Copy of Presedintele Romaniei 1 1

Egalitatea în drepturi I

4 minute • Alexandra Enachescu • 17 decembrie 2017


Art. 16 din Constituția României. (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminari. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Egalitatea în drepturi este un principiu general al dreptului întâlnit în toate ramurile dreptului. Ea este prevăzută ca principiu și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în art. 20. Acest principiu este exprimat atât legal, cât și doctrinar și jurisprudențial. De-a lungul timpului, egalitatea s-a cristalizat atât ca principiu de drept, cât și ca drept fundamental și categorie juridică. Asa se face că pe scară evolutivă s-a trecut de la inegalitate la egalitate și mai apoi chiar la discriminare pozitivă, ca mijloc de protecție a anumitor categorii defavorizate. Egalitatea este un principiu constituțional complex ce se definește atât prin raportare la diferență, cât și prin raportare la discriminare.

Egalitatea nu înseamnă uniformitate pentru că înșiși oamenii nu sunt egali de la natură.

Egalitatea înseamnă, în primul rând, oferirea de șanse egale tuturor cetățenilor. Complexitatea acestui principiu a condus în jurisprudența Curții Constituționale a României la proclamarea unui drept la diferență ca expresie a egalității cetățenilor în fața legii. Legea trebuie să ofere șanse egale tuturor cetățenilor. Acesta este sensul prevederii constituționale conform căreia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminari.
Faptul că nimeni nu este mai presus de lege ne arată că intenția legiuitorului este de a crea un stat de drept în care legea este cea care guvernează și nu voința indivizilor. Doar legea poate fi egală pentru toți. Voința fiecărui individ exprimă nevoile fiecăruia în funcție de situația în care se găsesțe fiecare persoană.
În al doilea rând, egalitatea înseamna nediscriminare. În acest fel, art.16 din Constituția României trebuie interpretat și aplicat în concordanță cu art. 4, alin. (2) din legea fundamentală conform căruia: “România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau origine socială”. Aceste criterii de nediscriminare, prevăzute și în art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, stau la baza aplicării principiului egalității. Raportul dintre art. 16 și art. 4 este un raport de coordonare între cele două norme prin care se completează reciproc. În timp ce art. 16 instituie principiului egalității, art. 4 stabilește criteriile după care se realizează această egalitate. Egalitatea poate înseamna, pe de o parte, o egalitate pur formală, de exemplu: orice salariat are dreptul la salariu, sau la muncă egală, bărbații și femeile au același salariu; pe de altă parte, o egalitate relativă, ținându-se cont de situația în care se găsește o persoană, de exemplu: dreptul la un nivel de trai care este un drept cu un conținut diferit pentru fiecare individ în parte.
Egalitatea pur formală poate fi numită și nediscriminare. A discrimina înseamnă a separa, ierarhizând pe diverse criterii. Rezultatul unei discriminari este reprezentat de suprimarea egalității de tratament.
În jurisprudența sa, CCR a considerat că egalitatea înseamnă și posibilitatea instituirii unui drept la diferență pentru situații juridice diferite. Așa se face că în cazul pensionării bărbaților și femeilor la vărste diferite, CCR a ajuns la concluzia că egalitatea în drepturi înseamnă interzicerea discriminării negative, dar nu și a discriminării pozitive (a se vedea Decizia CCR nr. 107/1995 și nr. 27/1996). În momentul de față, chiar Carta drepturilor fundamentale a UE, în art. 23, prevede că principiul egalității nu exclude menținerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.
 
 

  • Bibliografie: Drept constituțional, Ștefan Deaconu, Ed. CH Beck 2011; Constituția României: comentariu pe articole, Ioan Muraru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *