Infractiunea de Neglijenta in serviciu
14 minute • Fasie Geordano • 24 martie 2018
Interacționăm frecvent cu instituțiile statului și implicit cu funcționarii publici, acele persoane angajate în mod special pentru a ne facilita accesul la anumite drepturi și interese legitime, dar suntem conștienți de faptul că putem solicita tragerea la răspundere a funcționarului public care a acționat cu neglijenta in serviciu, din culpă (greșeală) în ceea ce privește atribuțiile sale de serviciu în situația în care prin fapta sa ne cauzează în mod direct un prejudiciu?
Spre exemplu, pierderea unui termen important într-un litigiu datorită neîndeplinirii unui act administrativ, la timp, de către funcționarul public ar putea fi un motiv destul de întemeiat pentru a depune o plângere împotriva funcționarului public care a săvârșit, din culpă, infracțiunea de neglijenta in serviciu.
În Codul penal de la 1936 la art. 242 infracțiunea pe care o cunoaștem astăzi era incriminată sub denumirea neglijența în funcțiuni, iar aceasta era aplicată doar gestionarilor care aveau ca obiect apărarea patrimoniului public. Ulterior această infracțiune a fost extinsă către toți funcționarii publici.
Seriozitatea și profesionalismul sunt doar două dintre elementele cheie care trebuie să se reflecte neapărat în personalitatea unui funcționar public, în special asupra funcționarilor publici care profesează în domeniul juridic, administrativ deoarece considerăm că este absolut necesar și important totodată să se evite cu orice preț greșelile de natură umană, materială pe terenul judiciar întrucât efectele pot fi devastatoare pentru persoanele prejudiciate, afectate în mod direct ca urmare a săvârșirii aceste infracțiuni asupra acestora, chiar și din culpă.
Analizând infracțiunea de neglijenta in serviciu observăm următoarele:
Obiectul juridic al infracțiunii de neglijenta in serviciu cuprinde apărarea și protejarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice împotriva tuturor formelor de abuz exercitate de către funcționarii publici, chiar și fără ca aceștia din urmă să aibă o oarecare formă de intenție în a prejudicia aceste persoane. Obiectul juridic constă de asemenea și în protejarea raporturilor și a bunei desfășurări a atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, obiectul juridic al acestei infracțiuni cuprinde și relațiile sociale care fac referire la asigurarea desfășurării, în condiții optime și legale a activității exercitate de către persoanele fizice sau juridice.
Infracțiunea de neglijenta in serviciu nu are obiect material însă, prin excepție, când fapta este săvârșită împotriva unor anumite bunuri individual determinate sau chiar împotriva unor persoane, acestea ar putea fi considerate drept obiect material al infracțiunii de neglijenta in serviciu.
Subiectul activ al infracțiunii este calificat prin funcția pe care o exercită și anume cea de funcționar public. În sensul legii penale, art. 175 NCP menționează că, Funcționarul public este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:
- exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; (procurori, judecători, deputați, senatori, Președintele României).
- exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; (primarii, funcționarii publici cu statut special, polițiștii).
- exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. (guvernatorul Băncii Naționale a României).
Nu trebuie să omitem faptul că, în calitate de subiect activ al infracțiunii de neglijenta in serviciu se încadrează de asemenea și persoanele asimilate funcționarului public. Astfel, alin (2) al aceluiași articol precizează faptul că, funcționarul public, din perspectiva legislației penale, este și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Exemple: notarii publici, executorii judecătorești, experții.
Desigur, există posibilitatea ca persoanele enumerate anterior să angajeze la rândul lor, cu contract individual de muncă alte persoane (care ar putea să aibă studii de specialitate sau nu) existând astfel riscul săvârșirii infracțiunii de către aceste persoane, caz în care ne vom afla în prezența unei variante atenuate a infracțiunii care ar putea avea drept consecințe: desfacerea contractului individual de muncă, răspunderea disciplinară, patrimonială a salariatului care a săvârșit infracțiunea de neglijenta in serviciu și în unele cazuri mai grave, răspunderea penală.
Subiectul pasiv este statul și în subsidiar persoana fizică sau juridică care tocmai a suferit o pagubă ori o vătămare a drepturilor și intereselor legitime prin activitatea infracțională a funcționarului public sau a persoanei asimilate funcționarului public.
Având în vedere latura obiectivă a infracțiunii de neglijenta in serviciu, elementul material constă în:
- neîndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului public.
- îndeplinirea într-un mod defectuos a atribuțiilor de serviciu de către funcționarul public.
- condiția ca actul respectiv să se afle printre atribuțiile de serviciu.
Urmarea imediată constă în mod obișnuit în producerea unei pagube (a unui prejudiciu) asupra unei persoane fizice sau juridice, dar pot fi încălcate și anumite interese sau drepturi legitime.
Legătura de cauzalitate: Există o legătură de cauzalitate între activitatea infracțională săvârșită de către funcționarul public însărcinat să îndeplinească anumite acte și urmarea, vătămarea sau prejudiciul produs. În toate situațiile prejudiciul trebuie dovedit.
Latura subiectivă în ceea ce privește neglijenta in serviciu, este caracteristică prin faptul că, funcționarul public săvârșește, din culpă, o îndatorire care are legătură cu serviciul, cu munca pe care o exercită în mod frecvent sau temporar, conform contractului individual de muncă sau actului normativ prin care a fost numit în funcție (decret judecători, procurori).
Există două modalități ale culpei:
Culpa cu prevedere se identifică prin faptul că autorul a prevăzut rezultatul, urmările faptelor sale, dar a socotit temeinic că acestea nu se vor produce.
Culpa fără prevedere se identifică prin faptul că autorul faptei nu a prevăzut rezultatul, urmările faptelor sale deși putea și trebuia să le prevadă.
Varianta atenuată a infracțiunii de neglijenta in serviciu se concretizează prin fapta persoanelor prevăzute la art. 175 alin (2) NCP.
Varianta agravată a infracțiunii de neglijenta in serviciu este caracteristică prin neglijența funcționarului public care, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a produs, din culpă, păgubirea unei persoane fizice sau juridice. Caracterul păgubitor este absolut necesar pentru a se reține infracțiunea de neglijenta in serviciu. Cu privire la întinderea prejudiciului observăm că forma legală actuală, în vigoare a infracțiunii de neglijenta in serviciu nu menționează un anumit prag ce trebuie atins pentru reținerea infracțiunii; cu privire la prejudiciu legiuitorul rezumându-se superficial la formularea “dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime”.
Această formulare interpretabilă, lipsită de claritate și previzibilitate a ridicat probleme de constituționalitate tocmai datorită incertitudinii cu privire la însemnătatea prejudiciului, unii autori considerând că subiectul activ al infracțiunii trebuie tras la răspundere chiar și pentru prejudicii infime, alții susținând opinia că răspunderea funcționarului public ar trebui să intervină doar în cazul producerii unor pagube materiale catalogate ca fiind mai însemnate, produse ca urmare a încălcării legii. Spre exemplu un prejudiciu în valoare de peste 2.000.000 lei produs unei persoane fizice sau juridice ca urmare a neîndeplinirii sau a îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu din partea funcționarului public.
Așadar, vom expune în ultima secțiune a acestui articol considerente cu privire la Decizia nr. 518/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate art.298 din Codul penal referitoare la infracțiunea de neglijenta in serviciu.
Forme: Actele pregătitoare NU sunt posibile deoarece tipicitatea infracțiunii are în vedere existența culpei ca formă a vinovăției. Dacă ar exista posibilitatea pregătirii prealabile a actelor infracționale am fi în prezența intenției drept formă a vinovăției. Tentativa NU este posibilă tocmai datorită motivelor enumerate anterior. Consumarea faptei se produce în momentul în care se produce un prejudiciu unei persoane fizice sau juridice sau acestora din urmă li se încalcă drepturile și interesele legitime ca urmare a neîndeplinirii actelor sau a îndeplinirii defectuoase a acestora de către funcționarul public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Infracțiunea de neglijenta in serviciu nu poate fi comisă în formă continuată.
Cu privire la pedeapsă, infracțiunea de neglijenta in serviciu, în varianta tip se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. Pentru varianta atenuată, limitele de pedeapsă se vor reduce cu o treime, iar în cazul variantei agravate aceste limite se vor majora la jumătate.
Evoluția infracțiunii de neglijenta in serviciu:
Neglijenta in Serviciu by Avocatoo on Scribd
-
Cine poate face plângere?
Conform art. 289 Cod de procedură penală, „Plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.” Așadar, poate face plângere orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin săvârșirea infracțiunii de neglijenta in serviciu.
Plângerea trebuie să cuprindă elementele esențiale precum: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului, iar când vorbim de persoanele juridice, acestea trebuie să menționeze în cuprinsul plângerii: denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și contul bancar.
Trebuie să se descrie cât mai amănunțit care este fapta care face obiectul plângerii, să se indice care este reprezentantul legal sau convențional (în cazul în care reclamantul solicită ajutorul unui avocat) și nu în ultimul rând, foarte important este indicarea făptuitorului (a subiectului activ al infracțiunii de neglijenta in serviciu) și arătarea probelor care dovedesc activitatea infracțională.
Conform art. 296 Cod de procedură penală, plângerea trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.
-
Unde putem depune plângerea?
Plângerea poate fi depusă la organele de poliție sau parchet, de regulă pe raza teritorială a locului unde s-a săvârșit infracțiunea. Aceste persoane vor demara cercetările și procedurile judiciare ce se impun în cauză.
-
Care este instanța competentă să soluționeze plângerea?
Conform art. 35 Cod de procedură penală, plângerea cu privire la infracțiunea de neglijenta in serviciu este de competența judecătoriei care specifică în mod expres faptul că, „Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.”
Considerente cu privire la Decizia nr. 518/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 298 din Codul penal
Pe rolul Curții Constituționale s-a sesizat o excepție de neconstituționalitate cu privire la art.249 alin.1 din Codul penal din 1969 și art. 298 din Codul penal privind infracțiunea de neglijenta in serviciu, excepție care a fost ridicată de către O. G. B. în Dosarul nr.13.783/180/2014 al Curții de Apel Bacău, de G. I. în Dosarul nr.13.044/318/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu, de A. A. D în Dosarul nr.21.463/215/2015 și, respectiv, de G. Z. în Dosarul nr.29.663/215/2015 al Judecătoriei Craiova.
Părțile au solicitat ca prin decizia care se va pronunța să se dispună admiterea excepției de neconstituționalitate deoarece din punctul de vedere al autorilor, dispozițiile art. 298 din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.
Conform art. 124 din Constituția României, Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar aceasta este egală pentru toți. Așadar, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că se încalcă fără îndoială principiul legalității prevăzut de Constituția României întrucât nu s-ar putea determina în mod concret care este sensul exact al sintagmei „prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea defectuoasă”.
Acest aspect este deosebit de important întrucât această formă ar putea ridica probleme atât în ceea ce privește interpretarea obiectivă a textului de lege de către instanțele de judecată riscând astfel ca actul de justiție să nu mai fie egal pentru toți tocmai datorită posibilității emiterii unei interpretări/aprecieri subiective, dar și în ceea ce privește interpretarea normei de către subiecții activi ai infracțiunii de neglijenta in serviciu deoarece aceștia nu ar mai putea să-și adapteze conduita, din perspectiva clarității și previzibilității normei legale la ceea ce le este interzis să facă prin norma incriminată, faptele înscrise în fișa postului, regulamente de ordine interioară, legi speciale etc; având în majoritatea cazurilor un caracter generic care nu prevede în toate cazurile, ce în mod expres ce anume este permis și ce anume este interzis.
Opinia Curții Constituționale cu privire la infracțiunea de neglijenta in serviciu este aceea că în actuala legislație se permite încadrarea în conținutul infracțiunii a oricărei fapte săvârșite din culpă, cu condiția esențială de a se fi adus o atingere minimă drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.
Se constată deficiențe în ceea ce privește evaluarea prejudiciului cauzat de subiectul activ al infracțiunii și în cele din urmă Curtea Constituțională consideră că este absolut necesar ca autoritatea legiuitoare să întregească, să completeze norma legală incriminată prin specificarea valorii/a întinderii pagubei precum și a gravității vătămării drepturilor și intereselor legitime ale persoanei fizice sau juridice deoarece dacă pericolul social nu poate fi prevăzut atunci atragerea răspunderii funcționarului public, subiect activ al infracțiunii, ar putea fi cel mult de natură administrativă sau disciplinară și nicidecum de natură penală. Toate aceste aspecte trebuie evidențiate și ajustate pentru ca în cele din urmă să se asigure respectarea principiilor de previzibilitate și claritate.
Curtea Constituțională decide, cu unanimitate de voturi că, prevederile art. 249 alin.1 (din Codul penal din 1969), dar și ale art. 298 din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii”.
Referințe:
[1] Decizia nr.518 din 6 iulie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.249 alin.1 din Codul penal din 1969 și ale art.298 din Codul penal.
[2] UDROIU Mihail, Fișe de Drept penal – Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2014.
[3] Codul penal.
[4] BOROI Alexandru, Fişe de drept penal pentru admitere în magistratură şi avocatură, Editura Hamangiu, București, 2016.
[5] Redacția Avocatoo, Încă o decizie, încă o modificare asupra Codului Penal și de Procedură Penală, https://www.avocatoo.ro/blog/decizii-cod-penal-procedura-penala/, București, 2018.
[6] HADARAG Bianca G., Neglijența în serviciu. Excepție de neconstituționalitate admisă, https://www.avocatoo.ro/blog/neglijenta-in-serviciu/, București, 2017.
