Chris Miguel

Hotărârea în cauza C-291/16

5 minute • Maria Constantinescu • 01 februarie 2018


Compania spaniolă Schweppes nu se poate opune importului de sticle de apă tonică purtând marca “Schweppes” și originare din Regatul Unit dacă ea însăși a dat impresia că această marcă este o marcă globală unică.

 Compania britanică Schweppes International și compania spaniolă Schweppes sunt filiale ale Orangina.

Schweppes International este titularul mărcii “Schweppes” din Spania, țară în care societatea spaniolă Schweppes are dreptul exclusiv de a exploata această marcă. În anul 2014, aceasta din urmă a inițiat o procedură de încălcare a dreptului comunitar împotriva Red Paralela pentru importul și comercializarea în Spania de sticle de apă tonică ce poartă marca “Schweppes” și originară din Regatul Unit.

În Marea Britanie, marca “Schweppes” este deținută de Coca-Cola, care și-a dobândit drepturile prin cesiune.

Potrivit Schweppes, aceste acțiuni sunt ilegale, având în vedere că sticlele de apă tonică au fost fabricate și introduse pe piață nu în sine sau cu consimțământul acesteia, ci de Coca-Cola, care, după părerea sa, nu are nicio legătură cu Orangina Schweppes.
Mai mult, având în vedere natura identică a semnelor și produselor în cauză, consumatorii nu sunt în măsură să distingă originea comercială a acestor sticle.
Red Paralela s-a apărat în această procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor susținând că drepturile de marcă care decurg din consimțământul tacit privitor la produsele purtând marca “Schweppes” originară din statele membre ale UE în care Coca-Cola este titularul acestei mărci au fost epuizate.
În acest context, Curtea Comercială nr. 8 din Barcelona, Spania, face trimitere la Curtea de Justiție pentru a determina dacă, având în vedere comportamentul Schweppes și Coca-Cola ca urmare a cesiunii teritoriale limitate a mărcii “Schweppes”, dreptul UE nu permite Schweppes să se prevaleze de dreptul exclusiv pe care îl deține în temeiul legislației spaniole pentru a se opune importului și/sau comercializării în Spania a mărfurilor “Schweppes” originare din Regatul Unit al Marii Britanii, țară în care marca este deținută de Coca-Cola.
Curtea declară că dreptul UE se opune ca titularul unei mărci naționale să se opună importului de produse identice care poartă aceeași marcă originară dintr-un alt stat membru în care această marcă, care inițial aparținea acelui titular, este acum deținută de o terță parte care și-a dobândit drepturile prin cesiune, atunci când, după această cesiune, titularul, fie acționând singur, fie menținând strategia sa de marcă coordonată cu terțul respectiv, a continuat în mod activ și deliberat să promoveze aparența sau imaginea globală, generând astfel sau crescând confuzia publicului cu privire la originea comercială a produselor care poartă această marcă.
Curtea reamintește că funcția esențială a mărcii este de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului comercial marcat, permițându-i, fără nicio posibilitate de confuzie, să distingă acest produs de produsele care altă origine.
În consecință, nu se poate invoca necesitatea protejării acestei funcții pentru a se opune importului de produse identice care poartă aceeași marcă originară dintr-un alt stat membru, în cazul în care marca respectivă este în prezent deținută de un terț.
În plus, Curtea constată că, deși titularul nu a promovat imaginea unei singure mărci globale, nu poate să se opună importului mărfurilor în cauză atunci când există legături economice între el și terț, în măsura în care acestea își coordonează politicile comerciale sau ajung la un acord în vederea exercitării unui control comun asupra utilizării mărcii, astfel încât acestea să poată stabili, direct sau indirect, produsele pe care se aplică respectiva marcă și să controleze calitatea acestor bunuri.
Curtea reamintește că funcția esențială a mărcii nu este în niciun fel compromisă de libertatea de a importa atunci când, deși sunt persoane distincte, titularul mărcii în statul importator și titularul mărcii în statul exportator sunt în mod economic legat. Această legătură economică există atunci când, printre altele, bunurile în cauză au fost puse în circulație de un licențiat, de o societate-mamă, de o filială a aceluiași grup sau de un distribuitor exclusiv.
În toate aceste situații, titularul sau entitatea căreia îi aparține titularul poate controla calitatea produselor la care este aplicată marca. Criteriul de legătură economică este de asemenea îndeplinit în cazul în care, în urma divizării mărcilor paralele naționale rezultând dintr-o cesiune limitată teritorial, titularii acestor mărci își coordonează politicile comerciale sau încheie un acord pentru exercitarea controlului comun asupra utilizării acestor mărci, astfel încât acestea să poată stabili, direct sau indirect, produsele la care este aplicată marca și să controleze calitatea acestor mărfuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.