DECIZIA 600/2005
6 minute • Miruna Casiana Dumitrașcu • 05 mai 2018
| 1. | Autorul sesizãrii | Identificãm un numar de 28 de senatori care sesizeazã Curtea Constituționalã a României. |
| 2. | Obiectul sesizãrii | Cei 28 de senatori sesizeazã Curtea Constituționalã a României cu privire la verificarea conformitãții cu legea noastrã fundamentalã a Legii pentru reglementarea situației juridice a unor bunuri care au aparținut fostului suveran al României, Mihai I. |
| 3. | Motivarea sesizãrii | Autorii sesizãrii susțin cã legea invocatã prezintã vicii de constituționalitate, încâlcând mai multe prevederi, urmând a se pronunța pentru fiecare în parte: è ART. 1 ALIN.(3) și ART.44, ALIN.(1), (2) Se aratã cã este vorba despre bunurile care au aparținut domeniului coroanei, adicã proprietatea publicã a statului, nu privatã, iar fostul rege Mihai I NU este supus la acordarea unor reparații. De altfel, dacã acesta ar fi putut sã pretindã anumite bunuri, atunci s-ar fi produs o nedreptate fațã de ceilalți cetãțeni care au avut bunuri confiscate sau expropriate. è ART.1 ALIN.(2),(3) și ART.44 ALIN.(1), (2) Având în vedere cã forma noastrã de guvernãmânt este republica, nu se poate vorbi despre formulãri precum “Principesa Margareta și Principele Radu” în condițiile în care NU existã titluri nobiliare. De asemenea, dreptul la moștenire este recunoscut doar fiicei și sotului acesteia, NU și celorlalți moștenitori rezervatari. è ART.4 ALIN.(2) și ART.16 ALIN.(1), (2) Legea creeazã un regim privilegiat pentru fostul suveran și pentru o parte din familia sa. è ART.136 ALIN.(4) Cum proprietatea publicã a statului este inalienabilã, nu a fost respectatã aceastã prevedere deoarece Vila Cavaleri trece din proprietate publica în proprietate privatã a statului, apoi fiind retrocedatã în naturã fostului rege Mihai I. Se conferã un drept de folosințã gratuitã pentru fostul suveran și o parte a familiei sale asupra unor proprietãți, ceea ce este inadmisibil pentru cã bunurile proprietate publicã pot fi date în folosințã gratuitã doar instituțiilor de utilitate publicã, iar persoanele în cauzã NU sunt o astfel de instituție. è ART.137 ALIN.(2) Moneda naționalã este leul, iar în lege se prevede o despãgubire calculate în euro. |
| 4. | Decizia Curții Constituționale | Se constatã cã legea supusã examinãrii este neconstituționalã. |
| 5. | Motivarea deciziei Curții Constituționale | Curtea Constituționalã se va pronunța referitor la aspectele invocate: è Legea supusã controlului are caracter individual, adicã NU se aplicã unui numãr nedeterminat de persoane, care, de altfel, este și scopul acestui act normativ. Chiar dacã fostul rege Mihai I reprezintã o personalitate demnã de respect și chiar dacã legiuitorul are dreptul de a deroga de la dreptul comun, se poate realiza doar printr-o reglementare cu caracter normativ. Astfel, NU se poate institui un regim juridic reparatoriu pentru o singurã persoanã având în vedere cã legea fudamentalã NU permite sã se poatã institui unul, ba chiar interzice prin intermediul principiului egalitãții în fața legii. è Legea are caracter unilateral,unde legiuitorul prevede conținutul și forma ce sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relații sociale și de specificul acestuia. În spețã NU este vorba despre o realitate socialã, ci despre o prealabilã înțelegere între fostul suveran și Guvern, sub forma unei oferte și a unei acceptãri. Oferta reprezintã comunicarea pretențiilor fostului suveran fațã de statul roman și propunerea de soluționare amiabilã a unora dintr acestea, iar acceptarea face referire la titlul de creditor al statului ce îl deține fostul suveran, se rețin doar obligațiile pe care le are statul fațã de acesta. Astfel, legea devine un act unilateral în sensul în care instituie obligații doar pentru una dintre pãrți și prin prisma genezei sale. Oferta și tranzacția finalizatã NU sunt consemnate în inscrisuri realizate pe baza unor exigențe legale imperative. Oferta implicã o renunțare ce poate fi emanatã de la titular sau de la un mandatar. Dar mandatarul fostului suveran, Andrew Popper, NU a îndeplinit condițiile sau nu a fãcut dovada în acest sens. Tranzacția nu a fost întocmitã în formã scrisã și astfel atât oferta, cât și tranzacția sunt lipsite de eficiențã juridicã. Domeniul Peleș nu mai aparținea fostului rege, așa cum reiese din titlul Legii, deci nu mai deține prerogativa dispoziției, în sensul în care sã poatã renunța la el, iar redobândirea acesteia presupunea redobândirea titlului de proprietate, ceea ce legea nu prevede metoda pe care a promovat-o domnul Andrew Popper în scrisoare. Despãgubirile bãnești pe care le instituie legea nu au correspondent pentru cã nu se poate renunța la ceva ce nu îți aparține deoarece nu s-a efectuat un act de renunțare asupra domeniului. è Între cele douã pãrti, fostul suveran și Ministerul Finanțelor Publice, se incheie o tranzacție ce are ca scop prevenirea sau stingerea unui proces. Fostul suveran cere sã I se restituie bunurile pe care statul și le-a apropriat in mod abuziv și se realizeazã anumite tranzacții pentru a preveni un process se care urma sã ia act printr-o hotãrâre adoptatã de Guvern. Fiind un act de aplicare, urma sã reglementeze regimul juridic al unui anumit bun sau al anumitor bunuri cu caracter litigious, dar Guvernul opteazã pentru o altã rezolvare și își limiteazã rolul la acela de initiator al unui proiect de lege. Din moment ce Parlamentul și-a arogat competența legiferãrii în acest sens, s-a încãlcat principiul separației și echilibrului în stat. è Legea contravine principiului accesului liber la justiție întrucât nu se permite controlul judiciar la care se putea apela. è Atribuirea folosinței gratuite a domeniului Peleș fostului suveran este neconstituționalã deoarece, chiar daca fostul rege este abilitat legal sã desfãșoare o astfel de activitate, aceasta nu legitimeaza atribuirea folosinței gratuite a imobilelor în cauzã, de vreme ce titularul nu este o instituție de utilitate publicã, aceeași ipotezã fiind valabilã și pentru dreptul de folosințã viagerã gratuitã asupra palatului Elisabeta în favoarea principesei Margareta și a principelui Radu. |
