Curtea Constituțională – de la mic, la mare
3 minute • Autor Necunoscut • 20 noiembrie 2017
Mihail-Alexandru Enache, student in anul II la Facultatea de Drept, Universitatea din București și la Colegiul juridic franco-roman de studii europene ne povestește despre experiența sa la Curtea Constituțională a României, vorbind despre imbinatul utilului cu placutul.
“Primul contact cu acest univers, cel al justiției, a avut loc acum două veri, într-un birou de executor judecătoresc, însă astazi am să va scriu despre experiența mea în instanța de contencios constituțional a României, atat de titrată și în presa.
Am menționat că primul meu loc de practică a fost la un birou de executor judecatoresc, tocmai pentru că supuneam (conștient sau inconștient) unei comparații cele doua medii: privat și public. În prima zi la Curte, nu aș fi crezut că nivelul de lucru este unul atât de dinamic și intens. Deși este o instanță superioară, unde dosarele sunt deja “filtrate”, iar numărul lor nu este atat de mare, importanța cu care este învestită fiecare cauză este lesne de sesizat. Motivele sunt simple: aici orice dosar se poate traduce printr-un impact asupra unui numar nedeterminat și enorm de subiecte de drept din toată țara, dacă este declarată neconstituțională norma respectivă.
Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost echipa cu care am lucrat. Am fost aproximativ 10 studenți. Fiecare a avut o tema de cercetare diferită, la alegere. Eu am avut de redactat un referat despre jurisprudența Curții Constituționale în domeniul interceptarii, însă au fost si alte teme de interes, precum libertatea religioasa etc. Pentru a lega munca de aici cu Colegiul juridic de studii europene, m-am documentat și din jurisprudența CEDO, care este, in mare parte, respectată de jurisdicția din România. Pentru a ne asigura că munca era calitativă, un magistrat-asistent ne verifica și indruma zilnic. Aici am invatat despre forma unui referat, nu neaparat despre fond, căci aveam libertatea totala de a alege spețe, articole etc.
Un alt punct interesant era participarea în cadrul ședințelor Curții, pentru că am vazut exact cum își susțin avocații pledoariile, cum pun concluzii reprezentanții Ministerului Public, cum dirijează președintele Curții procesul și așa mai departe. Fiind o perioadă politică încărcată în vara 2017 cu sesizari din parte unor actori instituționali, unele ședințe aveau caracter secret. Atunci când auzeai “Va rog să vă ridicați, intra Curtea” si ii vedeai pe cei 9 “ințelepți”, așa cum sunt denumiți în doctrina franceză, aveai sentimentul că ceea ce se întâmpla în sala este cu adevarat important. Și chiar era.
Programul era unul obișnuit pentru o instituție publică, de la orele 9 până la orele 16, timp în care ne întâlneam cu un îndrumător de dimineață pentru a vedea ce urmează să se întâmple în ziua respectivă, mergeam la ședințe, ne documentam pentru referat în biblioteca Curții, iar la finele zilei, un magistrat-asistent sosea pentru a-i pune întrebări de orice fel – fie din cadrul ședinței, fie de actualitate.
Ceea ce am remarcat aici este ca punctualitatea este extrem de importantă, rigurozitatea cu care lucram la fel, iar viziunea noastra trebuie să fie una a “micilor pasi”- o metoda funcționalistă prin care studenții abordează cariera prin toate etapele sale. Și, poate cel mai important, întotdeauna trebuie sa căutăm acele expresii umane, pentru că “ubi societatis, ibi jus”.”