siguranta rutiera

Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice

19 minute • Raluca Dumitrascu • 20 februarie 2018


Infracțiunile care vor fi prezentate în acest articol sunt prevăzute de Codul penal, însă acestea sunt preluate din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acestea fiind modificate și alcătuind Capitolul II din Titlul VIII, Partea specială  a Codului penal, intitulat „Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice”.

Caracteristici generale ale acestor infracțiuni

  1. Obiectul juridic (valoarea socială ocrotită): Siguranța circulației pe drumurile publice
  2. În general NU au obiect material.
  3. Subiecții infracțiunilor:
  • Subiectul activ este de regulă conducătorul unui veicul, însă unele infracțiuni pot fi comise doar de anumite persoane (intstructorul auto aflat în procesul de instruire, examinatorul autorității competente aflat în timpul desfășurării examenului pentru obținerea permisului de conducere), iar alte infracțiuni pot fi săvârșite de orice persoană.
  • Poate exista participație penală sub forma instigării sau complicității, dar coautoratul nu este posibil.
  • Subiectul pasiv principal este statul, iar în cazul unor infracțiuni există un subiect pasiv secundar care poate fi persoana care a suferit o vătămare în urma săvârșirii infracțiunii.

4. În cazul unora dintre infracțiuni este necesar să existe o situație premisă, cum ar fi producerea unui accident în cazul infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
5. Latura obiectivă:

  • Infracțiunile pot fi săvârșite printr-o acțiune, spre exemplu, cea de a conduce un vehicul în cazul art. 334-336 sau printr-o inacțiune în cazul infracțiunii prevăzute de art. 337 și anume, refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice.
  • Aceste infracțiuni au ca urmare imediată producerea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.

6. Latura subiectivă: Infracțiunile pot fi comise cu intenție directă sau indirectă.
7. Formele infracțiunilor

  • Tentativa este posibilă dar nu se sancționează.
  •  Unele infracțiuni pot avea formă continuă (art. 334-336), iar infracțiunea prevăzută la art. 338 alin. (2) poate avea formă continuată.

8. Sancțiuni: Aceste infracțiuni sunt în general pedepsite cu închisoarea, însă pentru unele dintre ele această pedeapsă este prevăzută alternativ cu amenda.
9. Aspecte procesuale:

  • Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
  • Se judecă în primă instanță la judecătorie.

Punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat

Art. 334 din Codul penal
(1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Această infracțiune sancționează fapta aceluia care:

  • pune în circulație sau conduce un autovehicul sau un tramvai neînmatriculat sau neînregistrat;
  • pune în circulație sau conduce un autovehicul sau un tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare;
  • tractează o remorcă neînmatriculată sau neînregistrată ori cu număr de înmatriculare ori înregistrare fals;
  • conduce un autovehicul sau tractează o remorcă ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare au fost restrase sau conduce o un autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulație în România.

Această infracțiune a fost creată pentru a fi asigurată circulația pe drumurile publice, care nu poate exista decât prin participarea la trafic a unor vehicule care au număr de înmatriculare sau înregistrare autentic și valabil
Prin conducerea unui autovehicul sau tramvai se înțelege orientarea, dirijarea în sensul dorit de conducător.
Punerea în circulație semnifică acordul sau încuviințarea celui care deține în fapt autovehiculul sau tramvaiul, urmată de conducerea efectivă a vehiculului de către persoana căreia i-a fost încredințat. Simpla încredințare neurmată de conducerea vehiculului nu este incriminată.
O cerință esențială pentru existența infracțiunii în oricare dintre modalități este ca punerea în circulație, conducerea sau tractarea să se realizeze pe drumurile publice.
Spre exemplu, dacă A cumpără un autoturism de la B, iar acesta din urmă l-a radiat din circulație, și  mai apoi circulă cu vehiculul pe drumurile publice înainte să îl înmatriculeze, în sarcina acestuia se va reține infracțiunea de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat în varianta de la alin. (1). De asemenea, dacă C achiziționează un autoturism de la reprezentanță și obține pentru acesta numere provizorii, după data la care acestea expiră, dacă C va conduce în continuare vehiculul fără să obțină numere valabile, lui i se va reține aceeși infracțiune.
Pentru infracțiunea prevăzută la alin. (1) sancțiunea este amenda sau închisoarea între unu și trei ani. În cazul infracțiunii de la alin. (2), pedeapsa este amenda sau închisoarea de la unu la cinci ani. Alin. (3) prevede pedeapsa amenzii de la trei luni la doi ani sau amenda, iar infracțiunea de la alin. (4) se pedepsește cu închisoarea de la șase luni la doi ani, alternativ cu pedeapsa amenzii.

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

Art. 335
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

Această infracțiune se va reține dacă o persoană:

  • conduce pe drumurile publice un autovehicul sau un tramvai, fără să aibă permis de conducere;
  • conduce pe drumurile publice un autovehicul, având permis de conducere însa necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau având permisul retras ori anulat; în această categorie se încadrează și persoana al cărei drept de a conduce a fost suspendat sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România;
  • încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află într-una dintre situațiile anterioare sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.  

Nu se va reține această infracțiune atunci când:

  • subiectul activ a a promovat examenul în vederea obținerii permisului de conducere dar încă nu se află în posesia permisului de conducere deoarece permisul de conducere reprezintă doar dovada dreptului de a conduce;
  • o persoană oprită în trafic nu poate prezenta un permis de conducere întrucât l-a pierdut, dar posedă un astfel de permis de conducere

În ambele situații prezentate mai sus, agentul de poliție va verifica în baza de date dacă respectiva persoană posedă sau nu un permis de conducere și dacă acesta nu este suspendat sau anulat.
În ceea ce privește modalitatea prevăzută la alin. (3), încredințarea unui vehicul, se va reține această infracțiune chiar și în situația în care persoana căreia i-a fost încredințat vehiculul nu îl conduce. Încredințarea constă în oferirea cheilor vehiculului, indicarea locului în care acesta se află, etc.
Se va reține această infracțiune și în situația în care A conduce pe drumurile publice un moped, nu numai atunci când vehiculul condus este un autoturism, chiar dacă A va invoca în fața instanței că nu cunoștea obligativitatea deținerii unui permis de conducere pentru această categorie de vehicule.
Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de la alin. (1) este inchisoarea de la 1 la 5 ani, iar pentru cea de la alin. (2) si (3) inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda.

Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe

Art. 336
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Această infracțiune sancționează fapta aceluia care:

  • conduce un vehicul pe drumurile publice având, la momentul prelevării mostrelor biologice, o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l în sânge;
  • conduce un vehicul pe drumurile publice aflându-se sub influența substanțe psihoactive;

!! Dacă persoana care săvârșește infracțiunea efectuează transport public de persoane, transport de substanțe ori mărfuri periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa va fi una majorată față de cea prevăzută la alin. (1) și doi și anume, închisoarea de la 2 la 7 ani (în loc de pedeapsa cu închisoarea de la unu la 5 ani).
Foarte important este că textul de lege se raportează la „momentul prelevării mostrelor biologice„ care nu este unul și același cu momentul săvârșirii infracțiunii întrucât aceasta este o infracțiune de pericol, care se consumă în momentul în care începe activitatea de conducere. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile ocrotite de această infracțiune.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu o excepție de constituționalitate (Decizia nr. 732/2014) a sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” pe care a admis-o cu următoarea motivare:
Îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate.
Pentru ca această infracțiune să existe trebuie îndeplinite câteva condiții:

  • vehiculul condus trebuie să facă pate din categoria celor pentru care legea că este obligatorie deținerea permisului de conducere;
  • conducerea, instruirea sau examinarea trebuie să se facă pe drumurile publice.

Un exemplu de săvârșire a infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice este atunci când D, un șofer care conducea un autovehicul noaptea pe un drum public este oprit de agentul de poliție pentru un control de rutină, iar acesta suspectând faptul ca D a consumat substațe alcoolice verifică acest lucru utilizând testul din aerul respirat. Acest mijloc de testare relevă o concentrație de 0,50 g/l alcool pur în aerul expirat și, ca urmare, D va fi supus recoltării mostrelor biologice. Se concluzionează ca D are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prin urmare, D săvârșește această infracțiune, depășind pragul stabilit de lege.
Varianta tip a infracțiunii și cea asimilată, prevăzute la alin. (1) și respectiv alin. (2) pedeapsa prevăzută de lege este amenda alternativ cu închisoarea între unu și 5 ani. Varianta agravată, prevăzută la alin. (3), se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Refuzul sau sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice

Art. 337
Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Siguranța circulației pe drumurile publice este garantată și prin obligația celor care sunt suspectați de consumul de alcool sau substanțe psihoactive de a se supune la prelevarea de mostre biologice.
Pentru a se înțelege când anume se va dispune recoltarea mostrelor biologice trebuie analizat art. 185 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002. În situația în care conducătorul unui vehicul este oprit de agentul de poliție și se constată că are o concentrație de peste 0,40 g/l alcool pur în aerul respirat se va dispune obligatoriu prelevarea mostrelor biologice.
În cazul în care se produce un accident și din acesta rezultă numai pagube materiale, conducătorii auto sunt obligați să se supună testării aerul respirat și, în funcție de rezultat, se va dispune prelevarea mostrelor biologice sau nu. Însă, în cazul accidentelor din care a rezultat vătămarea integrității corporale sau moartea unei persoane există obligativitatea supunerii prelevării mostrelor biologice, sărindu-se peste etapa testului din aerul expirat.
Cel care refuză prelevarea își poate exprima acest refuz atât în momentul în care este oprit în trafic de agentul de poliție, cât și în momentul în care a ajuns în unitatea unde urmează a i se preleva mostrele biologice. În oricare dintre cazuri se va reține această infracțiune.
Refuzul de a se supune prelevării desemnează atitudinea subiectului activ de a nu accepta solicitarea organului competent de a i se recolta prelevarea mostre biologice, iar sustragerea reprezintă acțiunea de a evita o astfel de activitate.
În situația în care după refuz va urma o acceptare într-o perioadă scurtă de timp (o perioadă care să îi permită agentului de poliție să se mai afle la locul faptei și să poată asista la prelevarea mostrelor) nu se va mai reține această infracțiune. De asemenea, o acceptare formală urmată de un refuz va fi considerat infracțiune.
Pentru a se reține această infracțiune este obligatorie îndeplinirea unei cerințe esențiale și anume, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere în momentul în care organul competent al poliției rutiere îi solicită să oprească și să se supună prelevării mostrelor biologice. În cazul instructorului auto, acest moment este în timpul procesului de instruire, iar în cazul ecaminatorului în timpul desfășurării probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere.
În concret, dacă T este instructor auto și în urma solicitării organului competent de a se supune prelevării mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei acesta refuză, i se va reține infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
Sancțiunea prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la unu la 5 ani.

Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia

Art. 338
(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.
(3) Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când:
a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;
c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;
d) victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.
În cadrul acestui articol sunt cuprinse două infracțiuni distincte:
  • Părăsirea locului accidentului (prevăzută la în primul alineat) și
  • Modificarea stării sau ștergerea urmelor accidentului.

Prin urmare, este sancționată fapta aceluia care:

  • părăsește locul accidentului, fără încuviințarea organului competent care efectuează cercetarea locului faptei;
  • modifică sau șterge urmele accidentului din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului.

NU constituie infracțiune părăsirea locului accidentului în următoarele situații:

  • în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
  • conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;
  • conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;
  • victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

!! Se va reține această infracțiune în cazul oricăror conducători de vehicule, inclusiv în cazul celor acționare prin forța musculară (cum ar fi, spre exemplu, bicicleta).
În cadrul acestei infracțiuni este cuprinsă noțiunea de „accident”. Aceasta se referă doar la o faptă produsă din culpă și nu la cele în care vinovăția este prezentă sub forma intenției unde, după caz, se va reține o altă infracțiune.
Părăsirea locului accidentului se poate manifesta sub mai multe forme – conducătorul vehiculului poate:

  • să nu oprească în momentul producerii accidentului;
  • să oprească dar să fugă apoi;
  • să omită să se întoarcă șa locul accidentului după ce a transportat persoanele rănite la o unitate sanitară.
Cerința esențială pentru reținerea acestei infracțiuni este ca părăsirea locului accidentului să se facă fără încuviințarea organului care efectuează cercetarea la fața locului.

Dacă A este șoferul unui autoturism care este implicat într-un accident din care a rezultat moartea unei persoane, iar acesta fuge de la locul accidentului înainte de sosirea poliției, el săvârșește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută la alin. (1).

Ambele infracțiuni sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În acest articol poți afla despre proiectul de lege care le-ar putea conferi polițiștilor locali atribuții în ceea ce privește circulația pe drumurile publice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *