Diferența dintre capacitatea de folosință și de exercițiu a persoanei fizice
8 minute • Stinga Raluca • 20 decembrie 2023
Zi de zi interacționăm cu cei din jur, iar multe dintre aceste interacțiuni devin, din perspectiva legii, raporturi juridice – vinzi, cumperi, moștenești, te căsătorești și așa mai departe. În toate aceste raporturi apari ca subiect de drept.
Subiectele de drept, ca să se manifeste în raporturile dintre ele în mod valabil, adică să producă efectele dorite, trebuie să îndeplinească anumite condiții prevăzute de lege. Astăzi discutăm despre o astfel de condiție cerută de lege pentru subiectele de drept, anume capacitatea civilă.
Ce înseamnă capacitatea civilă? Folosință versus exercițiu
Capacitatea civilă are două componente:
📌 capacitatea de folosință, adică aptitudinea juridică a persoanei de a avea drepturi și obligații civile ⇒ art. 34 din Codul Civil
📌 capacitatea de exercițiu, adică aptitudinea juridică a persoanei de a încheia singură acte juridice civile ⇒ art. 37 din Codul Civil
(G. Boroi, Curs de drept civil. Partea generală, ediția a III-a, Ed. Hamangiu, 2021, pagina 119)
Așadar, ea nu se referă la aptitudinile persoanelor de a realiza diverse acțiuni sau activități (mersul pe bicicletă), adică acele aptitudini care țin de puterea fizică sau priceperea omului. Capacitatea civilă înseamnă o aptitudine juridică, deci recunoscută de sistemul de drept.
Capacitatea de folosință
Potrivit Codului Civil, orice persoană fizică are capacitate de folosință (art. 28 alin. (2) teza I). Aceasta începe la nașterea persoanei fizice și încetează la decesul acesteia. Adică poți avea drepturi și obligații pe întreg parcursul vieții.
Deoarece această formă a capacității este cea care oferă individului calitatea de subiect de drept legea civilă îi acordă o mare protecție. De aceea, nu putem renunța la capacitatea de folosință nici total, nici parțial.
Excepția incapacității
La regula potrivit căreia orice persoană fizică are capacitate de folosință legea civilă stabilește și anumite limitări. Astfel, prin excepție, subiectului de drept i se poate interzice să aibă o anumită categorie de drepturi sau îndatoriri.
Spre exemplu:
❌ minorii nu pot încheia donații, nici singuri și nici prin reprezentant;
❌ persoanele juridice nu pot încheia acte care țin exclusiv de persoanele fizice, cum sunt adopția, căsătoria.
Capacitatea de exercițiu
Dacă la capacitatea de folosință am lămurit că toate persoanele se bucură de aceasta, nu toate persoanele fizice au și capacitate de exercițiu. În traducere, nu toată lumea poate să dobândească drepturi și să își asume obligații prin acte juridice.
Haide să vedem împreună despre ce tipuri de acte vorbim în principal ca să putem analiza apoi cine și cum le încheie:
🛠️ acte de conservare → sunt acte necesare, pe care le încheiem pentru a evita pierderea sau devalorizarea unui drept patrimonial (adică un drept care poate fi evaluat în bani).
Spre exemplu, contractul pe care îl închei cu o firmă care îți va repara acoperișul care e pe cale să cadă e considerat act de conservare deoarece prin el urmărești să menții valoarea bunului tău, adică a casei. Într-o situație ca aceasta, în lipsa acoperișului, ploaia ar fi putut distruge întreg interiorul casei. Deși reparația presupune un cost, impactul asupra patrimoniului tău este pozitiv deoarece este prevenită o pagubă mai mare.
♟️acte de administrare → sunt acte prin care exploatăm economic bunurile noastre, fără să le înstrăinăm.
Spre exemplu, contractul de închiriere a unui bun este un mod de a-l exploata economic deoarece, odată ce l-ai închiriat, vei obține periodic o sumă de bani numită chirie.
🤝 acte de dispoziție → este vorba de acte de înstrăinare a bunurilor (transmiți proprietatea bunului altcuiva) sau grevarea acestora cu drepturi reale (spre exemplu, folosești bunul ca să garantezi un credit printr-o ipotecă). Practic, orice act care nu intră în primele două categorii se regăsește aici.
Spre exemplu, astfel de acte sunt vânzarea, donația, ipotecarea bunului.
Acum că am văzut, în linii mari, despre ce acte vorbim, haide să analizăm și ce persoane le pot încheia.
Putem să diferențiem aici trei categorii de persoane:
👉 persoane care au capacitate de exercițiu deplină, care
- se dobândește la majorat, adică la împlinirea vârstei de 18 ani, sau prin căsătorie, care este permisă de la vârsta de 16 ani de către minorul care a obținut un aviz medical, încuviințarea părinților sau a tutorelui său și autorizarea instanței de tutelă;
- persoanele care au capacitate deplină de exercițiu pot încheia orice acte juridice, personal și singure;
- încetează:
- la decesul persoanei;
- prin punerea sub interdicție judecătorească;
- dacă a fost dobândită înainte de majorat prin căsătorie, iar căsătoria este anulată înainte ca minorul să împlinească 18 ani și acesta a fost de rea-credință (spre exemplu, s-a căsătorit întocmai ca să obțină capacitate de exercițiu deplină) acesta va pierde capacitatea de exercițiu până la majorat sau până la o nouă căsătorie înaintea majoratului).
👉 persoane care au capacitatea de exercițiu restrânsă
- este recunoscută de lege pentru minorul care a împlinit 14 ani (deci cu vârsta între 14 și 18 ani) și pentru majorul ocrotit prin consiliere judiciară;
- el poate participa la încheierea actelor juridice, dar, de regulă, are nevoie de permisiunea prealabilă a părintelui sau tutorelui, iar în unele cazuri are nevoie și de autorizarea instanței de tutelă. Cu alte cuvinte, actul e încheiat personal, dar nu și singur. (este cazul, spre exemplu, al actelor de dispoziție);
- minorul care are capacitate de exercițiu restrânsă poate încheia singur:
- acte de conservare;
- acte de administrare care nu îl prejudiciază;
- acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii actelor;
- acte juridice care privesc munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa.
👉 persoane care nu au capacitate de exercițiu
- sunt lipsite de capacitate de exercițiu persoanele care nu au împlinit vârsta de 14 ani și persoanele care beneficiază de tutelă specială (adică acele persoane care suferă de o deteriorare totală sau parțială a facultăților mintale și care au nevoie să fie reprezentate);
- ca regulă, pentru aceste persoane actele juridice se încheie în numele acestora de către reprezentantul lor legal (părinte, tutore sau curator special);
- prin excepție, persoanele lipsite de capacitate pot încheia singure anumite acte prevăzute de lege, cum sunt actele de conservare și actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii actelor (spre exemplu, minorul sub 14 ani își cumpără rechizite școlare sau un bilet de călătorie pentru transportul în comun);
- o altă excepție se întâlnește atunci când nici reprezentantul nu poate încheia anumite acte pentru cel lipsit de capacitate. În anumite cazuri, acesta are nevoie suplimentar și de autorizarea instanței de tutelă și avizul consiliului de familie (spre exemplu, tutorele nu poate să încheie fără aceste autorizări acte de înstrăinare).
Ce se întâmplă dacă aceste reguli nu sunt respectate?
Dacă au fost încheiate acte fără respectarea condițiilor legate de capacitatea de exercițiu sancțiunea care intervine este, în principiu, nulitatea relativă a actului juridic, chiar fără să fie dovedită existența unui prejudiciu.
Dar, Codul Civil prevede și posibilitatea ca atunci când s-a încheiat un contract între un incapabil și o persoană capabilă să contracteze și acesta produce un prejudiciu pentru incapabil, partea capabilă va putea cere să fie menținut contractul, dar să îi fie redusă sau majorată corespunzător propria prestație. (art. 46 alin. (3) Cod Civil). Practic, ca să nu mai fie anulat contractul, acesta va fi adaptat, adică prejudiciul care poate să fie creat incapabilului ar putea fi înlăturat prin echilibrarea prestațiilor.
Concluzii
Ei bine, acum că am văzut, în mare, ce înseamnă capacitatea civilă, haide să recapitulăm pe scurt esențialul.
Capacitatea civilă are două componente. Prima este capacitatea de folosință, pe care orice persoană o are de la naștere și până la moarte, ca regulă. Ea presupune că persoana fizică poate avea drepturi și obligații civile, indiferent de unde le dobândește (acte juridice sau fapte juridice).
A doua este capacitatea de exercițiu, pe care o dobândim la majorat sau între 16 și 18 ani prin căsătorie (deci, anticipat). Iar aceasta presupune că persoana fizică poate să dobândească drepturi și să își asume obligații prin acte juridice, dar nu uita și situațiile speciale pe care ți le-am prezentat mai sus, adică lipsa capacității sau capacitatea de exercițiu restrânsă.Mai limpede? Ca să discutăm și despre alte nelămuriri scrie-ne pe avocatoo.ro și haide să traducem legaleza împreună.
Fotografie de CQF-Avocat pe Pexels.
