mostenire 600x399 1

Dreptul la moștenire

2 minute • Alexandra Enachescu • 22 septembrie 2017


Dreptul la moștenire este un drept fundamental (fiind înscris în textul legii fundamentale – Constitutia) strâns legat de dreptul de proprietate, deoarece prin moștenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către unul sau mai multe subiecte de drept care pot fi: persoane fizice, persoane juridice sau statul.
Acest termen (patrimoniu) nu include doar bunurile mobile şi imobile pe care le primeşte succesorul, ci şi datoriile pe care le avea defunctul la momentul decesului. E important să se înţeleagă că moştenitorul nu poate accepta doar averea, lăsând datoriile. În momentul acceptării moştenirii, succesorul moşteneşte atât activul, cât şi pasivul defunctului.
Condițiile cerute pentru a moșteni sunt cele precizate în legile subsecvente Constituției. Astfel, în legislație se precizează că pentru a moșteni sunt necesare două condiții:

  • capacitate succesorală;
  • vocație succesorală.

Conform Codului Civil, are capacitate succesorală orice persoană care există (trăiește) la data deschiderii moștenirii (data decesului defunctului).

Astfel, au capacitatea succesorală: persoanele fizice în viață, persoanele dispărute, persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii succesiunii, persoanele juridice.

Vocația succesorală înseamnă chemarea la moștenire a unei persoane (a tuturor rudelor defunctului și, împreună cu acestea, a soțului supraviețuitor).
Atunci când decedatul nu a lăsat testament, acesta a fost declarat nul sau persoana desemnată moștenitor este nedemnă succesoral, ordinea succesorală (a celor care au dreptul la moștenire) este stabilită de către lege (art. 964 Cod Civil) fiind stabilite doua criterii în acest sens
1.  clasa de moștenitori;
2.  gradul de rudenie.
Art. 964 alin. (1) NCC prevede că rudele defunctului, adica persoanele ce au vocație succesorală, vin la moștenire în următoarea ordine:

  • clasa întâi: descendenții (copiii, nepoții, strănepoții, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi)
  • clasa a doua: ascendenții privilegiați (părinţii, înfietorii) și colateralii privilegiați (fraţii şi surorile)
  • clasa a treia: ascendenții ordinari (bunicii, atât din partea tatălui, cât şi din partea mamei)
  • clasa a patra: colateralii ordinari (unchii şi mătuşile, verii primari)

 

Bibliografie: Constituția României; Noul Cod civil

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.