9 Drepturi Reale Principale
8 minute • Mihai Alexandru-Laurentiu • 30 noiembrie 2017
Dreptul real (ius in re) este acel drept subiectiv patrimonial in temeiul căruia titularul său işi poate exercita prerogativele asupra unui lucru in mod direct si nemijlocit, fără concursul altei persoane. Categoria drepturilor reale este frecvent analizată prin opoziție cu drepturile de creanță.
Codul Civil prevede în articolul 551 o multitudine de drepturi reale, făcând referire la “alte drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter”. Succint, vom prezenta 9 dintre drepturile reale pe care le regăsim în cadrul acestui articol.
Dreptul de Proprietate
Dreptul de proprietate este, conform Codului civil, dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Există atât drepturi de proprietate specifice celei private, cât și drepturi de proprietate specifice celei publice!
Dreptul de proprietate conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi)
Exemplu: Laurențiu deține un teren (posesie) pe care , o dată la doi ani, plantează morcovi pentru a obține profit (folosință) iar restul timpului îl arendează (dispoziție) prietenului său, Cristian.
Dreptul de Superficie
Dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
Se poate constitui numai asupra bunurilor imobile.
Este imprescriptibil și nu poate înceta pe calea partajului.
Durata maximă a termenului de superficie este de 99 de ani, cu posibilitatea reînnoirii la expirarea termenului.
Exemplu: Laurențiu, proprietarul terenului X, constituie în favoarea lui Cristian (superficiar) dreptul de superficie asupra acestui teren pentru ca Cristian sa construiască un bloc de locuinte. Terenul rămâne în continuare în proprietatea lui Laurentiu, însă Cristian va avea doar un drept de folosință. In ceea ce privește construcția edificată, superficiarul exercită toate atributele conferite de dreptul de proprietate.
Dreptul de Uzufruct
Dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța.
Uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager, adică pe toată perioada vieții sale.
Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani.
Titularul acestuia deține numai o parte din atributele dreptului de proprietate, anume doar posesia.
Exemplu: Laurențiu constituie în favoarea lui Cristian un drept de uzufruct asupra terenului agricol aflat în proprietatea sa. Astfel, Cristian îl poate cultivă și poate culege (exercitându-și prerogativa folosirii și culegerii fructelor), urmand ca la expirarea perioadei pentru care a fost constituit uzufructul să îi restituie terenul. Pe timpul uzufructului Laurențiu are doar prerogativa dispoziției.
Dreptul de Uz
Dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele naturale şi industriale numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.
Dreptul de uz se particularizează faţă de dreptul de uzufruct prin faptul că este recunoscut titularului numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale, astfel că nu se poate înstrăina beneficiul dreptului său.
Este un drept esenţialmente temporar
Conferă titularului său atributele de posesie şi folosinţă asupra unui bun aflat în proprietatea altuia, dar numai în limitele necesare satisfacerii trebuinţelor lui şi ale familiei sale
Titular al dreptului de uz nu poate fi decât o persoană fizică
Exemplu: Laurențiu constituie în favoarea lui Cristian un drept de uz asupra terenului agricol aflat în proprietatea să. Astfel, Cristian poate cultiva și culege morcovi doar pentru a-i mânca împreună cu familia sa.
Dreptul de Abitatie
Este un drept de uz ce are ca obiect o locuinţă, titularul dreptului de abitaţie având dreptul de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreţinere.
Dreptul de abitatie se constituie întotdeauna asupra unei locuințe!
Exemplu: Cristian, proprietarul apartamentului X, constituie în favoarea Andreei dreptul de abitație, asupra unei camere din imobil, prevăzând că această poate locui până când își va termină studiile.
Dreptul de Servitute
Reprezintă o sarcina impusă asupra unui fond (teren) pentru utilitatea unui fond învecinat care aparține unui alt proprietar. De exemplu, dreptul proprietarului unui teren înfundat (fondul dominant) de a trece peste terenurile învecinate (fonduri aservite) pentru a ajunge la o cale publică reprezintă o servitute.
Este un drept imobiliar întrucât se constituie numai în folosul și respectiv în sarcina unor imobile.
Este un drept perpetuu, întrucât se menține atât timp cât există cele două imobile și situația care a determinat constituirea ei.
Servitutea este indivizibilă, în sensul că profită intregului fond dominant și grevează, în întregime, fondului aservit.
Este un accesoriu al fondului – nu poate fi despartit de fond pentru a constitui un drept de sine statator.
Dreptul de servitute nu este sinonim întotdeauna cu dreptul de trecere!
Exemple de servituți:
Servitutea de trecere – „Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.” (art. 617 C. Civ)
Servitutea de scurgere a apelor naturale – „Proprietarul fondului inferior nu poate impiedica in niciun fel curgerea fireasca a apelor provenite de pe fondul superior.” (art. 604 C. Civ.)
Servitutea izvoarelor – „Proprietarul poate acorda orice intrebuintare izvorului ce ar exista pe fondul sau, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobandite de proprietarul fondului inferior.” (art. 608 C. Civ.)
Servitutea de vedere– „Este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.” (art. 615 C. Civ.)
Servitutea de grăniţuire – „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.” (art. 560 C. Civ.)
Dreptul de Administrare
Drept având ca obiect bunurile din domeniul public și ca titulari regiile autonome, prefecturile, autoritățile administrației publice centrale și locale, alte instituții publice de interes național, județean și local.
Se creează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local.
În temeiul dreptului de administrare titularul acestuia poate să posede, să folosească bunul, și să dispună de acesta , în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
Dreptul de administrare este un drept real care vizeaza numai proprietatea publică!
Exemplu: Domnișoara Miruna, fiind aleasă primar în Slobozia, solicită prefectului lărgirea fondului public pentru ca această să construiască o biblioteca. Odată ce Consiliul Județean alocă terenul, primăria Slobozia va avea drept de administrare asupra proprietății publice respective.
Dreptul de Concesiune
Este dreptul care aparține numai titularilor unor bunuri din domeniul public (Ex. autorități ale administrației publice centrale sau locale) de a da aceste bunuri în exploatare unor persoane fizice sau juridice în schimbul unei redevenţe şi pentru o durată determinată, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi a contractului de concesiune.
Exemplu: Cristian, primarul Constanței , concesionează în schimbul unei sume de bani ce va intra în bugetul local o parte din litoralul stațiunii Mamaia către un antreprenor care dorește să exploateze zona pe perioada verii.
Dreptul de Folosinta cu titlu gratuit
Atribut al dreptului de proprietate, constand în posibilitatea titularului acestuia de a întrebuința în interesul sau bunul care îi aparține și de a dobândi produsele și veniturile obținute din utilizarea lui
Dreptul de folosinta cu titlu gratuit este specific numai proprietatii publice!
Dreptul de folosinţă asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică.
În lipsa unor dispoziţii contrare în actul de constituire, titularul nu beneficiază de fructele civile ale bunului.
Este un drept temporar
Are ca beneficiari numai persoane juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice.
Exemplu: Domnișoara Miruna, fondatoarea unei organizații non-profit care își propune să promoveze educația juridică în rândul populației, primește din partea Primăriei București dreptul de folosință asupra unui bun imobil pentru a- și desfășura activitatea acolo.