Procedura de invocare a exceptiei de neconstitutionalitate
5 minute • Redactia • 16 iunie 2017
Exceptia de neconstitutionalitate este un mijloc procesual de apărare prin care partea chemată în faţa unei instanţe de judecată sau de arbitraj, procurorul sau instanta din oficiu invocă neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă.
Procedura de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate presupune parcurgerea a doua etape distincte:
- o etapa procedurala (judecatoreasca), premergatoare, constand in invocarea exceptiei de neconstitutionalitate in cadrul unui proces aflat pe rolul unei instante, pronuntarea judecatorului asupra acestui incident si, in masura in care exceptia indeplineste conditiile, sesizarea Curtii Constitutionale;
- etapa de contencios constitutional propriu-zis, care consta in solutionarea exceptiei de catre Curtea Constitutionala.
Exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocata in cadrul oricarui tip de proces (civil, penal, administrativ etc), in orice faza a acestuai (fond, apel, recurs sau caile extraordinare de atac) si in fata oricarei instante (judecatorie, tribunal, curte, iccj)
Exceptia de neconstituţionalitate nu poate fi folosită pe post de cerere de deschidere a unui proces şi nici invocată la primul termen de judecată8 , aşa cum nu poate fi ridicată direct în faţa Curţii Constituţionale (de exemplu, prin depunerea la dosar şi susţinerea direct în faţa Curţii, situaţie în care Curtea va considera că nu este legal sesizată9).
Cine are dreptul să invoce o excepție de neconstituționalitate?
Oricare dintre părțile din litigiu, repreentantul Ministerului Public (procurorul) atunci când participă la proces sau instanța din oficiu.
Odată ridicată excepţia de neconstituţionalitate, judecătorul trebuie să verifice dacă ridicarea excepţiei s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, și să se pronunțe asupra admisibilității excepției printr-o încheiere.
Ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca excepția să fie admisibilă?
Verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate este o obligație a judecătorului. Acesta trebuie să verifice dacă prin acest incident nu se încarcă inutil activitatea Curții Constituționale și dacă nu cumva se încearcă tergiversarea nejustificată a cauzei.
Astfel, pot fi avute în vedere următoarele condiţii de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate:
- excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia de neconstituţionalitate să aibă ca obiect o lege sau o ordonanţă ori o prevedere dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia de neconstituţionalitate să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluţionarea cauzei;
- excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată de una din părţi (inclusiv de către procuror când acesta participă la proces în condiţiile legii) sau de instanţă de oficiu
- excepţia de neconstituţionalitate să nu aibă ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituţionalitate a fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale.
!Încheierea instanţei reprezintă actul de sesizare al Curţii Constituţionale
!Sesizarea Curţii Constituţionale se poate face doar prin intermediul încheierii instanţei, orice altă sesizare directă privind neconstituţionalitatea unui text de lege sau ordonanţă (cu excepţia celei aparţinând Avocatului Poporului) va fi inadmisibilă
!Încheierea respingere a unei excepţii de neconstituţionalitate poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, iar recursul se judecă în termen de trei zile (instanţa pronunţându-se asupra recursului împotriva încheierii de respingere printr-o decizie).
Faptul că potrivit art.29 alin.(4) din legea 47/1992, încheierea instanţei trebuie să cuprindă şi opinia acesteia asupra excepţiei nu înseamnă că instanţa fondului a realizat un control efectiv de constituţionalitate, întrucât încheierea de sesizare a Curţii fiind doar un act procedural nu echivalează cu o soluţie asupra temeiniciei sau netemeiniciei excepţiei şi nici nu constituie o antepronunţare, instanţa fiind ţinută efectiv de soluţia dată de Curte asupra constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii normei criticate.
!Conform art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă ope legis.
!Suspendarea durează pe toată durată soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, urmând ca după comunicarea deciziei Curţii (după publicarea în Monitorul Oficial al României) şi retrimiterea dosarului cauzei instanţei de judecată, judecarea cauzei să fie repusă pe rol, prin rezoluţie a preşedintelui instanţei respective.
!Suspendarea se dispune prin aceeaşi încheiere prin care instanţa admite excepţia de neconstituţionalitate
Sesizarea Curtii Constitutionale de către Avocatul Poporului.
Sesizarea directă a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, în afara unui proces, poate fi făcută numai de Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului poate interveni, atât în cadrul controlului de constituţionalitate anterior promulgării legilor, dar şi în controlul de constituţionalitate posterior, prin ridicarea direct a excepţiei de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, prin depunerea directă a unei adrese motivate.
Dreptul Avocatului Poporului de a invoca o excepţie de neconstituţionalitate se fundamentează nu pe existenţa unui interes personal, ci pe calitatea acestuia de instituţie fundamentală a statului de drept având un rol esenţial în apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice.
