Atentie la hiperlink si drepturile de autor
7 minute • Ana-Maria Udriste • 02 mai 2017
Dacă faceți legătura între hiperlink și sursa pe care doriți să o incorporați, asigurați-vă că ați verificat sursa oricărui conținut cu care vă conectați.
În octombrie 2015, două întrebări preliminare au fost înaintate Curții de Justiție a Uniunii Europene (“CJUE“) și am așteptat îndrumări suplimentare privind poziția în care conținutul legat de acesta a fost inițial încărcat fără consimțământul titularului dreptului de autor. A fost luată de CJUE de ceva timp, dar în cele din urmă s-a pronunțat decizia cu privire la prima intrebare preliminara, GS Media v Sanoma, la sfârșitul anului trecut.
Recapitulare
Ca o recapitulare scurtă, hiperlegarea se referă la furnizarea unei legături către o adresă de pagină web care va duce un utilizator direct la acea pagină web atunci când se face clic pe acesta. Încorporarea îngrijorărilor de a stabili o conexiune la un videoclip, care permite unui utilizator să vizualizeze videoclipul respectiv pe o altă pagină web unde a fost încărcat inițial videoclipul.
CJUE a audiat o serie de cazuri în legătură cu faptul că legarea sau încorporarea conținutului drepturilor de autor a reprezentat o comunicare publică a operei și, prin urmare, o încălcare a drepturilor titularilor drepturilor de autor. Cu toate acestea, până în prezent, se știa dacă faptul că conținutul a fost încărcat cu sau fără consimțământul titularului drepturilor de autor a făcut vreo diferență în ceea ce privește apariția unei încălcări.
Ce s-a întâmplat în cazul GS Media v Sanoma?
Cazul viza un număr de hyperlink-uri GS Media publicate pe un site aflat sub controlul lor, care leagă fotografiile nepublicate ale modelului olandez Britt Dekker, preluate pentru următoarea versiune a revistei Playboy. În publicitatea hyperlink-urilor, GS Media a folosit un titlu excluzând că au scurs fotografii și au folosit o mică parte a uneia dintre fotografii împreună cu hyperlinkul care a redirecționat utilizatorul într-un folder care le conține. Sanoma a cerut în mod repetat eliminarea hiperlinkurilor, dar GS Media a refuzat să le elimine și chiar a publicat rapoarte suplimentare care conțin legăturile.
În urma numeroaselor apeluri, CJUE a fost în cele din urmă rugată să furnizeze interpretări cu privire la faptul dacă furnizarea unui hyperlink către o lucrare protejată prin dreptul de autor pusă la dispoziție fără permisiunea deținătorului drepturilor de autor a constituit un act de comunicare a publicului.
La ce concluzie a ajuns CJUE?
CJUE a considerat că publicarea unui hyperlink către o lucrare protejată prin drepturi de autor încărcată fără permisiunea deținătorului drepturilor de autor va reprezenta o comunicare către public în care:
- Persoana care postează hyperlinkul știe sau ar trebui să știe că hyperlinkul duce la conținut încărcat fără autorizarea deținătorului drepturilor de autor sau dacă hyperlinkul ar eluda măsurile de restricționare plasate în jurul conținutului de către deținătorul drepturilor de autor; sau
- persoana care postă hyperlinkul face acest lucru pentru un profit.
În cazul în care un hiperlink a fost înregistrat pentru un profit, prezumția de pornire va fi aceea că persoana care a postat a făcut acest lucru cu toată cunoștința că lucrarea legată de lucru a fost încărcată fără permisiunea titularului dreptului. CJUE a adoptat această abordare, deoarece se așteaptă ca acele postări de hyperlink-uri pentru câștiguri financiare să fi beneficiat de verificări înainte de postare pentru a se asigura că conținutul nu a fost încărcat fără permisiunea deținătorului drepturilor de autor. În afară de cazul în care prezumția poate fi respinsă, afișarea unui hyperlink la o lucrare pusă la dispoziție fără permisiunea deținătorului drepturilor de autor va constitui o comunicare către public și o încălcare a drepturilor deținătorului drepturilor de autor.
În cazul de față, CJUE a susținut că GS Media a făcut publică o comunicare, dat fiind faptul că a postat hiperlegăturile pentru profit și a fost pe deplin conștientă că conținutul original a fost încărcat fără consimțământul titularului drepturilor de autor.
Punctele cheie care trebuie avute în vedere
GS Media s-a referit la hyperlink-uri directe. Cu toate acestea, CJUE a făcut referire la tehnica de “încadrare” (cunoscută și sub numele de încorporare) ca o formă de legare și, astfel, este posibil ca decizia să se refere și la încorporarea videoclipurilor. În plus, instanțele suedeze au aplicat deja principiile deciziei CJUE în cazul în care a fost introdus un videoclip de pe YouTube, sugerând că instanțele naționale vor lua în considerare încorporarea unei forme de hyperlink.
Din păcate, CJEU nu s-a extins mai mult asupra a ceea ce înseamnă “pentru profit“. Acest lucru ar putea, așadar, să acopere, fără îndoială, orice activitate comercială sau chiar utilizarea de hyperlink-uri pe blogurile în care anunțurile de pe acestea generează venituri. În trecut, CJEU a adoptat abordarea conform căreia un hyperlink va fi afișat pentru un profit, în cazul în care acest lucru face ca afacerea persoanei să fie mai atractivă. Într-o decizie foarte recentă care a aplicat acest principiu de către o instanță germană, un site web cu intenția de a realiza profituri a satisfăcut cerința “pentru un profit”.
În cele din urmă, decizia introduce ceea ce numește un sistem de notificare și de retragere. În esență, un posesor de drepturi de autor poate notifica persoana care a postat că conținutul la care au fost conectat respectivele legături nu a fost încărcat cu permisiunea acestuia și le-a solicitat să ia acest lucru în jos. Drept urmare, persoane care a postat a fost în mod clar informată că conținutul nu a fost autorizat și că este vizat de hotărârea CJUE. Acesta a fost cazul în cazul GS Media unde au fost în mod repetat invitați să elimine hyperlink-urile.
Comentariu
Ca urmare a deciziei, este chiar mai important să verificați cu atenție sursa oricărui conținut cu care vă conectați. Vor exista, fără îndoială, cazuri ce vor urma cu privire la hotărârea CJUE, în special în ceea ce privește exact ceea ce înseamnă “pentru profit“, dar, pentru moment, ar trebui adoptată o abordare prudentă.
Între timp, este de citit și hotărârea CJUE în cel de-al doilea caz, Stichting Brein. Avocatul general și-a dat recent avizul cu privire la acest caz, sugerând în mod evident o extindere a sferei de aplicare a ceea ce constituie o comunicare către public.
În acest caz, CJUE a decis de asemenea că:
1) Noțiunea „comunicare publică”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, trebuie interpretată în sensul că acoperă vânzarea unui player multimedia precum cel în discuție în litigiul principal, pe care au fost preinstalate programe de completare, disponibile pe internet, ce conțin hiperlinkuri care trimit la site‑uri internet liber accesibile publicului pe care au fost puse la dispoziția publicului opere protejate de dreptul de autor fără autorizarea titularilor acestui drept.
2) Dispozițiile articolului 5 alineatele (1) și (5) din Directiva 2001/29 trebuie interpretate în sensul că actele de reproducere temporară pe un player multimedia precum cel în discuție în litigiul principal a unei opere protejate de dreptul de autor obținute prin difuzare în flux continuu de pe un site internet ce aparține unui terț care propune această operă fără autorizarea titularului dreptului de autor nu îndeplinesc condițiile prevăzute în dispozițiile respective.
