libertatea de exprimare

Facebook si libertatea de exprimare

5 minute • Ana-Maria Udriste • 25 iulie 2017


Ce s-a intamplat?

Reclamantul R__ A_____ a fost salariatul pârâtei U____________ Naţională de A___ T_______ şi C______________ ”I.L. C________” Bucureşti, in baza contractului individual de muncă nr.615/01.02.2009 şi a actelor anexe, ocupând funcţiile de preparator universitar, asistent universitar şi de lector universitar.
Prin Hotărârea Comisiei de Etică din data de 27.04.2015 emisă de pârâtă, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, în temeiul art.318 lit.e) din Legea nr.1/2011 si art.22, 27, 28, 29, 30, 31, 33, 35, 36, 37,41,4 5 din Codul de etică al Universităţii Naţionale de A___ T_______ şi C______________ ”I.L. C________” Bucureşti, începând cu data de 27.04.2015. Pârâta U____________ Naţională de A___ T_______ şi C______________ ”I.L. C________” Bucureşti a mai emis la data de 01.07.2015 decizia nr.242, în temeiul căreia reclamantul este sancţionat cu avertisment scris, diminuarea salariului cu 15% pe o durată de un an, suspendarea dreptului de a participa la concursuri pentru funcţii de conducere şi înaintare în grad didactic pe o perioadă de 5 ani.

Ce a facut salariatul?

S-a reţinut în decizie că faptele săvârşite de reclamantul R__ A_____ constau în: prejudicierea imaginii Universităţii prin denigrarea unor cadre didactice şi prin defăimarea conducerii universităţii; diferenţe majore intre faptele domnului A_____ R__ si afirmaţiile pe care acesta le face in fata Comisiei; extinderea la nivel naţional si internaţional a prejudiciului de imagine creat Universităţii prin atacuri concrete îndreptate împotriva Preşedintelui Senatului, a Rectorului, a Prorectorilor, precum si împotriva unor profesori reprezentativi ai instituţiei; instigarea studenţilor din cadrul acestor facultăţi de Teatru si Film, urmărindu-se destructurarea instituţiei; utilizarea platformei Revistei Film M___ pentru a crea un fals curent de opinie in rândul tinerilor cineaşti de marca, manipulându-i la solidarizare prin dezinformare si omitere de informaţii reale, oficiale, folosindu-se de notorietatea si buna lor credinţa, contrar scopului declarat al acestei platforme, scop care ar fi acela al promovării revistei prin studenţii săi, al încurajării si promovării competiţiei academice si fair play-ului, fapte ce rezida din referatele ce au stat la baza cercetării disciplinare prealabile, fiind precizate clar si neîndoielnic prevederile din temeiul art.318 lit.e) din Legea nr. 1/2011 si art. 22,27,28,29,30,31,33,35,36,37,41,45 din Codul de Etică al Universităţii Naţionale de A___ T_______ şi C______________ ”I.L. C________” Bucureşti.

Ce a facut Universitatea?

A sanctionat reclamantul cu avertisment scris, diminuarea salariului cu 15% pe o durată de un an, suspendarea dreptului de a participa la concursuri pentru funcţii de conducere şi înaintare în grad didactic pe o perioadă de 5 ani.

Ce a zis Tribunalul Bucuresti?

Tribunalul Bucuresti a considerat ca decizia de concediere nu este lovita de nulitate absoluta si ca procedura concedierii a fost efectuata in mod legal.

Ce a retinut Curtea de Apel Bucuresti?

Diversitatea şi libera circulaţie a ideilor, aidoma pluralismului, sunt caracteristici importante ale societăţilor democratice. Pentru a garanta exerciţiul efectiv al acestora, orice formă sistematică de cenzură prealabilă trebuie interzisă, iar conţinutul oricărui mesaj adresat publicului trebuie să fie liber, deoarece o societate democratică poate exista doar în măsura în care se bazează pe o diversitate de idei. În acelaşi timp, libertatea presupune responsabilitate şi nu există în viaţa socială libertate dincolo de orice limite, ce privesc protecţia unor valori sociale şi a drepturilor şi reputaţiei aparţinând altor persoane. Depăşirea acestor limite este de natură să angajeze răspunderea civilă, administrativă sau chiar penală a celor care săvârşesc fapte ce se circumscriu unui asemenea cadru, ceea ce nu se verifică în cauză. Principiul libertăţii de informare rămâne, însă, în toată substanţa sa şi se impune ca atare atât autorităţilor publice, cât şi oricăror alte persoane, fizice sau juridice, în accepţiunea art.10 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, aplicarea unor sancţiuni disciplinare pentru simple critici presupus a fi formulate în articole publicate de apelant în revista ”Film M___” sau în postările de pe facebook, în lipsa oricăror detalieri clare în acest sens efectuate de angajator, pe lângă faptul că este disproporţionată, sancţionând un comportament lipsit de vinovăţie, este de natură să anihileze orice voce critică şi contrară în sine principiilor libertăţii de exprimare, aplicarea acestor sancţiuni fiind de natură a crea ea însăşi prejudicii de imagine universităţii. Fără critici şi fără opinii separate progresul oricărei societăţi şi al oricărei forme de asociere este îndoielnic şi poate fi viciat. Acceptarea lor reprezintă recunoaşterea unei forme a diversităţii şi a liberei circulaţii a ideilor, în fapt a libertăţii de exprimare, sancţionarea cu orice preţ a criticilor (şi mai ales atunci când este realizată de cei criticaţi) nefiind compatibilă acestei valori a societăţii democratice.
Prin urmare, Curtea de Apel Bucuresti anuleaza decizia de concediere, înlăturând toate sancţiunile aplicate reclamantului.
Definitiva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.