christian lue 7dEyTJ7 8os unsplash

Extrădare vs. Expulzare. Care este diferența?

9 minute • Andreea Gheorghita • 26 iulie 2023


Multă lume confundă cei doi termeni – extrădare și expulzare – care par să trimită la ideea de a da pe cineva afară din țară. Mai rămân însă întrebări cum ar fi dacă poți tu, cetățean român, să fii dat afară din țară pentru că ai făcut o prostioară? Sau pe alți străini că nu s-au comportat frumos? Sau că pur și simplu nu ne place de ei?

Primul text în care întâlnim acești termeni este chiar cel fundamental:

Articolul 19 din Constituția României

Extrădarea și expulzarea

(1) Cetățeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate.

(3) Cetățenii străini și apatrizii pot fi extrădați numai în baza unei convenții internaționale sau în condiții de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție.

Deci, tu, cetățean român (presupun) nu poți fi expulzat. Și totuși ce înseamnă fiecare? După ceva modificări de legislație de-a lungul timpului, va trebui chiar să explicăm mai mulți termeni decât cei doi “E”. Totuși, nu toți reprezintă pedepse, dar tot țin de materia penală. Îi luăm pe rând.

Expulzarea

Aceasta constă în punerea în executare a pedepselor accesorii (în timpul executării pedepsei detențiunii pe viață), respectiv complementare (după executarea pedepsei cu închisoarea sau amenda penală) de interzicere a exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României. Deci, avem nevoie de o condamnare penală sau chiar de executarea pedepsei pentru a trece la această măsură.

Expulzarea se efectuează de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin îndepărtarea sub escortă a străinului. (Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România)

  • Art. 66 din Codul Penal:

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: […]

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

  • Art 65 din Codul Penal:

(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În cazul pedepsei accesorii, aceasta se aplică doar în cazul detențiunii pe viață, pentru că, evident, executându-se în același timp cu pedeapsa principală, dacă străinul trebuie să execute pedeapsa privativă de libertate a închisorii, trebuie să se afle pe teritoriu ca să o facă. 🙂 În schimb, pentru detențiunea pe viață, această posibilitate a fost lăsată, pentru ca străinul să poată fi expulzat la data unei eventuale liberări condiționate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată (art. 65, alin 4 C.P.), pentru că nu prea îți sfârșești bătrânețea în închisoare la noi, dar străinul tot va fi dat afară din țară.

Să nu uiți că:

❕🕊️Interzicerea dreptului de a se afla pe teritoriul României nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viața persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată. (Art. 66, alin. 4, C.P.)

Vedem deci că această măsură a expulzării vizează doar străinii. Dacă ești român, ești pedepsit aici și reintegrat în societate tot aici. Cum rămâne cu verișorul E?

Extrădarea

În legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală ni se spune așa: “pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant.”

Deci, extrădarea este o măsură de asistență juridică internațională, de cooperare, de ordin judiciar.

De exemplu, între statele membre ale UE, extrădarea se face numai în baza unui mandat european de arestare, numai pe bază de reciprocitate și cu respectarea prevederilor legale în materie.

🇪🇺Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale,  judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Dar, este o procedură simplificată care a înlocuit procedurile de extrădare lungi care existau între țările UE. Și, foarte important, un mandat de arestare emis de o autoritate judiciară a unei țări din UE este valabil pe întreg teritoriul UE.

🇷🇴 Dar tu, românaș, cum poți fi extrădat? Dacă îndeplinești una din următoarele condiții, se poate:

  • domiciliezi pe teritoriul statului solicitant (statul care vrea să te pedepsească) la data formulării cererii de extrădare,
  • ai și cetățenia statului solicitant
  • ai comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

Cum rămâne cu ideea de a da afară din țară străini?

În acest caz, vorbim de declararea ca indezirabili a cetățenilor străini, în mod clar nu putem da afară oameni că așa vrem noi, vorbim de anumite cazuri, motive și proceduri.

Declararea ca indezirabil este măsura ce se dispune împotriva unui străin care a desfășurat, desfășoară ori există indicii temeinice că intenționează să desfășoare activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică (articolul 86 din Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România). Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouă perioadă.

Un exemplu

De exemplu, să presupunem că cei de la Brigada Antitero, unitatea specială a Serviciului Român de Informații, descoperă că un străin efectuează activități suspicioase (posibil act de terorism). Conform legii, Brigada informează Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, ce va lua decizia dacă face propunerea către instanța de judecată, de declarare a persoanei ca indezirabilă, putându-se cere și retragerea cetățeniei, dacă este cazul. Astfel, cei care reprezintă o amenințare pot fi returnați în țara de origine, statul nefiind obligat să ofere explicații pentru decizie. Dar hotărârea este, evident, comunicată străinului. Procedura de plecare voluntară sau îndepărtare sub escortă este aceeași ca la expulzare. Deci, nu e nevoie de trimiterea în judecată pentru, să zicem, o tentativă la genocid, aici doar se semnalează riscul de către autorități competente, apoi instanța stabilește dacă sunt indicii temeinice pentru un pericol și, eventual, declară persoana indezirabilă.

‼️Legat de ideea de a (nu) da afară din țară oameni după cum ne taie capul, să clarificăm și termenul de deportare:

Câteva texte importante:

Articolul 19 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare (1) Expulzările colective sunt interzise. (2) Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

Articolul 4, Protocol 4 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului Interzicerea expulzărilor colective de străiniExpulzările colective de străini sunt interzise.

Deportarea reprezintă o expulzare colectivă, externă, dar și internă, ce a presupus de-a lungul istoriei privarea de drepturi și a fost făcută cu scopuri de a ține în captivitate sau de a supune grupurile la muncă forțată (ex.: evreii români deportați în Transnistria, deportările în Bărăgan). Sub o formă sau alta, încă mai există – Hirsi Jamaa și alții vs. Italia din 23.02.2012 – CEDO nr. 27765/09.

În loc de concluzie

Vedem, deci, că expulzarea urmează întotdeauna unei pedepse penale, adică după ce ai comis o prostioară și ai fost condamnat în România. Extrădarea este o metodă de cooperare procedurală între state, poți fi doar anchetat, să ai doar calitate de inculpat, fără să fii deja pedepsit, pentru a fi trimis în altă țară ca să își facă ei treaba cu tine.

Nu îți face griji totuși, există limite la aceste măsuri, pentru a evita de exemplu dubla incriminare sau orice altă încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Mai avem apoi declararea ca indezirabil, care nu presupune intenția de a pedepsi persoana pe teritoriul țării, prioritară fiind scoaterea acesteia din teritoriu.


Fotografie de Christian Lue pe Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *