pexels photo 90807

Dreptul de autor: revânzarea copiilor fizice de siguranţă pentru programe software

7 minute • Cristiana-Maria Druță • 01 ianuarie 2017


Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că fapta de a vinde o copie fizică de siguranţă pentru un program de calculator este o încălcare a drepturilor de autor, chiar și atunci când originalul a fost stricat, pierdut sau distrus.

Context

Dreptul de a reproduce sau de a autoriza reproducerea permanentă sau temporară a programelor pentru calculatoare, în orice mod și sub orice formă, în tot sau în parte, atunci când încărcarea, afișajul, funcționarea, transmiterea de date sau spațiul de stocare a programului trebuie să fie reprodus, este condiționat de acordul autorului.

În cadrul Uniunii Europene, prima vânzare a unei copii a programului,  efectuată de către autorul programului sau cu acordul acestuia, epuizează dreptul de a  distribui acea copie în acelaşi teritoriu, cu excepția cazului în care există un drept  de a  controla viitoare închirieri ale acelui program sau ale unei copii.

Crearea unei copii de siguranţă de către o persoană ce are dreptul de a folosi acel program nu poate fi interzisă prin contract, în măsura în care acea copie este are doar această destinaţie.

Conform prevederilor Directivei 2009, dreptul de a distribui o copie a unui program, ce a fost descărcat de pe internet cu acordul autorului programului, a fost epuizat dacă autorul i-a garantat cumpărătorului dreptul de a folosi acel program în schimbul unei sume de bani ce reprezintă valoarea econimică totală pentru o perioadă nelimitată de timp (cauza UsedSoft[1] GmbH v Oracle International Corp http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=124564&doclang=EN ). De asemenea, din moment ce autorul programului nu s-ar putea opune la revânzarea unei copii a programului pentru care a fost epuizat dreptul de distribuție, un al doilea cumpărător al acelei copii sau orice cumpărător subsecvent ar avea depline drepturi și ar putea revinde la rândul lor.

Situația de fapt

Instanța lituaniană i-a condamnat pe R și V pentru infracțiuni privind încălcarea drepturilor de autor, ca urmare a vânzării a mii de copii ale programelor Microsoft.

R și V au atacat decizia de fond, iar instanța superioară a formulat o cerere în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a interpreta articolele 4 lit. c) și 5 alin. 2.  Întrebarea formulată urmărea să stabilească dacă un prim cumpărător al unui disc original, care în mod legal face o copie de siguranţă, în situația în care discul original se strică, este pierdut sau distrus, are dreptul să vândă sau să trasfere acea copie de siguranţă, având în vedere epuizarea dreptului de distribuție.

Decizia

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că Directiva 2001  trebuie să fie interpretată în sensul că cel care cumpără inițial o copie a  unui program împreună cu o licență de utilizator nelimitată are dreptul de a revinde  acea copie și licența aferentă unui nou cumpărător. Cu toate acestea, în cazul în care suportul material original al copiei ce a fost în mod inițial livrată utilizatorului a fost stricat, distrus sau pierdut, acesta nu poate pune la dispoziţie copia sa de rezervă  unui nou cumpărător fără acordul autorului.

CJUE a statuat că, în ipoteza prevăzută de articolul 4 lit. c), epuizarea dreptului de distribuție are în vedere copia programului  în sine și licența de utilizator inclusă, și nu suportul material pe care acea copie a fost sau ar putea fi pusă pentru prima dată în vânzare în UE. În mod cert acest articol se referă la vânzarea unei copii, fără a face diferența dacă acea copie este sub formă tangibilă sau intangibilă.

Totuși, articolul 4 lit. a) garantează de asemenea autorului programului dreptul exclusiv  de a face sau de a autoriza reproducerea permanentă sau temporară a acelui program în orice mod și sub orice formă, parțial sau complet. În continuare, instanța a statuat că în situația în care o persoană în mod legal dobândește o copie a unui program, aceasta o poate revinde, atât timp cât vânzarea nu afectează în mod negativ dreptul autorului de a reproduce programul. Pentru a nu aduce atingere acestui drept, revânzarea  ar fi trebuit ori să  fie autorizată de către autor, ori să se încadreze într-una din excepțiile privind dreptul de autor, cum este dreptul de a face o copie de siguranţă.

Din moment ce  copia de siguranţă poate fi realizată în mod legal și poate fi folosită exclusiv în scopul de a veni în întâmpinarea problemelor persoanei  ce are dreptul de a folosi acel program, ceastă persoană nu poate folosi copia back-up pentru a revinde programul unui terț, chiar dacă suportul material original a fost pierdut, distrus sau stricat. Realizarea mai multor copii de siguranţă în mod clar depășeşte  ceea ce ar fi fost necesar pentru folosirea programului de către cel care în mod legal a dobândit programul.

Regula epuizării nu încetează să se aplice doar pentru că o copie e de siguranţă și nu una originală. Cu toate acestea, pentru a nu încălca dreptul exclusiv al autorului de a reproduce programul, cumpărătorul inițial al unei copii, care ulterior revinde acea copie, trebuie să facă inutilizabilă orice altă copie ce se află în posesia sa la momentul revânzării.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a observat că procedura națională diferă de cea a UsedSoft în sensul că nu există nicio circumstanță care să sugereze că R și V au cumpărat și descărcat copia inițială de pe site-ul autorului. Nu s-a putut stabili dacă ei înșiși au făcut acele copii. Instanța națională trebuie să stabilească dacă încălcarea a avut loc prin posesia copiilor contrafăcute în scop comercial și punerea lor în circulație, iar această chestiune nu are legătură cu situația în care ei înșiși au făcut copiile sau le-au achiziționat pentru un terț.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a aplicat principiile UsedSoft la o situaţie de fapt în care programul este cumpărat în mod fizic, și nu descărcat. Chiar dacă UsedSoft nu făcea referire la copii fizice, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că din articolul 4 alin. 2  reiese clar că un cumpărător inițial al unei copii fizice și oricine ar cumpăra în mod subsecvent acea copie ar fi liber să vândă copia mai departe, împreună cu licența de utilizator, fără a avea nicio restricție contractuală. Deşi  decizia se referă la utilizatorul care revinde copia și la „licența sa”, această noțiune e greu de înțeles. Conform regulilor  UsedSoft, o persoană ce a cumpărat în mod legal un program este protejată împotriva oricărei încălcări de doctrina epuizării și de o excepție statutară de la încălcare. Astfel, nu are loc niciun transfer al licenței de la autor.

Directivele  2001 și 2009 nu fac referire la regimul juridic și utilizarea copiilor de siguranţă. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a făcut o interpretare restrictivă, concluzionând că aceste copii nu au același regim juridic ca originalele în ceea ce privește epuizarea drepturilor, asta întrucât ar fi o sarcină dificilă pentru autorul programului să stabilească dacă originalul corespunzător a fost într-adevăr pierdut sau a devenit inutilizabil.

Surse:

[1] UsedSoft este o companie elveţiană ce se ocupă cu comercializarea programelor de calculator deja utilizate (o formă de comerţ second-hand)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.