Stiai ca cetatenii pot ajuta la crearea legilor? Afla cum!
9 minute • Irena Negru • 03 aprilie 2017
Conform art. 61 alin. (1) din Constituţia României, “(1)Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.” Parlamentul reprezintă una dintre instituţiile fundamentale ale unei democraţiiconstituţionale şi are un dublu rol, acela de a fi organul reprezentativ suprem al poporului român şi de a fi unica autoritate legiuitoare aţării.
Noţiune:
Procedura legislativă parlamentară cuprinde totalitatea regulilor pentru pregătireadezbaterii, dezbaterea şi votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în Parlament.
Ce este o lege?
În politică și drept legile reprezintă regulile scrise de conduită ce descriu sau reglează relații specifice între persoane și organizații, ca și măsurile punitive asupra celor ce încalcă aceste reguli de conduită.
Constituția României prevede că cetățenii au dreptul să inițieze proiecte de lege, susținute cu o listă cu cel puțin 100.000 semnături (art. 74 alin. (1) din Constituție)
Cetăţenii, potrivit art 74, pot crea legi!
Cum?
Este nevoie de 100.000 de semnături ale românilor care au domiciliul din cel puţin un sfert din judeţele ţării, (minim 14 judeţe) iar în fiecare din acestea, plus din Bucureşti, trebuie să semneze cel puţin 5.000 de persoane în sprijinul initiaţivei. După ce proiectul este seminat, urmează să fie depus .
Cine intră în posesia proiectului de lege şi ce face cu el?
Textul proiectului de lege sau al propunerii legislative trebuie să fie depus la Camera care trebuie să îl dezbată prima, în funcţie de domeniul la care face referire propunerea respectivă. Textul este luat la cunoştintă de către Biroul Permanent al Camerei respective în prima sa şedinţă de după depunerea spre înregistrare. De asemenea, în prima şedinţă a plenului Camerei, reprezentantul Biroului Permanent care conduce şedinţa anunţă titlul proiectului de lege respectiv, numele iniţiatorului sau iniţiatorilor, precum şi comisia sesizată pentru a-l examina în fond şi eventualele comisii care urmează să dea avize la acest text.
Nu există o frecvenţă anume cu care se întruneşte Biroul Permanent al fiecărei Camere – însa, ţinând seama de atribuţiile pe care le are, acest lucru se întampla ori de câte ori este nevoie, chiar mai des decât o data pe zi.În momentul anunţării în plen a tuturor elementelor care îl identifică, textul care aspira la titlul de lege are, deja, un număr de ordine, care îl va însoţi până la părăsirea Camerei în care e discutat.Textul se imprimă şi se distribuie parlamentarilor şi, în acelaşi timp, este trimis spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente.
Biroul Permanent poate stabili un termen în care comisia sesizată în fond trebuie să-şi depună raportul. În cazul Camerei Deputaţilor, regulamentul său de funcţionare prevede ca aceste termene “nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile”. Modificarea termenului decis de Biroul Permanent pentru prezentarea raportului comisiei a comisiilor, odata hotărât, poate fi decis numai de către plenul Camerei în cauză.
Comisia sesizată în fond poate stabili un termen în care să-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau propunerea legislativă – prin consultare cu acestea şi ţinând seama de termenul în care Biroul Permanent i-a cerut să prezinte raportul. În caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizată în fond nu e obligată să aştepte avizul sau avizele celorlalte comisii şi îşi poate redacta raportul.
Pentru ca şedinţele comisiilor să aibă loc în mod legal, e necesară participarea majorităţii membrilor care le compun, iar hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Ceea ce numim hotărări sunt cele doua tipuri de produse ale muncii comisiilor – rapoartele şi avizele. Rapoartele finale, în forma în care se înaintează Biroului Permanent, conţin aprecieri generale la adresa proiectului de lege sau propunerii legislative, propuneri motivate, privind admiterea acestora fără modificări, respingerea sau admiterea cu modificări – făcând referire la avizele primite de la alte comisii, la toate amendamentele primite şi la avizul Consiliului Legislativ. În cazul – cel mai frecvent, de altfel – în care comisia optează pentru promovarea iniţiativei legislative cu modificări, raportul va marca într-o anexa fiecare articol sau paragraf dintr-un articol propus spre modificare, alături de versiunea propusă de comisie şi de motivarea acestei versiuni. Rapoartele şi avizele cuprind, obligatoriu, pe lânga opinia majorităţii membrilor comisiei, şi părerea contrară motivată a celorlalţi membri ai acesteia.
Raportul final este înaintat Biroului Permanent. Din momentul în care este înregistrat ca atare, raportul este multiplicat si distribuit parlamentarilor şi presei, iar iniţiativa legislativă care face obiectul raportului intra automat pe ordinea de zi a Camerei respective.
Proiectul ordinii de zi (lista proiectelor ce vor fi discutate într-o saptămână data din timpul sesiunii parlamentare, aşezate în ordinea discutării lor), însoţit de proiectul programului de lucru, se întocmesc de către Biroul Permanent al Senatului şi de Comitetul ordinii de zi al Camerei Deputatilor şi se comunică plenului în ultima zi lucratoare a săptămânii anterioare celei vizate de respectiva ordine de zi – joia. Comunicarea către plen presupune aprobarea sa de catre Biroul Permanent prin votul majorităţii parlamentarilor prezenti. În cadrul şedinţei Biroului Permanent, reprezentanţii partidelor comunica priorităţile legislative ale fiecarui partid în parte şi încearcă să-şi promoveze iniţiativa legislativă preferata pe un loc cât mai bun pe lista.
Din momentul în care iniţiativa legislativă părăseşte comisia, încep primele negocieri pentru promovarea unui anumit text pe o poziţie fruntaşă a ordinii de zi. Iniţiativele legislative avizate de comisii se înscriu în proiectul ordinii de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate în fond, urmând să se decida locul acestora pe ordinea de zi.
Ordinea de zi poate fi modificata luni, în deschiderea săptămânii de lucru – la cererea Guvernului, a Biroului Permanent sau a unui grup parlamentar. Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvânt a reprezentantului celor care au cerut modificarea. Daca există opoziţie, se dă cuvântul unui singur vorbitor care se opune propunerii, dupa care propunerea de modificare se supune la vot. Fireşte, fiecare din cei îndreptăţiţi poate solicita modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru – cu condiţia să nu solicite o modificare deja respinsă prin vot.
Modificarea ordinii de zi sau a programului se aprobă, de asemenea, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
Un text care nu comportă probleme deosebite şi are mai mult de doua articole trece prin trei etape principale:
- dezbaterea generală,
- dezbaterea şi votul pe articole,
- votul final pe ansamblul legii.
Votul in ansamblu:
Votul în ansamblu începe după ce textul iniţiativei legislative a fost votat articol cu articol. În toate Parlamentele lumii, votul final asupra unui proiect de lege este, practic, cel mai important moment al procesului – anunţat cu mai multe zile înainte, pentru optima mobilizare a parlamentarilor, mai ales atunci când e vorba de legi importante şi, deci, disputate.
Diversele tipuri de viitoare legi se cer votate de o anume majoritate:
– legile constituţionale (prin care se amendează Constituţia) – de cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor (majoritate calificată),
– legile organice (pentru reglementarea organizării unor instituţii) – de către jumătate din numărul deputaţilor respectiv, senatorilor (majoritate absolută),
– legile ordinare de către jumătate din numărul deputaţilor, respectiv senatorilor prezenţi în sala (majoritate simpla).
Există doua posibilităţi de a întoarce din drum iniţiativa legislativă de către:
- Curtea Constituţională,
- Preşedintele României
CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR ÎNAINTE DE PROMULGARE
Dacă se exercită dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale potrivit art.146 lit.a) din Constituţie cu privire la legea adoptată de Parlament, aceasta se trimite Curţii Constituţionale. În cazul în care Curtea declară neconstituţionalitatea legii sau a unor prevederi ale acesteia, Camera Deputaţilor reexaminează legea sau prevederile respective, în vederea punerii lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.
Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi va cuprinde propuneri pentru eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale. Acesta se dezbate conform procedurii legislative obişnuite. Cu prilejul reexaminării, Camera Deputaţilor va efectua corelările tehnico-legislative necesare. Tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.
PROMULGAREA LEGILOR DE CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată. Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare. Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative
Promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea