) ? În prima ipoteză, victima este constrânsă să nu facă ceva prin amenințare (șantaj=amenințare+”nu mă trăda”), în timp ce, în cea de-a doua ipoteză, victimei i se transmite un mesaj privind un pericol pe care aceasta îl poate suferi, mesaj care este de natură să producă o stare de temere. Spre exemplu, există o diferență între “Te omor!” ( amenințare) și “Dacă nu-mi aduci banii, te omor!” (șantaj).

Concluzie

În final, Simon a fost prins în încercarea de a fugi, sub un alt nume, din țară, cu un pașaport fals dar, spre norocul sau ghinionul lui, judecata nu a fost guvernată de legea română.

Fotografie creată de cottonbro, de pe platforma Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.