Egalitatea în drepturi II
4 minute • Alexandra Enachescu • 05 ianuarie 2018
Ocuparea unor funcții sau demnități publice presupune îndeplinirea unor condiții prealabile. Printre condițiile prealabile, Constituția impune doar două: persoana care dorește să ocupe o astfel de funcție sau demnitate:
- să aibă cetățenia română;
- să aibă domiciliul în țară.
Îndeplinirea acestor două condiții cumulativ este obligatorie în vederea ocupării unei funcții sau demnități publice. Pe lângă acestea, legile subsecvente pot institui și alte condiții: vârstă, vechime de muncă, pregătire profesională, capacitate juridică deplină etc.
Ori, un astfel de exercițiu necesită din partea persoanei care prestează acel serviciu public nu doar loialitate față de stat, ci și o permanentă legatură cu statul a cărei autoritate o exercită.
Textul constituțional utilizează două noțiuni distincte: funcții publice și demnități publice. Relația dintre cele două este una de întreg la parte.
Demnitățile publice sunt o categorie a funcțiilor publice și presupun, de regulă, un mandat din partea cetățenilor acordat în vederea exercitării prerogativelor de suveranitate. Demnitățile pot fi alese (senatori, deputați, Președintele statului, membru al Parlamentului European) sau numite (Avocatul Poporului, ministru, consilierii de conturi etc).
Față de reglementarea anterioară constituțională revizuirii din anul 2003, actual text nu mai prevede obligativitatea ca cel care dorește să îndeplinească o funcție sau demnitate publică, civilă sau militară, să aibă numai cetațenie română. Faptul că România acceptă și dubla cetățenie este unul din motivele pentru care a fost eliminată condiția deținerii exclusiv a cetățenie române.
Egalitatea de șanse
Tot o regulă nouă introdusă cu ocazia revizuirii este și cea referitoare la egalitatea de șanse dintre bărbați și femei în privința ocupării funcțiilor sau demnităților publice, egalitate pentru care statul român garantează. Textul constituțional nu se referă la egalitatea între bărbați și femei, ci la egalitata de șanse, adică legea trebuie să ofere aceleași șanse atât bărbaților, căt și femeilor. Modalitățile efective de realizare a egalității de șanse sunt reglementate prin diverse legi (ex: Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse dintre femei și barbați). De asemenea, statele au diferite modalitați de realizare a acestei egalitați în ceea ce privește ocuparea funcțiilor și demnităților publice. Sunt state precum Bangladesh, Tanzania care, prin legile electorale, instituie un număr de locuri în Parlament rezervate femeilor; alte state precum Franța care instituie obligativitatea ca un număr minim de candidați în alegerile parlamentare să fie femei.
A se vedea și https://www.avocatoo.ro/blog/egalitatea-in-drepturi/
- Bibliografie: Drept constituțional, Ștefan Deaconu, Ed. CH Beck 2011; Constituția României: comentariu pe articole, Ioan Muraru