Template avocatoo

DECIZIA Nr. 606 din 22 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) şi art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă

9 minute • Monitorul Oficial • 03 ianuarie 2017


DECIZIA Nr. 606 din 22 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) şi art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă

Emitent CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Valer Dorneanu – preşedinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ştefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) şi art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorin Crăciun în Dosarul nr. 388/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.713D/2015.

2.    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.    Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise în susţinerea admiterii acesteia. De asemenea, solicită judecarea cauzei in lipsă.

4.    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate face o descriere a situaţiei de fapt, fiind nemulţumit că hotărârea instanţei i-a fost comunicată doar la domiciliul ales. Autorul excepţiei nu formulează critici de neconstituţionalitate, ci doar aminteşte practica instanţelor de judecată cu privire la modul de comunicare a hotărârilor şi analizează textele de lege criticate prin prisma unor interpretări proprii. Având în vedere acestea, apreciind că aspectele invocate excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind inadmisibilă. CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.    Prin Încheierea din 17 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 388/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) şi art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorin Crăciun într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei decizii a Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a admis apelul formulat de partea pârâtă.

6.    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că hotărârea a fost legal comunicată la domiciliul procesual ales şi nu efectiv şi la domiciliul părţii indicat în acţiune. Astfel, se apreciază că art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă este neconstituţional dacă revizuientului nu i-a fost comunicată personal decizia a cărei revizuire a solicitat-o imediat după pronunţarea hotărârii, iar art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţional dacă se interpretează că este îndeplinită cerinţa comunicării acesteia la domiciliul procesual ales pe parcursul desfăşurării procesului, şi nu efectiv la domiciliul părţii.

7.    Se mai arată că hotărârea care se pronunţă semnifică terminarea procesului, iar comunicarea acesteia trebuie efectuată atât la domiciliul părţii, cât şi la cel ales al acesteia.

8.    Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate reprezentând norme de procedură care reglementează obligaţia de comunicare a hotărârii de către instanţă din oficiu, precum şi termenul de motivare a cererii de revizuire, respectiv sancţiunea nerespectării acestui termen.

9.    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10.    Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să nesocotească exigenţele drepturilor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, dau expresie regulilor constituţionale amintite, prin aceea că, pe de o parte, conferă părţilor posibilitatea de a cunoaşte efectiv actul jurisdicţional, iar, pe de altă parte, concură, prin reglementarea riguroasă a condiţiilor privind motivarea revizuirii, la satisfacerea imperativului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.

11.    Avocatul Poporului consideră că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci urmăreşte, în realitate, modificarea soluţiei legislative în sensul ca hotărârea să fie comunicată nu numai la domiciliul ales al justiţiabilului, dar şi la domiciliul efectiv al acestuia. De asemenea, arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate s-a limitat doar la o simplă enumerare a unor dispoziţii din Legea fundamentală. Din această perspectivă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă, soluţionarea sa excedând competenţei Curţii Constituţionale.

12.    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13.    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14.    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 427 alin. (1) şi art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins:

–    Art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii.”;

–    Art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.”

15.    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) potrivit cărora Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16.    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a stabilit că excepţia de neconstituţionalitate are o anumită structură inerentă şi intrinsecă care cuprinde trei elemente, respectiv textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea relaţiei de contrarietate între cele două texte. Însă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

17.    În cauza de faţă, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură care consacră regula obligativităţii comunicării hotărârilor judecătoreşti din oficiu părţilor, respectiv instituie reglementări privind motivarea revizuirii şi sancţiunea nerespectării acestora. Or, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză cuprinde în mod formal toate cele trei elemente ale sale, motivele invocate în susţinerea acesteia nu au nicio legătură cu textele legale criticate, critica referindu-se la o soluţie legislativă reglementată, de altfel, prin alte texte ale Codului de procedură civilă.

18.    În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 427 alin. (1) şi art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât nu este motivată aşa cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, pentru a căror respectare motivele de constituţionalitate trebuie să aibă legătură cu textul criticat. Curtea nu poate să se autosesizeze şi să îşi exercite controlul de constituţionalitate cu privire la alte texte legale, instanţa de contencios constituţional pronunţându-se numai in limine litis (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009).

19.    Totodată, Curtea reţine că modul de comunicare a actelor procedurale şi verificarea respectării termenelor procedurale reprezintă chestiuni ce ţin de competenţa instanţei de judecată, aceasta având atributul aplicării şi interpretării normelor legale la cauza dedusă judecăţii, iar potrivit art. 186 din Codul de procedură civilă, partea interesată care a pierdut un termen procedural poate obţine repunerea în termen, dacă face dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

20.    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) şi art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorin Crăciun în Dosarul nr. 388/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.