GDPR și implicațiile sale în viața minorilor
5 minute • Madalina Paladi • 16 septembrie 2017
GDPR și implicațiile sale în viața minorilor se vor resimți începând cu luna mai 2018, când regulamentul general privind protecția datelor va intra în vigoare în statele membre ale UE.
Cand este legala sub GPDR prelucrarea datelor minorilor?
GDPR urmărește să consolideze, să simplifice și să armonizeze regimurile de protecție a datelor din întreaga Europă, permițând persoanelor să controleze modul în care sunt procesate datele lor si recunoaște în mod explicit că minorii merită o protecție specifică astfel cum se arată în articolul 8:
„Condiţii aplicabile în ceea ce priveşte consimţământul copiilor în legătură cu serviciile societăţii informaţionale:
(1)În cazul în care se aplică articolul 6 alineatul (1) litera (a),
adică,
Prelucrarea este legală numai dacă şi în măsura în care se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii: a)persoana vizată şi-a dat consimţământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice
în ceea ce priveşte oferirea de servicii ale societăţii informaţionale în mod direct unui copil, prelucrarea datelor cu caracter personal ale unui copil este legală dacă copilul are cel puţin vârsta de 16 ani. Dacă copilul are sub vârsta de 16 ani, respectiva prelucrare este legală numai dacă şi în măsura în care consimţământul respectiv este acordat sau autorizat de titularul răspunderii părinteşti asupra copilului. Statele membre pot prevedea în legislația națională o vârstă mai mică de 16 ani, însă fără să coboare sub limita de 13 ani.
(2)Operatorul depune toate eforturile rezonabile pentru a verifica în astfel de cazuri că titularul răspunderii părinteşti a acordat sau a autorizat consimţământul, ţinând seama de tehnologiile disponibile.
(3)Alineatul (1) nu afectează dreptul general al contractelor aplicabil în statele membre, cum ar fi normele privind valabilitatea, încheierea sau efectele unui contract în legătură cu un copil.”
Într-un material publicat de Janice Richardson ( consultant internațional) și de Vitor Tomé ( jurnalist și cercetător) sunt analizate aspecte privind consimțământul părinților în materia GDPR (regulament ce va intra în vigoare din mai 2018).
Cand nu este necesar consimtamantul parintilor pe GDPR?
Astfel, autorii consideră că acest consimțământ al părinților pentru prelucrarea datelor cu caracter personal al copiilor lor nu ar fi necesar din diverse raționamente precum:
- Potrivit teoriei dezvoltării în 4 etape a lui Piaget , care a rămas practic neschimbată pentru jumătate de secol, în jurul vârstei de 12 copiii sunt, de obicei, deja destul de pricepuți la raționament atunci când intră în faza oficială de operare și au dobândit suficiente cunoștințe și acțiuni – bazate pe învățare, pentru a lua decizii corecte.
- Copiii trăiesc astăzi în medii digitale bogate, de la o vârstă fragedă. Pentru toți copiii, Internetul oferă o fereastră deschisă lumii și oportunități largi.
- În raportul britanic Ofcom (2016), 89% dintre părinți afirmă că au încredere în copiii lor de 12 până la 15 ani pentru a folosi Internetul în siguranță și 69% consideră că copiii lor știu mai mult despre Internet decât ei astfel ca părinții sunt suficient de conștienti pentru a dori ca minorii să beneficieze pe deplin de oportunitățile online de a-și construi rezistența într-o lume îmbunătățită din ce în ce mai mult din punct de vedere tehnologic .
- În clasele de la școală, în care nu toți părinții acordă consimțământul pentru accesul la Internet, chiar și pentru școală, cadrele didactice trebuie să-i priveze pe acești elevi de oportunități importante sau vor trebui să priveze majoritatea pentru a nu discrimina pe cei puțini?
- Articolul 8 al GDPR ar putea avea un efect de amploare și, în așteptarea consimțământului părinților ce nu ar putea fi obținut întotdeauna, adolescenții forțați care și-au construit profilurile, canalele YouTube, vlogurile sau chiar liniile de produse în ultimii doi ani ar trebui să-și șteargă munca.
O altă problemă de pus în discuție, privită la nivel internațional ar putea fi:
Dacă prin art.8, alin. (1), teza finală, GDPR dă posibilitatea fiecărei țări să stabileasca o limită de vârstă inferioară celei stabilite de GDPR(de 16 ani), nu se va crea o discrepanță între drepturile minorilor din aceste țări?
În situația actuală, a tulburărilor sociale, pare mai important decât oricând ca Uniunea Europeană să consolideze politicile și armonizarea comună, însă diferitele opinii naționale privind dezbaterea de la art. 8 ar putea să ne împingă într-un mozaic de drepturi și libertăți diferite pentru viitorii cetățeni europeni.
Și în final, care este limita de vârstă pe care ar putea-o stabili România de la care tinerii nu ar mai avea nevoie de acordul părinților și de la care și-ar putea da singuri consimțămantul în vederea colectării datelor lor cu caracter personal?
Consimțământul trebuie privit într-o strânsă corelație cu capacitatea civilă și în special cu capacitatea de exercițiu. Astfel că, în România, capacitatea de exercițiu deplină aparține doar persoanelor cu vârsta de peste 18 ani și minorilor cu vârsta de peste 16 ani, căsătoriți în condițiile art. 39 si ale art.40, iar de capacitatea de exercițiu restrânsă se bucura minorii cu vârsta de peste 14 ani. Acestea fiind spuse, urmează să vedem dacă în țara nostră se va impune o vârstă inferioară sau se va menține cea de 16 ani reglementată de Regulament prin art. 8.
Sursa:
- art. 6, 8 GDPR
- art. 39,40 Cod Civil
