Blue Wood

Eutanasia și suicidul asistat, de la idee la lege

8 minute • Giulia Donose • 16 mai 2018


Dreptul la viață 

 Cu siguranță unul dintre cele mai controversate subiecte din toate timpurile, legalizarea eutanasiei și a sinuciderii asistate zdruncină din temelii concepțiile tradiționale conform cărora viața este cel mai de preț drept al omului, drept consacrat în documente care stau la baza societății moderne precum:

Constituțiile, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care în articolul 1 prevede că  “Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.”,
Declarația Universală a Drepturilor Omului, care în articolul 3 afirmă că: “Orice fiinţă are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea sa”

și multe altele. 

 Eutanasierea în Antichitate

 Eutanasia, provenind din greaca și însemnând “moarte frumoasa”, există încă din Antichitate. Popoarele nomade își abandonau bătrânii și bolnavii care deveneau o piedică în calea deplasărilor lor permanente. La Roma, nou-născuții cu malformații erau uciși. De altfel, românii socoteau sinuciderea că fiind o cale demnă de a muri sau de a scăpa de răzbunarea și de umilințele dușmanilor. În plus, stoicii se mândreau cu sinuciderea marilor gânditori precum Pliniu cel tânăr, Epictet sau Seneca, acesta din urmă afirmând că: “ Dacă bătrânețea va ajunge să îmi zdruncine judecata, dacă nu îmi va lăsa viața adevărată, ci doar existența, voi ieși afară din această locuință ruinată și aducătoare de ruina”.

 Primul stat din lume care a legalizat eutanasia

 “Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință.” Aceasta este una dintre regulile cuprinse în Jurământul lui Hipocrate, jurământ pe care viitorii medici îl rostesc la sfârșitul facultății. Cu toate acestea, probabil pentru studenții din Olanda Jurământul lui Hipocrate a trecut prin anumite modificări deoarece în 2002 “Tara lalelor” a devenit  prima țară din lume care a legalizat eutanasia umană.

 Cazul Postma, declanșatorul procedurii de legalizare a eutanasiei

 Totul începe în anul 1971, într-un orășel din provincia Frizia. După ce ani de-a rândul a militat pentru dreptul fiecărui individ la un sfârșit demn, Andries Postma se vede în situația de a-și sprijini soția, Truus Postma, ambii medici generaliști, în eutanasierea mamei acesteia, grav afectată de o hemoragie cerebrală care a lăsat-o paralizată, surdă și cu grave dificultăți de vorbire. Implorată în repetate rânduri să îi pună capăt vieții, Truus îi administrează 200 miligrame de morfină mamei ei, provocându-i astfel decesul. Conform Codului Penal, Truus Postma ar fi trebuit să execute o pedeapsă de 12 ani de închisoare. Cu toate că este declarată vinovată de Curtea din Lewaardeen în 1973, ea primește doar o pedeapsă simbolică de o săptămâna de închisoare cu suspendare și un an de supraveghere.

 Cazul Postma a reprezentat un punct de pornire a Societății Olandeze pentru eutanasia voluntară și a declanșat ample discuții în ceea ceea ce privește eutanasia voluntară, discuții care 30 de ani mai târziu s-au materializat prin adoptarea unei legi care îi apăra pe medicii practicanți ai eutanasiei. În noiembrie 2000 este publicată o propunere legislativă denumită “Actul pentru terminarea vieții la cerere și suicid asistat- proceduri revizuite”, iar în aprilie 2001, Legea practicării eutanasiei și a suicidului asistat este adoptată de Parlamentul Olandei, dar intră în vigoare doar printr-un Decret al Reginei Beatrix spre finele anului.

 Condițiile prevăzute de legislație  pentru administrarea eutanasiei

  Sunt prevăzute anumite condiții pentru că unei persoane să îi fie acceptată eutanasierea. Pacienții trebuie să sufere de o boală extrem de gravă, fără speranța de ameliorare sau de vindecare pentru a primi avizul pozitiv medicului. Ei trebuie să primească și opinia unui al doilea medic și doar în aceste condiții pot primi acceptul eutanasierii. Conform statisticilor, numărul cazurilor de persoane care își pun capăt vieții prin eutanasie este în creștere, în Olanda, doar în 2015, 5.516 persoane au optat pentru eutanasiere, reprezentând 3,9% din numărul total de decese înregistrate. Cu toate acestea, în octombrie 2016, ministrul olandez sănătății și cel al justiției au adresat o scrisoare Parlamentului prin care au propus extinderea eutanasiei și pentru “persoanele care consideră că viață lor s-a terminat și care doresc să moară într-o manieră demna”, așadar existența unei boli incurabile nu ar mai reprezenta o condiție.

 Opinia Curții Europene a Drepturilor Omului

  Deoarece la nivelul UE nu există o uniformitate a reglementării în ceea ce privește dreptul la eutanasie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a soluționat de-a lungul timpului cauze emblematice, care au permis conturarea opiniei acesteia cu privire la fenomenul eutanasiei și al sinuciderii asistate. Astfel, în cauza Haas contra Elveției (nr. 31322/20 ianuarie 2011), Curtea a afirmat existența în articolul 8 al Convenției a “unui drept al individului de a decide prin ce mijloace și în ce moment se va încheia viață să, cu condiția că acesta să fie apt de a ajunge liber la o decizie în această chestiune și de a acționă în concesinta” și a lansat ideea că statele au “o obligație pozitivă de a adopta măsuri pentru a facilita actul sinuciderii cu demnitate”. Hotărârea data în cauza Pretty contra Regat Unit( nr.2345/02, 29 aprilie 2002) clarifica nedumeririle în ceea ce privește articolul 2, care garantează dreptul la viață, “care nu poate fi interpretat, fără o distorsiune a limbajului, că acordând un drept diametral opus, și anume dreptul de a muri; nici nu poate creă un drept la autodeterminare în sensul conferirii unei îndreptățiri a individului de a alege moartea în detrimentul vietii”.

 Care sunt statele care au legalizat eutanasia și suicidul asistat?

                 În prezent, eutanasia este legală în Belgia, Olanda, Luxemburg, Columbia, Canada și India, iar suicidul asistat în Elveția, Coreea de Sud, Japonia și în mai multă state din SUA. Trebuie făcută distincție între aceste două practici întrucât suicidul asistat presupune că pacientului să îi fie puse la dispoziție substanțele prin care el să își pună capăt vieții pe când eutanasia se realizează prin administarea de către medic a respectivelor substanțe.

 Elveția și turismul suicidar

                   O poveste interesantă se țese în jurul Elveției, care este asociată cu ideea de “turism suicidar” că urmare a articolului 115 din Codul Penal care legalizează suicidul asistat. Anual muribunzi din toată lumea vin în clinicile specializate din Elveția care garantează o moarte demnă. Una dintre cele mai cunoscute clinici care practică suicidul asistat este Dignitas, deschisă la Zurich în 1998. Cea mai controversată unitate medicală din toată lumea a operat peste 900 de eutanasii și a stârnit reacții acide ale organizațiilor religioase care afirmă că nimeni nu are dreptul să ia viață altei persoane. Directorul Organizației Dignitas s-a aparart, afirmând că alegerea modului și momentului morții unei persoane este “ultimul drept uman”. O fostă angajată a clinicii a afirmat că Dignitas este doar “o bandă de producție a mortii”, iar obiectivul major este obținerea unui profit cât mai mare. De altfel, prețul suicidului asistat nu este deloc neglijabil, acesta pornind de la 8000 de euro și crescând în funcție de situația financiară a pacientului.

  Legalizarea eutanasiei pune în balanța libertățile fundamentale ale omului și limitele lor, religia și liberul arbitru, tradiția și concepțiile omului modern, invidul și societatea, dar mai ales viață și moartea. Ce rol i se cuvine societății într-o alegere atât de personală a unui om? Este eutanasierea o binefacere sau un nou business? Poate legislația reglementa exhaustiv un asemenea fenomen? Dezbaterile vor continuă timp îndelungat până să se ajungă la o opinia majoritară a statelor căci în această problemă atât de complexă pare că fiecare răspuns conduce la o nouă întrebare.

Referinte

  1. http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/declaratia-universala-a-drepturilor-omului.php
  2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2949557/
  3. http://www.culturavietii.ro/2013/09/18/cum-legalizarea-eutanasiei-schimbat-pentru-totdeauna-belgia/
  4. https://www.theguardian.com/world/2016/oct/13/netherlands-may-allow-assisted-dying-for-those-who-feel-life-is-complete
  5. http://m.adevarul.ro/news/societate/eutanasia-si-n-romanian 1_5321f2600d133766a8df9029/index.html
  6. https://en.wikipedia.org/wiki/Legality_of_euthanasia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *